Antreprenori la răscruce

Date:

Antreprenor este un cuvânt care este utilizat în prezent foarte frecvent, deși de prin dicționare, singura definiție care i se poate atribui, conform înțelesului actual, este cea de întreprinzător, iar într-o incursiune în istoria destul de recentă, îi vom găsi o rădăcina în des utilizatul apelativ și mai ales, autoapelativ, de patron.
Indiferent cum se denumesc acești oameni, ei reprezintă, în esență, persoane care și-au asumat riscuri în a dezvolta o afacere și de ale căror activități și atitudini au depins atât familiile lor, cât și angajații și chiar familiile acestora.
Fiecare a pornit la drum împins de diverse motive, iar din experiența mea de până acum, după discuții cu foarte mulți antreprenori, fiecare are o poveste fascinantă a începutului și a motivelor pentru care a pornit pe acest drum.
Pe scurt, și-au asumat riscuri și, de cele mai multe ori, nu au fost nici pregătiți, nici dispuși să se supună niciunor reguli, având tendința să stabilească reguli și având pretenția ca cei din jurul lor să le respecte. Până la un punct, este de înțeles acest lucru. În timp însă rigorile au crescut, evoluția mediului de afaceri s-a sofisticat, oportunitățile de afaceri nu mai sunt „pe fiecare gard”, prin urmare, cerințele actuale de desfășurare a unei activități antreprenoriale necesită o abordare diferită față de cele anterioare. Aș îndrăzni să spun că pentru afaceri de succes nu mai este suficientă o atitudine majoritar „lăutărească” (fără a încerca să minimizez rolul acestui domeniu în peisajul artistic general, caracterizat de talent nativ și mai puțină educare muzicală) și că se impune o abordare care să utilizeze din ce în ce mai mult informațiile din „partituri”.
Întâlnim frecvent întrebarea: Te naști sau te poți educa pentru a deveni un antreprenor de succes? Răspunsul meu este că astăzi este strict necesar un mix între cele două. Cred că doar talentul nativ nu este suficient pentru a demara și a crește o afacere pe termen lung, la fel cum nici doar abordarea educată, nesusținută de aptitudini native, nu cred că poate conduce la afaceri de succes.

Câte firme antreprenoriale sunt în România?

Am solicitat Oficiului Național al Registrului Comerțului o statistică la zi privind numărul de companii din România al căror acționar majoritar este o persoană fizică și am aflat următoarele, pentru sfârșitul anului 2017:

  •  există puțin peste 1 milion de societăți comerciale în România;
  •  73% din aceste societăți sunt deținute de o persoană fizică în proporție de peste 50%. Dintre acestea:
  • pentru 8% antreprenorii au vârsta sub 30 de ani
  • pentru 43% antreprenorii au vârsta cuprinsă între 30-44 ani
  • pentru 32% antreprenorii au vârsta cuprinsă între 45-59 ani
  •  pentru 16% antreprenorii au o vârstă de peste 60 de ani

Observăm o repartizare destul de uniformă, conform curbei lui Gauss, și pentru fiecare dintre categoriile de mai sus am putea trece în revistă provocări și oportunități cu care se confruntă. În articolul de față mă refer la ultima dintre categorii și parțial la penultima și constatăm că peste 115.000 de firme au un acționar majoritar care are vârsta de peste 60 de ani sau în apropierea acestei vârste.
Această categorie de antreprenori se confruntă pentru prima dată cu o „problemă” care poate fi enunțată prin următoarele întrebări: Ce vor face cu businessul în continuare? Până când îl vor conduce? Când vor decide să se retragă, cum vor proceda? În ce direcție va merge afacerea din această răscruce? Au pregătit un plan de succesiune?
Cred că la aceste întrebări răspunsurile sunt diferite de la caz la caz. Pot fi comune și poate utile câteva idei, respectiv:

  • O idee de bază este existența intenției ca afacerea să continue și după retragerea antreprenorului sau să înceteze activitatea odată cu acest moment. Cei care se află în situația ca firma să nu își mai continue activitatea nu au preocupări prea mari în ceea ce privește evoluția businessului. Evident că retragerea ar trebui pregătită din timp și efectuate demersurile necesare în acest sens.
  • Ce se întâmplă însă dacă, de exemplu, probleme de sănătate reclamă retragerea iminentă a antreprenorului? În această situație, dacă au fost realizate minimele măsuri de „corporatizare”, compania are șanse să își continue activitatea. Dacă însă majoritatea relațiilor de afaceri, în special cu furnizorii și finanțatorii, au fost realizate de către antreprenor, există riscul foarte mare care afacerea să se dărâme ca un castel de nisip.
  • Cine ar putea să fie continuatorii businessului? Variantele teoretice sunt mai multe. Ar putea fi moștenitorii legali sau parte dintre salariați. Sau s-ar demara operațiunea de vânzare a companiei către un investitor strategic. Sau s-ar atrage în acționariat unul sau mai multe fonduri de investiții. Sau s-ar lista compania la bursă.
  • Referitor la atragerea moștenitorilor, lucrurile nu sunt chiar atât de simple pentru că în foarte multe dintre situații copiii nu intenționează să preia afacerile părinților și cred că este o greșeală să fie presați de către părinți să facă acest lucru „ca o datorie”. De ce nu ar vrea copiii să preia afacerile de bună voie? În primul rând pentru că s-au schimbat mentalitățile și modalitatea în care acești copii au crescut, de multe ori odată cu afacerea părinților, comparativ cu modalitatea în care au crescut părinții lor, antreprenorii. Motivația celor două generații este extrem de diferită. Mai este posibil să nu aibă talent pentru antreprenoriat. Și multe altele. Oricare ar fi situațiile, cred că antreprenorii trebuie să cântărească foarte bine, dacă s-au gândit, fără să aprofundeze, că vor munci ei cât vor munci, după care afacerea va fi preluată de către copiii lor.
    În oricare din situațiile de succesiune posibile este obligatorie pregătirea businessului pentru acest pas. Prin început de pregătire înțeleg ca antreprenorul să încerce să facă un pas ipotetic în afara propriului business și să urmărească cum se vede acesta din exterior. Și tot pentru a accelera acest proces de luare a unei decizii i-aș mai recomanda antreprenorului să își adreseze două întrebări suplimentare, respectiv: (1) fără implicarea sa directă și nemijlocită care sunt zonele din afacere care nu ar funcționa (2) dacă mâine ar dori să se retragă are resursele financiare necesare certe care să îi asigure menținerea, cel puțin, a nivelului de trai fără să fie nevoit să vândă active sau să decapitalizeze afacerile?

În căutarea tuturor acestor răspunsuri pregătirea businessului înseamnă de fapt stabilirea unor reguli, implementarea și respectarea acestora inclusiv de către antreprenor. Este una dintre cele mai dificile misiuni, în condițiile în care, o viață întreagă majoritatea s-au condus dupa instinct și regulile pe care le-au impus.
Pragul cel mai delicat este cel al conștientizării momentului de trecere la „corporatizare” înțelegând prin aceasta, stabilirea unor reguli și principii benefice businessului și nu copierea unor rețete care poate au funcționat în altă parte.
Trecerea pragului spre reguli va putea pe de o parte să anticipeze și să evite crizele, atât interne cât și externe, și pe de altă parte să pregătească planul de succesiune, astfel încât acesta să se deruleze sub controlul antreprenorului. Această răscruce este întâlnită acum prima dată după anul 1989; de aceea, prin felul în care vor proceda, cei confruntați cu această situație vor da un exemplu tinerilor antreprenori care vin din urmă, care vor ajunge la aceeași răscruce, dar care vor avea, poate, o alegere mai ușoară pentru că deja vor exista câteva „drumuri bătătorite”.
Adrian Vascu, Senior Partner Veridio

Adrian Vascu
Adrian Vascu
Senior Partner Veridio

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Sectorul turistic se așteaptă la un 2024 puternic 

Turismul internațional este așteptat să recupereze în 2024 pe...

HIDROELECTRICA: Barajului Izvorul Muntelui – în perfectă siguranță după seism

În data de 28 martie 2024, în regiunea Moldova,...

Prevenirea fraudei: investiție-cheie pentru succesul businessului

de Denisa Simion (foto), Manager, Consultanță Financiară, Servicii Corporate...

OMNIASIG a plătit daune în baza polițelor de sănătate aproximativ  47 milioane de lei în 2023

OMNIASIG Vienna Insurance Group a plătit pentru cele aproximativ...