Bine ați venit la  ECONOMISTUL!
Săptămânalul comunității economico-financiare din România

Revista Economistul te ține la curent cu ultimele știri, informații, articole și analize din domeniile economic, financiar, academic național și internațional.

cultură
și civilizație economică abonamente
Fii alături de noi în mediul social online și devino fanul nostru pe rețelele de socializare!

Economistul.ro folosește cookie-uri
Cookie-urile sunt fișiere text stocate pe calculatorul dvs. pentru a face experiența navigării pe site mai eficientă și mai plăcută.
Prin continuarea navigării, confirmați că sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor - află mai multe despre cookie-uri
Mergi sus
ECONOMISTUL
arhivă
print
a+
a-

Adoptarea euro în 2015: argumente pro și contra: Legenda vacilor grase și slabe, „sursă de inspirație” în procesul integrării europene a României

Economistul nr. 3211 (4237), 27 septembrie 2010

Adoptarea euro în 2015: argumente pro şi contra: Legenda vacilor grase şi slabe, „sursă de inspiraţie” în procesul integrării europene a României


Pentru o utilă aducere aminte
Înainte de toate, exprimăm satisfacția față de respectivul demers, întrucât Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER) și, implicit, „Economistul”, se situează, indubitabil, de partea celor care susțin necesitatea accelerării proceselor și fenomenelor menite să apropie termenul adoptării euro. În acest sens, se impune a reaminti că, în 2006, Congresul AGER din 2006 – adică cu un an înainte de dobândirea de către România a calității de stat membru al UE – a avut ca temă centrală fructificarea potențialului de convergență, cu accent pe adoptarea euro. Dezbaterea s-a desfășurat pe baza lucrării elaborate de prof. univ. dr. Marin Dinu, secretarul general al AGER, „O schiță a ieșirii din periferie”. De asemenea, este cazul să nu uităm că, în momentul în care s-au auzit voci prin care se anunța amânarea la „Sfântu Așteaptă” a respectivei integrări în zona euro, adică zilele trecute, „Economistul” a luat – din nou – atitudine, pledând pentru intensificarea preocupărilor îndreptate spre stabilirea unei ținte realiste de adoptare a euro în vederea concentrării și concertării eforturilor pentru atingerea unei asemenea ținte, care poate (și, chiar, trebuie) să devină o componentă centrală a inițiativei numite „UN PROIECT PENTRU ROMÂNIA” despre care a scris, în „Economistul” din 23 septembrie a.c., directorul general al Grupului nostru de presă, dr. ec.
Constantin Boștină.
După această rememorare, apare, credem, cât se poate de firesc să considerăm că tema adoptării euro ne este – cum se spune – „foarte apropiată de suflet” și, în consecință, îi acordăm maximul de atenție.
Între abordarea științifică și cântatul după ureche
Spre deosebire de abordarea amatoristică a multora dintre cei (unele „persoane însemnate”) care avansează tot felul de termene fanteziste privind aderarea la euro, profesorul Florin
Aftalion de la ESSEC Business School din Paris a oferit participanților la reuniunea științifică despre care relatăm un set de argumente științifice pro și contra, respectiv avantajele și dezavantajele care pot constitui premisele unor concluzii. Nu a fost un caz magister dixit, atât de frecvent multiplicat, aici, pe plaiuri mioritice. În ceea ce ne privește, aici nu avem posibilitatea de a intra în detalii, dar metodologic vorbind, faptul că a pus în prim-plan avantajele spune multe. Esențial ni se pare faptul că s-a pus accentul pe factorii care favorizează stabilitatea financiară, diminuarea semnificativă a ratei inflației, expunerea investițiilor străine, ca și alte elemente pozitive, ceea ce indică și motivele care ne îndeamnă să ne „batem” pentru a îndeplini criteriile de convergență nominală, reală și juridică de natură a ne permite adoptarea euro într-un interval optim.
Profesorul Aftalion a fost cel care a făcut trimiterea biblică din care ne-am inspirat – și noi – în însemnările de față. Cei „șapte ani ai vacilor grase”, urmați de șapte ani ai „vacilor slabe” desemnează metaforic ciclurile economice, respectiv alternanța fazelor de creștere cu cele de contracție, iar distinsul economist a apreciat că ne aflăm la finalul perioadei „vacilor slabe”, aducând în acest sens și unele argumente puternice. Ideea, exprimată mai mult sau mai puțin voalat, tocmai de pe pozițiile abordării științifice, a constat în faptul că România trebuie să profite (în sensul bun al cuvântului) de orice conjunctură favorabilă pentru a se apropia de îndeplinirea criteriilor de convergență stabilite la Maastricht.
Nimic mai simplu decât să zici: nu se poate!
Chiar și vorbitorul care a manifestat un grad foarte înalt de scepticism, Tony Iordache, un tânăr și reputat consilier financiar independent din New York, nu a îndemnat la pasivitate în privința aderării la spațiul euro într-o perioadă rezonabilă. Nu avem de-a face cu dificultăți insurmontabile. Examinarea, punct cu punct, a criteriilor de convergență nominală (în cazul respectivului vorbitor) sau a unor componente esențiale ale convergenței reale (în intervenția de substanță a Geominei Țurlea de la Comisia Europeană) a permis să se desprindă câteva direcții principale de acțiune. Este vorba, în special, despre diminuarea ratei inflației, a deficitelor bugetar și comercial (implicit și de cont curent), despre „temporizarea” ritmului de acumulare a datoriei publice.
O mare atenție s-a acordat experienței negative a unor țări precum Grecia, Irlanda și, într-o măsură mai mică, Portugalia și Spania, care nu au acordat atenția cuvenită tuturor criteriilor de convergență. Este o lecție severă care îndeamnă la prudență, dar, în niciun caz, la inacțiune. Sunt derapaje care pot fi evitate sau dacă s-au comis (cum este, la noi, creșterea considerabilă a deficitului bugetar) există soluții pentru diminuarea impactului lor.
Nu întâmplător, în multe dintre considerațiile conținute de expunerile participanților la dezbaterea dedicată adoptării euro a fost inclusă tema NOII ECONOMII. Mai întâi, reținem precizarea fundamentală a Geominei Țurlea, și anume că, în cazul NOII ECONOMII, nu avem de-a face cu acțiunea altor legi decât cele ale pieței libere, ci doar cu condiții schimbate, mai ales ca efect al extinderii și consolidării economiei digitale. O importanță principială tot atât de mare are și sublinierea categorică a faptului că procesul integrării europene este parte organică a procesului globalizării.
Nu este dificil, în contextul evocat, a identifica oportunitățile oferite de economia digitală (s-a apreciat că românii au o capacitate remarcabilă de a-și însuși cele mai performante achiziții ale tehnologiei informațiilor și comunicațiilor).
Realism în determinarea stadiului integrării
Există o cantitate uriașă de informații care ne ajută să stabilim, cu exactitate, unde ne aflăm în drumul spre atingerea criteriilor de convergență. La reuniune s-au prezentat, între multe alte date și fapte, cele care vizează comparații deosebit de utile, menite, nu în ultimul rând, să ne lecuiască de superficialitate, de suficiență, de indolență (chiar). Dar ce ne spune faptul că în 2000 (când au început, practic, negocierile de aderare) la capitolul convergență reală ne situam la 20 la sută față de nivelul mediu pe UE, iar în prezent am „săltat” la 43 la sută? Sigur, au fost necesari 10 ani pentru a ajunge la mai mult decât dublu. Oare următorul deceniu va fi suficient pentru a dubla din nou „cota” de convergență?
După cum au fost prezentate lucrurile la reuniune, jumătatea intervalului de 10 ani, care coincide cu ținta de adoptare a euro în 2015, este decisivă pentru succesul întregului proces de integrare europeană a României. Astfel, se impune să revenim la una dintre direcțiile magistrale de acțiune, și anume integrarea în piața unică digitală, ceea ce presupune, pe fond, în relația cauză și efect, tocmai îndeplinirea unor criterii de convergență nu numai reală, ci și nominală. Aici intervine și Strategia Europa 2020 care vizează o creștere economică, la nivel comunitar, bazată pe extinderea și perfecționarea tehnologiei informațiilor și comunicațiilor.
Cum se vede, nu scepticismul a dominat luările de poziție, ci deschiderile realiste spre acțiune, nu spre lamentări și deficit de curaj.
Necesarele schimbări comportamentale
Dacă mai este încă un motiv de a ne exprima satisfacția, atunci, neîndoios, trebuie să menționăm pozițiile susținute de doi reprezentanți de marcă ai BNR. În buna tradiție imprimată de guvernatorul Mugur Isărescu, atât economistul-șef Valentin Lazea, cât și consilierul Lucian Croitoru au pledat convingător pentru acțiune în vederea adoptării euro într-un timp realist. În această ordine de idei, reținem că Lucian Croitoru a relevat, fără echivoc, că „obiectivul de aderare la euro în 2015 trebuie să rămână măcar ca un semnal politic”. N-a spus doar atât și vom prezenta, în continuare, punctul său de vedere, dar punerea într-o lumină puternică a necesității stabilirii unei ȚINTE este mai mult decât evidentă.
Avem experiența perioadei de preaderare la UE (ca și cea legată de NATO) care ne arată că nu este posibilă o reală mobilizare populară (fără de care realizarea oricărui obiectiv economico-social este iluzorie), dacă nu se stabilesc ȚINTE de natură a reprezenta autentice PROIECTE NAȚIONALE. Firește, se poate discuta (însă se impune, în această privință, o totală seriozitate) despre un termen sau altul, inclusiv despre posibilitatea evocată de consilierul prezidențial de a recurge la o amânare de doi ani, însă tema ȚINTEI se pune fezabil doar în termenii amintiți.
Semnalul de alarmă transmis de Lucian Croitoru, potrivit căruia există riscul unor deraieri în drumul spre realizarea criteriilor de convergență, se cere, desigur, luat în considerare cu toată responsabilitatea, în primul rând de către guvernanți. Consilierul Croitoru nu exclude ca România să înregistreze un recul economic și în 2011. La fel se află sub semnul îndoielii realismul atingerii, în anul viitor, a unui deficit bugetar de 4,4 la sută. Astfel, ne vom îndepărta de realizarea a cel puțin două criterii de convergență nominală. Nimic vesel în astfel de anticipări!
La rândul său, economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, atrăgea atenția că „pentru a face față rigorilor zonei euro, românii au nevoie de o schimbare comportamentală”. Valentin Lazea a pus în balanță avantajele și dezavantajele aderării la euro în următorii termeni: „Vestea bună este că, intrând în zona euro, România va avea o inflație mai mică. Dar vestea proastă e că va trebui să plătească fie prin deficite externe foarte mari, fie prin șomaj mai mare”. În aceste aserțiuni avem, oare, de-a face cu o atitudine fatalistă? Nu, deoarece economistul-șef a evocat și opțiunile cetățenilor altor state membre care, prin schimbarea comportamentului, au reușit să diminueze semnificativ dezavantajele amintite.
Cum mai remarcam, important este că s-a pus „pe tapet”, cu mai multă percutanță, tema adoptării monedei unice, iar dezbaterile profesioniste vor ajuta să se adopte și soluțiile practice prin care intrarea în zona euro se poate transforma într-un punct major al PROIECTULUI NAȚIONAL PENTRU RECONSTRUCȚIA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI. (T.B.)
Cuvinte cheie: analitic
comentarii
arhivă

Comentariile vor fi publicate doar după validarea acestora de către moderator. Nu vor fi publicate comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau la ură, precum și acuzații fără acoperire. Vă mulțumim!
comments powered by Disqus


articole
din aceeași categorie
arhivă

Consecvent țelului de a fi catalizator al comunității economico-financiare românești, de la fondarea sa, în 1990, ECONOMISTUL și-a dobândit, tenace, un loc recunoscut în publicistica de specialitate din țară, fiind, totodată, și o referință a presei autohtone în dialogul mass-media european și mondial.

Când, în comisiile de buget-finanțe-bănci și Senat și Camera Deputaților scorul a fost de 25 la 21, nu mai încape urmă de îndoială că proiectele de buget pentru anul viitor, chiar dacă vor deveni lege, nu au mari șanse să se realizeze aidoma cu intențiile guvernului. Este vorba, mai ales, de distanța mare între așteptările „de la bază” și formulele care s-au adoptat. Până și chestiunile care privesc direct recuperarea unei părți din reducerile salariale înregistrate la 1 iulie a.c. nu au fost clarificate și sunt șanse minime ca în plenul programat să înceapă chiar la ora când se închidea ediția ziarului nostru, să se facă precizările de rigoare. S-au lăsat multe „portițe” pentru neprevăzut (sintagmă comodă pentru deficitul de predicții).

Joi și vineri s-au desfășurat, la Bruxelles, lucrările Consiliului European de iarnă. Evenimentul a fost așteptat cu viu interes, întrucât, la reuniunea precedentă a șefilor de stat și de guvern din Uniunea Europeană, au fost amânate decizii extrem de importante, îndeosebi în domeniul economico-social. Reuniunea de săptămâna trecută a fost pregătită de un grup special de lucru însărcinat să armonizeze puncte de vedere nu numai diferite, ci și contrare.

Ieri dimineață s-au întrunit comisiile de specialitate ale Camerei Deputaților și Senatului pentru examinarea, avizarea și depunerea avizelor asupra proiectului Legii bugetului de stat și a proiectului Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011. Conform procedurilor parlamentare, toate avizele din comisiile de specialitate urmează să fie sintetizate de comisiile comune de buget-finanțe-bănci ale ambelor Camere parlamentare. Concluziile vor fi conținute într-un raport care urmează să fie supus dezbaterii în plen luni, 20 decembrie a.c.

Prof. dr. Ioan TODEA
A fost și există și azi la noi un rău care ne-a costat și ne costă mult; odată cu apa din vană se aruncă și pruncul. Așa au procedat după 1989 un număr însemnat de politicieni, jurnaliști, pseudoistorici și alți oameni puși pe îmbogățire peste noapte. Până atunci preamăreau socialismul, realizările sale, activitatea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu, iar apoi au trântit la pământ și doctrina, și înfăptuirile acestei societăți. Este una din cauzele crizei economice, politice, sociale și morale pe care o parcurgem de la începutul anului 2008 și până în prezent.

Opoziția a anunțat că depune două moțiuni de cenzură. Una vizează proiectul Legii-cadru a salarizării, iar cealaltă proiectul Legii de aplicare a așa-numitei legi-cadru pentru anul viitor. După cum am informat, angajarea răspunderii Guvernului pentru aceste proiecte de lege a fost primită de liderii PSD, PNL și PC, precum și de către cei ai centralelor sindicale cu luări de poziție tranșante împotriva reglementărilor propuse de Executiv, ca și a abuzului de proceduri prin care Parlamentul este exclus de la o dezbatere reală a actelor normative care privesc interese vitale ale unor largi segmente ale populației.

dr. Andrei Rădulescu
Finalul de an coincide cu momentul bilanțului activităților din anul curent, dar și al trecerii în revistă a perspectivelor pentru anul următor. Ce s-a întâmplat cu economia internă în 2010? A fost încă un an al ajustării economiei interne, profund afectată de cea mai severă criză economico-financiară din ultimele decenii. Precum și de plată a erorilor de politică macroeconomică (curente, dar și din perioada premergătoare crizei). Cu toate acestea, ritmul de contracție s-a atenuat semnificativ (în jurul nivelului de 2% an/an) comparativ cu anul 2009 (peste 7,1%).

Ieri, Guvernul și-a angajat răspunderea asupra proiectului legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum și a proiectului de lege referitor la salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Premierul Emil Boc a precizat în plenul Parlamentului că, dacă s-ar realiza aplicarea integrală, începând cu 2011, a grilei de salarizare din legea-cadru, Guvernul ar avea nevoie de 54 de miliarde de lei, însă, pentru anul viitor, dispune de doar 39 de miliarde de lei.

dr. Vasile V. Dumitrescu
România este, în prezent, într-o profundă criză politică, economică, socială, morală, de conducere și activitate instituțională, din cauza depresiei economice, restituirii datoriei externe și blocajului financiar din anii 80, a clasei politice după 89 care, prin măsurile antipopulare și antinaționale, bazate pe interese de partid sau de grup și crizei economice și financiare globale internaționale, au condus la sărăcirea populației și a țării, la subminarea independenței economice și siguranței naționale, fără să se creeze un sistem economic de piață care să asigure dezvoltarea țării.

Ieri după-amiază, birourile permanente ale Camerei Deputaților și Senatului au decis ca astăzi și mâine parlamentarii să depună amendamente la proiectele de buget pentru anul viitor, iar joi să înceapă dezbaterea în comisiile de specialitate. Aceste comisii vor lucra vineri, sâmbătă și duminică, astfel încât până luni, 20 decembrie, să întocmească raportul de specialitate, în vederea declanșării dezbaterilor în plenul comun al celor două Camere.Cum se vede, s-a stabilit un program „pe repede înainte”, ceea ce ridică mari semne de întrebare în legătură cu posibilitatea desfășurării unei autentice dezbateri în cunoștință de cauză.

editorial În eseul The Soul of Man Under Socialism, Oscar Wilde are un argument halucinant în favoarea socialismului. Astfel, poetul îi găsește pe oamenii săraci ca fiind urâți, așa că i-ar fi drag să existe c(in)eva care să-i aibă în grijă, în ideea de a-l scăpa pe (alde) el de dezolantul „tablou”. Argumentul wildean pro-socialism devine unul explicit estetic: artistul din el își dorește o orânduire socială în care rezolvarea problemei ne-frumosului să fie central(izat)ă. Dacă s-ar putea ca „inesteticul” să fie eradicat, iar „esteticul” să fie privilegiat, totul ar fi minunat. citește mai mult
analiticAți auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci! Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției pe care o poate găsi oricine pe wikipedia – „o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă „fracturat” sau „spart”.
analiticÎn proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Cioloș, bugetul Serviciului Român de Informații (SRI) înregistrează o creștere spectaculoasă de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei în anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Această creștere bugetară extraordinară vine după o serie de impresionante creșteri succesive în cei doi ani precedenți, astfel încât din 2013 bugetul serviciului intern de informații sau de securitate a țării – sau, în orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informații și securitate, că mai sunt câteva – a crescut cu nu mai puțin de 60%!
analiticSe discută, în ultimul timp, tot mai mult și mai insistent despre marile nereguli și abuzuri comise în procesul retrocedării bunurilor imobiliare (terenuri agricole, păduri, clădiri) naționalizate sau confiscate în timpul regimului comunist dictatorial. Pe măsură ce se înmulțesc dezvăluirile făcute de mass-media privind jaful nerușinat asupra patrimoniului național, crește nedumerirea și, totodată, indignarea opiniei publice autohtone, incapabilă să înțeleagă cum a fost posibil ca legi menite să repare marile nedreptăți, daunele (...)
Articole recomandate
Stagii studențești
Citește online varianta digitală
ECONOMISTUL nr. 4, 2016
Economistul 4, 29 februarie 2016
Evenimente ASPES
Curs valutar
Social media
Alpha Bank
Alpha IMMpremier
Alpha IMMpremier
Alpha IMM Import-Export
Alpha IMM Import-Export
  • CECCAR
  • ASE
  • AFER
  • ROMSILVA
  • CAFR
  • BNR
  • ANAF
  • Curtea de Conturi
  • InterAgro
  • Catena
  • ICR
  • FNGCIMM
  • FRC
  • FRGC
  • Ministerul Economiei
  • SIF Banat-Crișana
  • AlphaBank
  • AOAR
  • PRO INVEST
  • Dignitas
  • The Money Channel
  • The Money Channel
  • Revista Audit Financiar
  • Revista PRACTICI DE AUDIT
  • Informația legislativă de care ai nevoie
  • Energy Report
  • Economia Online
  • Amfiteatru Economic
  • Œconomica
  • AIESEC
  • ASER
  • Hyperion
  • ISMB
  • Manpres
  • MailMan


rubrici ECONOMISTUL
academic addendum afaceri ambasador autorități dosar eveniment infopoint macroscop micronote