Date:

_________________

Abhijit Banerjee
Laureat al premiului Nobel pentru economie
Cheyenne Olivier
Ilustrator

Așteptăm un rezultat – din nou. Unul dintre dragii noștri, un băiețel, se poate să-l fi luat la școală. Vom avea rezultatele în această seară, probabil, dar cine știe? Poate că deja sunt gata? De ce ecranul se actualizează așa greu? Ar putea să însemne ceva această întârziere? Este posibil să ne dea un moment de respiro înainte de a ne lovi cu veștile? Nimic deocamdată. Stai puțin, cum de s-a actualizat ecranul?

În extraordinarul film al lui Charlie Chaplin Modern Times, imaginea definitorie a modernității este accelerarea timpului. În această viziune distopică, mașinile rapide determină o viață trăită în viteză. Și cu toate acestea, este greu de imaginat cum timpul trece mai repede pentru cineva care stă într-o cabină de taxare, uitându-se cum mașinile trec în trombă, sau, într-un centru de copiere privind la imprimanta de mare viteză care scoate mii de pagini.

Nu sunt mașinile, se pare, ci etapele previzibile care fac timpul să zboare – prânzul de la 12:30, cafeaua de la 3:00, naveta spre casă de la 5:00, cumpărăturile din weekend, jocul de fotbal de după-amiază, vacanța școlară care se apropie, excursia anuală pentru vizitarea familiei. Viața din trecut se simțea mai lentă deoarece întotdeauna exista o așteptare – de la ploi să salveze culturile, războaiele să se termine, pântecele să conceapă, dăunătorii să se retragă.

Așteptarea vine deseori cu un element de șansă, în mai bine sau în mai rău. Poate că apelul va veni, poate că scrisoarea întârzie, poate furtuna va începe chiar la timp și examenul se va anula. Poate că raportul va aduce vești bune până la urmă. Până când nu aflăm, inimile noastre vor bate mai tare, respirația noastră va fi puțin mai adâncă și mintea noastră va trece statornic de la o idee la alta, dar nu se va îndepărta prea mult de la acea grijă copleșitoare. Așteptarea este istovitoare.

Acesta a fost, mai presus de toate, un an de așteptare a rezultatelor care au sosit pe neașteptate și ne-au aruncat într-un carusel amețitor: cineva cu care am luat prânzul, despre care știam că este deosebit de atent, a ajuns în mod neașteptat cu un diagnostic pozitiv. Eram cazuri de contact – una dintre acele fraze noi de temut care ne-au invadat viețile, împreună cu teste PCR și încărcături virale, vaccinuri ARNm și măști KN95. Deci, a trebuit să fim testați de mai multe ori. A trebuit să așteptăm rezultatele de mai multe ori. Uneori, veștile erau bune, alteori proaste și uneori nu eram siguri ce să credem. Era mai bine să primești un test negativ sau să afli că ai contractat deja virusul și nu l-ai observat niciodată?

Am fi făcut orice pentru ca unele rezultate să vină mai încet. În cel de-al doilea val indian de COVID-19, cifrele au crescut la cote uluitoare în câteva zile, copleșind sistemul de sănătate nepregătit. Milioane de familii au rămas așteptând paturi de spital și rezervoare de oxigen pentru cei dragi; și apoi, prea des, așteptau un loc la crematoriu sau cimitir.

Alte așteptări au durat ani de zile. Noi, ca mulți din întreaga lume, așteptam alte alegeri prezidențiale în SUA din ziua în care Donald Trump a preluat mandatul. Acea așteptare s-a prelungit în acest an, până când alegerea lui Joe Biden a fost în sfârșit atestată de Congres. Așteptarea rezultatelor alegerilor, cu mediatizarea de la un minut la altul, pare să fi devenit mai nebunească decât în trecut. Se va răzgândi Wisconsin? Se va răzgândi Georgia? Cine va controla Senatul? Ce durează atât de mult în Carolina de Nord?

Și așteptarea nu s-a încheiat aici. Cursa pentru controlul Senatului SUA nu trebuia să se reducă la un singur district din Georgia și la mai puțin de 1% din voturi, dar a făcut-o. Numărarea voturilor în Senat a avut loc în cele din urmă, dar nu înainte ca Trump și susținătorii săi să încerce să o blocheze, organizând o revoltă la Capitoliul SUA.

Arcul COVID-19 a oglindit într-un fel președinția omului care a refuzat să ia boala în serios. A fost un șoc când s-a întâmplat, un moment de liniște când părea că va fi în regulă și apoi o întorsătură lentă spre mai rău. Pe parcurs, au apărut noi rezultate pentru care s-a făcut o obsesie – semne vitale, niveluri de oxigen, febră. Rezultatele au sosit zilnic – încă un lucru de așteptat fără să știi exact ce înseamnă rezultatul sau cum să reacționezi. A fost o veste bună pentru că starea pacientului nu s-a înrăutățit sau o veste proastă pentru că nu s-a îmbunătățit?

Aceeași ambivalență s-a produs și în ceea ce privește anunțarea numărului zilnic de infecții, care apare în fiecare seară pe telefoanele noastre, prin amabilitatea aplicației TousAntiCovid a guvernului francez (am petrecut ultimul an universitar în Franța). 20.000 este mult sau puțin? Prea mult pentru confort, cu siguranță, dar aparent prea puțin pentru ca guvernul să facă ceva în sensul acesta.

Alte rezultate au venit neașteptat de repede. Testele de vaccin au venit ca o surpriză plăcută. Rezultatele au apărut aproape înainte ca noi să stăpânim diferența dintre eficiență și eficacitate. Veștile erau bune. Multe vaccinuri au funcționat mai bine decât oricine avea dreptul să spere. Și totuși, cu virusul dobândind noi mutații care ar putea reduce eficacitatea vaccinurilor actuale, există întotdeauna mai multe rezultate de așteptat și pe care să încercăm să le rezolvăm.

Vaccinurile COVID-19 au oferit o nouă sursă de speranță și un nou motiv de așteptare. O mare parte din lume încă se întreabă când și dacă vor fi disponibile suficiente vaccinuri pentru cetățenii lor, în timp ce „liderii mondiali” se luptă să susțină declarațiile lor despre necesitatea vaccinării universale cu dozele existente.

Dar pentru cei suficient de norocoși să fie vaccinați, există o nouă întrebare la care nu se va putea răspunde apăsând pe butonul de actualizare. Când ne uităm înapoi la cicatricile lăsate de pandemie, ce vom vedea – doar durerea izolării sau, de asemenea, bucuria contactului uman de zi cu zi? Poate că este timpul să începem să construim pe acele amintiri încă vii o nouă solidaritate care este universală fără a fi abstractă, construită pe plăcerea palpabilă de a fi împreună, dar care se întinde până la capătul lumii. Poate că asta ne poate ajuta să facem față celei mai mari neliniști a vremurilor noastre.

Aceste rezultate se află și în: planeta a luat foc literalmente vara trecută, iar sezonul cicloanelor a început devreme. Pământul se încălzește și va continua să se încălzească, făcând viața imposibilă în unele dintre cele mai dense așezări umane de astăzi. Așteptarea de acum este să vedem dacă există voința colectivă de a face față acestor rezultate, de a ne ridica și de a spune „Destul”, pentru a recunoaște că nu mai este timp pentru scuze și că liderii noștri trebuie să facă mai mult decât să vorbească.


Abhijit Banerjee, laureat al premiului Nobel pentru economie, este profesor de economie la MIT.
Cheyenne Olivier este artist și grafician.

Drepturi de autor: Project Syndicate, 2021. www.project-syndicate.org

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Sectorul turistic se așteaptă la un 2024 puternic 

Turismul internațional este așteptat să recupereze în 2024 pe...

HIDROELECTRICA: Barajului Izvorul Muntelui – în perfectă siguranță după seism

În data de 28 martie 2024, în regiunea Moldova,...

Prevenirea fraudei: investiție-cheie pentru succesul businessului

de Denisa Simion (foto), Manager, Consultanță Financiară, Servicii Corporate...

OMNIASIG a plătit daune în baza polițelor de sănătate aproximativ  47 milioane de lei în 2023

OMNIASIG Vienna Insurance Group a plătit pentru cele aproximativ...