Angajații autorităților publice – între interes personal și datorie față de cetățeni

De ce în municipiul Cluj în anii 2015, 2016, 2017 nu au fost cazuri de infestare cu virusul West Nile?

 

Interviu cu vicepreședintele C.N.I.P.M.M.R., Alexandru Badea

 

Domnule vicepreședinte, sunteți o prezență mai veche în revista noastră. Dumneavoastră conduceți o companie cu largă recunoaștere națională și chiar internațională, una dintre cele mai bune în domeniul de activitate al serviciilor de deratizare, dezinsecție, dezinfecție, un domeniu de activitate despre care ne-ați mai vorbit. Ce ne puteți spune despre mediul de afaceri în România anului 2018?
Din păcate, la ora actuală în România nu există un climat favorabil dezvoltării mediului de afaceri. Și când spun acest lucru, vorbesc în nume propriu, nu în numele C.N.I.P.M.M.R.
Din punctul meu de vedere, redresarea economiei românești este un proces complex ce trebuie demarat prin sprijinirea de către guvernul României în mod direct și nemijlocit a firmelor autohtone. Nu poți ca stat să te dezvolți economic dacă nu ai firme puternice, indiferent că este un stat comunist sau capitalist.
Cu ce ieșim noi pe piața internațională? Ce producem noi, ca să fim performanți pe plan internațional? Nimic sau aproape nimic. Exportul firmelor autohtone este aproape inexistent. Cum să te dezvolți?

Ce credeți că ar trebui făcut?
Am mai spus într-un interviu în anul 2015 tot în prestigioasa dumneavoastră revistă. Consider că reprezentanți de seamă ai guvernului României, în frunte cu doamna prim-ministru, și reprezentanți de seamă ai partidelor de guvernământ trebuie să se întâlnească cu oameni de afaceri care au firme cu capital 100% (sau majoritar) românesc și să elaboreze împreună un program realist pentru dezvoltarea României. Din punctul meu de vedere, specialiștii care trebuie să dea soluții nu ar trebui să vină din rândul politicienilor; sau dacă totuși ar veni și din partea domniilor lor, să fie dintre cei avizați, să aibă idee ce înseamnă un împrumut în bancă (să vină scadența când ai leasing-uri), ce înseamnă când ai de plătit salarii, ce înseamnă când vine data de 25 ale lunii și trebuie să plătești TVA, viramente pe salarii sau impozitul pe profit. Și totuși, din câte știu eu, peste 70% din Produsul Intern Brut al României îl dau întreprinderile mici și mijlocii.

De ce credeți că s-a ajuns unde s-a ajuns?
Pentru că guvernanții noștri încă nu au înțeles nici acum că prin atâtea taxe și impozite la angajat și angajator, firmele vor fi sufocate, vor falimenta. Mărirea salariului minim pe economie de la 1.400 lei la 1.900 lei a atras o reacție în lanț de mărire a salariilor la marea majoritate a societăților comerciale. Or această mărire de salarii s-a făcut absolut artificial, nesustenabil.
La 31 decembrie 2017 fondul de salarii al companiei mele era undeva la 680-740 mii lei. După 1 ianuarie 2018, când am mărit salariile celor care aveau sub 1.900 lei, toți au cerut să li se mărească salariile cu aceeași sumă cu care le-am mărit și celor care aveau 1.450 lei. Astfel, cu sporuri cu tot, fondul de salarii a crescut cu aproximativ 80%. Asta înseamnă aproximativ 600 mii lei. Dacă această sumă o înmulțim cu 12 luni, ajungem la 7.200 mii lei în plus, bani pe care eu nu i-am mai recuperat de nicăieri.
Deci aici consider că a fost o eroare legislativă, firmele private fiind total dezavantajate.
Creșterea salariului minim de la 1.450 la 1.900 trebuia făcută mai întâi la bugetari, iar la societățile private trebuia făcută treptat, pe parcursul a 6-12 luni, de la intrarea în vigoare a legii, funcție de domeniul de activitate, să lase timp societăților comerciale private să-și renegocieze tarifele și prețurile cu partenerii de afaceri (mai ales în servicii). Dar oare partenerii noștri acceptă mărirea tarifelor sau a prețurilor?
Cu alte cuvinte, noi am mărit salariile fără să avem o susținere reală în spate, ele fiind susținute din împrumuturi bancare.
Consecința? Profitul societății s-a micșorat foarte mult, atât de mult, că nu mai putem să ne mai amortizăm investițiile făcute și nu mai putem plăti ratele la bănci. Cine pierde? Pierde și firma, pierde și statul, că nu mai este la fel de mare profitul impozitat.
O altă consecință? O parte din angajați vor fi dați în șomaj sau pur și simplu dați afară, fără să beneficieze de șomaj, pentru că nu au un an de la angajare. Cine pierde? Pierde statul și pierd și oamenii. Prețurile au crescut foarte mult. Au crescut prețurile la alimente cum ar fi: carnea, pâinea etc. Și la utilități, gaze, combustibil etc.
Ce au câștigat salariații ca bani în mână? Mai nimic… Toți au avut de pierdut: firmele, statul, salariații.
La ora actuală, cel care are salariul de 1.900 lei poate să cumpere mai puține produse decât cel care avea 1.450 lei.
Consecințele sunt foarte grave. Prin asemenea măsuri, se destabilizează mult forța de muncă.
În urmă cu patru ani, atrăgeam atenția că „(…) dacă nu se vor lua măsuri urgente privind un pachet de facilități pentru angajați și angajatori și dacă nu se va aplica o RELAXARE FISCALĂ REALĂ, s-ar putea ca România să se confrunte în curând cu o gravă problemă: LIPSA FORȚEI DE MUNCĂ”. La ora actuală am ajuns acolo unde îmi era teamă.

Ce ar fi trebuit făcut?
Păi tocmai ce v-am spus la începutul interviului. Guvernul, prin reprezentanți, să adune oamenii de afaceri care au firme cu capital 100% (sau majoritar) românesc și împreună cu ei să elaboreze o strategie de redresare a firmelor și implicit a economiei românești.

Dacă ați fi factor de decizie, cu ce ați începe?
Cu reducerea fiscalității. Aș crea facilități salariaților prin neimpozitarea:
1. primelor de Crăciun, Paște și de revelion;
2. primelor de vacanță;
3. tichetelor de masă, pe care le-aș crește la 25 de lei.
Dar ceea ce ar fi cel mai important, aș reduce impozitul și viramentele pe salarii de la 45%, cât este acum, la 25%.
Abia atunci guvernul României ar putea stabiliza, cât de cât, forța de muncă. Altfel… va fi foarte foarte grav.
O altă măsură urgentă care trebuie adoptată de guvern este aprobarea șomajului tehnic pentru societățile care au activitate sezonieră, cum ar fi cele din agricultură, cele din construcții și cele din domeniul de activitate, cum are și firma pe care o conduc, adică de deratizări, dezinsecții și dezinfecții, care în perioada 1 noiembrie – 31 martie își reduce activitatea atât de mult, că pierderile pe fiecare lună în această perioadă sunt foarte mari; noi nu am înregistrat niciodată profit în această perioadă. De aceea consider că în acest interval de timp societățile cu activitate sezonieră ar trebui să poată trimite oamenii acasă în șomaj tehnic, cu 65% – 70% din salariul de bază, iar salariul primit de către aceștia pe perioada șomajului tehnic să nu fie supus impozitului sau reținerii contribuțiilor către stat. Totodată, firmele să fie scutite de plata impozitului pe profit în această perioadă, iar plata TVA-ului să se facă la încasarea veniturilor.

Păi cum vă descurcați iarna, în aceste condiții?
Foarte greu. Cu banii care îi strângem vara, încercăm să supraviețuim, prin diminuarea programului de lucru și implicit a salariilor… Dacă se mai întâmplă să nimerim și autorități publice contractante care nu ne agreează, atunci o ducem foarte rău, fiind necesar să „sacrificăm” câțiva angajați și să-i concediem.

Anul acesta cum stați din acest punct de vedere? Pentru dumneavoastră, care aveți contract și cu Primăria Municipiului București, ar trebui să fie cel mai bun an.
Așa ar fi trebuit, dar când o autoritate publică contractantă nu te vrea, nu ai ce să faci! Nu ai cum să te lupți cu ei. Anul acesta voi trece în șomaj, sau se va desface contractul de muncă la cel puțin 100 de salariați. Unii sunt susținători de familie, având copii mici, iar soțiile lor sunt casnice, alții au rate la bănci. Știți cum este. Fiecare își știe greutățile lui.
Contractul cu Primăria Muncipiului București se derulează cu mare greutate. Unele suprafețe trecute în documentația de atribuire și în anexe în realitate nu sunt și ca urmare nu avem cum să încasăm bani pe lucrări pe care nu le putem face. Cu toate că până acum s-au efectuat lucrări, contravaloarea volumului de lucrări efectuate reprezintă doar 50%-55% din valoarea totală a contractului. Primăria Municipiului București nu ne dă suprafețe mai mari pe care să putem presta serviciile de deratizare sau dezinsecție. Suprafața domeniului public dată la deratizare este de trei ori mai mică decât suprafața domeniului public pe care efectuăm servicii de deratizare în Slatina. Și atunci este normal să existe grad de infestare.

Anul acesta v-ați confruntat cu o vară foarte ploioasă, propice dezvoltării țânțarilor. Cum v-ați achitat de obligațiile pe care le-ați avut față de sănătatea cetățenilor?
Sănătatea cetățenilor este la cheremul autorităților publice locale. Este în funcție de grupurile de interese din interiorul primăriilor sau și din exteriorul primăriilor.
Dacă ești firmă agreată, atunci totul se desfășoară normal, așa cum este prevăzut în contract. Dacă nu ești firmă agreată, trebuie să te rogi de ei, să-ți dea voie
să-ți execuți lucrările din contract conform celor asumate, de a respecta metodologia de lucru și a asigura sănătatea cetățenilor. Nu respecți metodologia de combatere a vectorilor, nu ai rezultate.

Dar în București anul acesta v-ați confruntat în unele perioade cu infestări majore de țânțari.
Da, recunosc acest lucru, pentru că autoritățile contractante nu au vrut să respecte în totalitate metodologia de combatere a țânțarilor.
De ce în municipiul Cluj-Napoca, nu au fost cazuri de infestare cu virusul West Nile în anii 2015, 2016 și 2017? Pentru că s-a respectat întocmai metodologia de lucru!

De ce nu ați enumerat și anul 2018? Să înțeleg că au fost probleme de infestare.
Da, din păcate au fost două cazuri de îmbolnăvire cu virusul West Nile, care, din fericire, nu s-au soldat cu decese. Dar vina nu este a noastră, ci a Direcției de Ecologie Urbană, care nu ne-a lăsat să aplicăm metodologia de lucru.
În urma unui control făcut de Camera de Conturi Cluj, doamna auditor, căreia nu o să-i spun numele, fără să cunoască metodologia de lucru, a hotărât să nu se mai respecte metodologia de combatere a vectorilor și în loc de 7 zile de tratament, a solicitat să fie doar una. Asta este echivalent cu un doctor stomatolog care lucrează la stat și pentru o infecție la măsea recomandă 7 zile de tratament pentru vindecarea completă a infecției și vine doamna auditor, îl ceartă pe domnul doctor că de ce risipește banii pe tratament, în loc să dea o singură zi de tratament. Vă dați seama ce ridicol?

Dar de ce credeți că a cerut acest lucru, de ce nu s-au opus cei din primărie care răspund de acest serviciu?
De ce să se opună? Din câte am observat, așa s-au bucurat de parcă a fost totul la cererea dumnealor. Dacă aș fi fost firmă agreată…

Păi cum rămâne cu responsabilitatea autorităților publice locale pentru sănătatea populației?
Cândva, Primăria Cluj-Napoca se preocupa să asigure aplicarea metodologiei de lucru, așa cum recomandau specialiștii.
Aceste măsuri și hotărâri luate de doamna auditor împreună cu reprezentanții Direcției de Ecologie Urbană sunt măsuri contra sănătății populației, un fel de ATENTAT LA SĂNĂTATEA PUBLICĂ.

Dar bani au fost alocați pentru aceste tratamente?
Da, toți banii au fost alocați. Dar nu au vrut să ne lase să lucrăm, chiar s-au bucurat când doamna auditor a tăiat numărul de treceri. Iar banii nu sunt ai lor, sunt banii cetățenilor. Banii alocați erau ai cetățenilor pentru a le asigura sănătatea.

Și în București?
În București a fost și mai rău. Știți că există o mare asemănare între documentația de atribuire prin licitațiile a serviciilor DDD între București și Cluj.
Amândouă sunt făcute de aceeași firmă și amândouă documentațiile sunt la fel de proaste. Ele nu promovează calitatea, ci sunt făcute pentru a promova firme neperformante.
Noua documentație pentru licitația de la Cluj și noul caiet de sarcini au redus standardul de la 20 de aparate autopurtate de mare capacitate, cu câte se lucrează în prezent și care asigură o trecere completă pe toata suprafața Clujului, la doar 6 aparate autopurtate de mare capacitate. Or acest număr de 20 de aparate autopurtate de mare capacitate era absolut necesar; pentru a putea să efectuezi o dezinsecție eficientă trebuie să se efectueze concomitent atât dezinsecția la case ,cât și pe aliniamentele stradale, altfel țânțarii migrează dintr-un loc în altul.
Dar au redus un pic și suprafața pe care se efectuează dezinsecția. Partea FOARTE CIUDATĂ, și subliniez FOARTE CIUDATĂ, știți care este? Că în condițiile în care au micșorat puțin suprafața, iar numărul de utilaje l-au redus la 6, în condițiile în care au redus de peste trei ori numărul de treceri, au crescut valoarea medie anuală a contractului și implicit valoarea totală a contractului.
Diminuând toate cantitățile, este clar că a scăzut și standardul de calitate. De ce?

Asta trebuie să spună dumnealor, nu eu!
Pentru că probabil de atâtea utilaje dispune firma agreată, neavând capacitatea tehnică să facă o dezinsecție eficientă și să termine într-o singură seară.
Vreau să vă asigur că în proporție de 80%-90% din documentații, după ce le parcurg pe sfert, îmi dau seama pentru cine sunt făcute. Și partea cea mai rea nu este că au o firmă agreată pentru care este pregătită documentația. Partea cea mai rea este că pentru a promova firma în orașul respectiv, scad standardele de calitate, nu mai pun condiții de eligibilitate. Nu mai contează nimic, decât interesul lor personal. Despre sănătatea populației, nici gând să-i intereseze. Dacă ar fi documentația corect făcută, care să propulseze în localitate cea mai bună firmă la cele mai mici prețuri, ar fi OK, nici nu mai contează că este pentru o firmă sau pentru alta. Ca documentații cu standarde scăzute putem enumera Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București, Turda, Arad, Oradea, București și mai nou Cluj-Napoca etc.
Lozinca pe care o promovează și Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (și vă arăt exemple) este că standardele de calitate și condițiile de eligibilitate sunt foarte scăzute pentru a facilita o largă concurență. Dar nu este așa, la licitație poate participa orice firmă din Uniunea Europeană, deci cei care susțin „larga concurență” de fapt își susțin propriul interes. ACESTE DOCUMENTAȚII SUNT DEDICAȚII PENTRU FIRME NEPERFORMANTE, CARE IAU BANII CETĂȚENILOR (pentru că sunt bani publici) fără să facă performanță, fără a atinge scopul final și anume protejarea sănătății populației.
În documentația de la Cluj s-au cerut doar 6 mașini. Noi lucrăm în Cluj cu 20 de mașini.
E bine să știți că banii alocați sunt aceiași fie că lucrezi cu 6, fie că lucrezi cu 20 de mașini.
Știți care este diferența? Cu 20 de mașini faci calitate, asiguri sănătatea cetățenilor și rămâi cu un profit de 15-16%, iar cu 6 mașini, rămâi cu un profit de 60-70%. Cum s-ar zice, dai un „tun”!
Și toate astea au pornit de la studiul de oportunitate care a fost întocmit de așa natură încât să genereze un întreg șir de nelegalități, care să servească grupurilor de interese.
Deci, revenind la întrebarea de la începutul interviului, consider că economia României se va întări atunci când vor fi legi și regulamente clare, care să nu permită interpretări care să servească grupurilor de interese, când factorii decizionali vor înțelege că nu trebuie să servească unor grupuri de interese sau altora, ci să fie promovate doar valorile, nu și nonvalorile.

Dar Primăria Municipiului București de ce nu vă dă lucrări pentru întreaga sumă pentru care s-a semnat contractul, că doar sunt banii cetățenilor?
Cel mai bine este să vă adresați persoanelor responsabile din Primăria Municipiului București. Vă mulțumesc și promit că revin!