Interviu cu Septimiu Stoica, președintele Bursei Române de Mărfuri

 

Ce gânduri provoacă conducerii sale împlinirea a 25 de ani de existență a Bursei Române de Mărfuri?
27 de ani de la schimbarea paradigmei economice într-o țară și revenirea acesteia la economia de piață ar trebui să fie o perioadă suficient de întinsă de timp încât să permită atât o privire retrospectivă semnificativă asupra drumului parcurs, cât și degajarea primelor concluzii așezate. Nu vom glosa însă cu privire la aspectele generale ale parcursului enunțat, ci ne vom opri, urmărind răspunsul la întrebare, asupra unui subiect special, ce ține de experiență și de calificarea noastră: drumul bursei, în speță al bursei de mărfuri. Sunt câteva întrebări și gânduri referitoare la acest subiect la care se pot întrevedea deja răspunsuri justificate de practică și de meditația asupra acesteia. Așadar, poate funcționa o bursă de mărfuri în România contemporană? Aduce ea funcționalități utile agenților economici interesați? Trebuie susținută instituția printr-o legislație favorabilă? Există obstacole în funcționarea sa, care sunt acestea și cum pot fi depășite? Este bursa de mărfuri, în sine, o afacere profitabilă și, daca da, e oare firesc să fie așa? Spre ce arii predilecte de activitate ar trebui să se îndrepte bursa de mărfuri în viitor? Sunt doar câteva dintre temele care ne preocupă. Ar trebui însă nu numai pe noi, cei implicați în destinul organizației Bursa Română de Mărfuri, ci și pe cei atenți la bunul mers al țării sau – de-a dreptul – responsabili de acesta.

Să ne oprim atunci la una dintre respectivele întrebări. Anume, la prima: așadar, e viabilă o bursă de mărfuri în România?
Însuși faptul că a împlinit recent 25 de ani de activitate neîntreruptă (Bursa Română de Mărfuri a debutat în anul 1992, fiind cea mai vârstnică instituție bursieră din România contemporană) ar trebui să ofere un răspuns pozitiv la prima întrebare: da, poate funcționa și supraviețui o bursă de mărfuri în țara noastră.
Din păcate, răspunsul trebuie însă nuanțat. Deși constituită la inițiativa unor economiști și decidenți politici marcanți în respectiva perioadă de timp și cu participarea (și, de presupus, susținerea) unor agenți economici importanți de stat și privați, deși s-a bucurat de la început de declarații formale de susținere din partea majorității factorilor politici, viața Bursei Române de Mărfuri nu a fost nici simplă, nici ușoară. Nu a fost simplă, pentru faptul că s-a născut și a evoluat într-un mediu socio-economic și politic care fie au ignorat-o, fie – pur și simplu – au ocolit-o programatic. Au ignorat-o, pentru că mulți manageri nu au cunoscut ceea ce înseamnă aceea bursă și nici nu au vrut (sub imperiul rezolvării asfixiantelor solicitări curente sau din suficiență) să afle. Au ocolit-o pentru că pentru (prea) mulți transparența, regulile, egalitatea de șanse, victoria celor mai bune ceri și oferte, prețul corect (neîncărcat de comisioane oneroase) nu constituiau exact valorile sub care își desfășurau comerțul.
Pe de altă parte, viața organizației nu a fost ușoară pentru că timpurile au fost dezordonate, cu evoluții economice locale și internaționale imprevizibile sau contradictorii. În condițiile în care factorii responsabili nu au legiferat în favoarea sa, ci parcă împotrivă, se poate spune că existența BRM a cunoscut suișuri și coborâșuri, care – să preluăm partea pozitivă a butadei – finalmente au făcut-o mai puternică. În ultimii ani însă traseul a fost unul mai lin și permanent ascendent.
Fără a fi o pledoarie pro domo, sperăm însă ca, măcar acum, să se înțeleagă că o bursă de mărfuri funcțională reprezintă un atu important pentru o țară ca România. Ceea ce le cerem astăzi celor de la putere nu mai este să sprijine instituția noastră, ci să o lase să trăiască! Dacă nu pot sau nu vor să o ajute, măcar să nu legifereze împotriva ei!
Așadar, răspunsul este următorul: bine și profesionist condusă, o bursă de mărfuri poate nu numai să supraviețuiască economic în România, dar și să asigure funcțiuni vitale mediului de afaceri și societății, DACĂ factorul politic nu o sufocă, din nepricepere sau rea voință!
Nu vrem să se creadă însă că ne ascundem după o perdea de vorbe. Ne referim, în acest moment, o spunem deschis, în principal la legislația restrictivă și discriminatorie în domeniul energiei și al gazelor naturale (în care ni se pregătește o nedreptate istorică!) și de modul în care înțelege autoritatea publică de resort din domeniul achizițiilor publice să răstălmăcească prevederile directivei europene și ale legii și să elimine, cu consecințe păguboase pentru autoritățile contractante și mediul economic românesc, bursa de mărfuri din domeniu.

Care sunt actualele direcții de dezvoltare strategică ale Bursei de Mărfuri în România?
Bursa Română de Mărfuri a debutat și a continuat să funcționeze o bună perioadă de timp sub spectrul vocației sale universale. Ceea ce a însemnat că și-a propus să fie deschisă și să promoveze la tranzacționare toată gama activelor fungibile. Fără a și-o abandona sau trăda, respectând însă și învățând din tradiția instituțiilor de prestigiu din domeniu, BRM a decis în ultima perioadă să-și cultive câteva domenii de excelență.
Primul dintre acestea îl constituie domeniul energiei, în sens larg. Vedeta noastră în ultimii ani a fost – fără îndoială – gazul natural. Avem o licență obținută de la ANRE pentru administrarea unei piețe centralizate de gaze naturale. Nu este singura licență acordată în România pentru gaze, dar majoritatea tranzacțiilor (aproape toate), după câte știm din raportări, au fost realizate la BRM. Cifrele sunt cu adevărat impresionante, le-am prezentat public de mai multe ori, întrec ca volum obligațiile legale ale participanților, ceea ce înseamnă că instituția noastră a reușit să-i atragă prin produsele și instrumentele sale, oferindu-le, cu adevărat, plus valoare. Cert este că am reușit în mai puțin de trei ani să devenim o piață reprezentativă (și semnificativă!) în această zonă a Europei.
Al doilea activ energetic de care ne preocupăm îl reprezintă energia electrică. Aici, îngrădiți nedrept de o lege strâmbă, nu putem să activăm decât ca o piață de retail. Paradoxul românesc e că, în loc să fie eliminat, în spirit european și conform economiei de piață și al interesului consumatorilor, monopolul instituit în favoarea operatorului de stat pentru administrarea piețelor en gros de energie electrică, ei bine (de fapt, rău!), se încearcă extinderea acestuia și la gaze naturale, printr-o quasi-naționalizare a domeniului. Dar despre acest scandal (inclusiv la nivel european) s-a mai vorbit, sperăm că, dacă nu dreptatea, cel puțin rațiunea va triumfa!
În fine, tot la capitolul energie, am tranzacționat cu succes la un moment dat certificate de bioxid de carbon și menținem funcțională o piață semnificativă de produse petroliere.
Al doilea palier de dezvoltare se referă la tipologia contractelor. Pe lângă contractele spot (inclusiv cele de tip day ahead sau intraday pentru gaze natural aflate în faza de a fi autorizate) sau la termen cu livrare fizică, obișnuite comercial, suntem în pragul de a lansa produse sofisticate, de tipul contractelor forward garantate de către o contraparte centrală și al celor derivate (futures). Pentru acestea nu numai că am implementat un parteneriat, unic în acest moment în România, cu cea mai reputată contraparte centrală regională, dar am operat și o transformare instituțională originală de proporții: am obținut licență de intermediar pe piața de capital și ne pregătim, în baza autorizației așteptate de la Autoritatea de Supraveghere Financiară să lansăm un sistem alternativ de tranzacționare dedicat produselor financiare având ca suport mărfurile! Mai poate cineva să spună că este ușoară viața unei burse de mărfuri care se respectă în România?
Desigur, mai sunt și alte tronsoane de activitate pe care dorim să le prezervăm sau să le dezvoltăm. De exemplu. achizițiile publice (o preocupare constantă) și bursa produselor agricole (bazată pe certificate de depozit, pentru care suntem și registratar național). Plus alte … surprize!

Cum s-a văzut anul 2017 în activitatea BRM?
Anul 2017 a fost, pe de o parte, un an de consolidare instituțională în pregătirea marilor proiecte, iar pe de altă parte unul de rezistență îndârjită pentru păstrarea obiectului de activitate, în principal exact pe zona în care am înregistrat maximum de performanță: administrarea pieței centralizate de gaze naturale.
Cifrele considerăm că reflectă și ele poate cel mai bun istoric an de activitate. Pe piața de gaze naturale s-au înregistrat 676 de tranzacții, totalizând 67.745.000 MWh, pe piața de retail de energie electrică s-au marcat 365 de tranzacții, cu un volum de 2.668.000 MWh, pe ringul de produse petroliere numărăm 102 tranzacții.
Față de anul 2016, cifra de afaceri a organizației și profitul brut (în condițiile celei mai reduse comisionări) au crescut și ele spectaculos, indicând o piață bursieră de mărfuri efervescentă și o societate, credem, în plină detentă economică.