Autor:
Amalia Stamate
Coautori:
Iuliana Tiba – BRD Groupe Societe Generale
Ștefania Racolta-Cruceru –
BERD

Schimbările climatice, pierderea biodiversității și impactul asupra mediului în general sunt pe primele poziții în clasamentul riscurilor cu cel mai ridicat grad de manifestare, potrivit raportului privind riscurile globale publicat de WEF în 2021. Astfel, preocupările legate de aspecte privind clima și mediul prind tot mai mult contur în rândul reglementatorilor din sfera financiară, atât la nivel european, cât și pe plan internațional, iar mesajele acestora sunt destul de clare în această privință: acționați acum, întrucât cu cât întârziați mai mult tranziția, cu atât pierderile suferite vor fi mai mari pentru fiecare dintre noi. Să nu uităm însă că fiecare criză vine cu o oportunitate, așa cum spunea Winston Churchill: „Never waste a good crisis”.

Schimbările
climatice ar putea reprezenta cea mai mare oportunitate, judecată din
perspectiva investițiilor pe care le reclamă și implicit a nevoilor de
finanțare. Cu titlu exemplificativ, estimările grupului de lucru din cadrul
CNSM cu privire la potențialul de finanțare a unor proiecte verzi indică un
nivel posibil de circa 15 miliarde lei. Acest volum ar reprezenta o triplare a
expunerilor existente la finalul anului 2020 la nivelul sistemului bancar
autohton privat, expuneri care înregistrează o pondere de aproximativ 3 la sută
în totalul angajamentelor aferente sectorului nonfinanciar, situându-se sub
media UE de 7,9 la sută, relevând potențialul de creștere și gradul de
maturitate al pieței.

Totodată,
schimbările climatice ar putea reprezenta un risc major pentru sistemul bancar,
din perspectiva cuantumului relativ ridicat al activelor la risc aflate în
portofoliul băncilor. Cu toate acestea, sunt multe voci care susțin că mandatul
băncilor centrale ar trebui să se limiteze la un număr redus de obiective,
pentru a nu afecta independența acesteia. În plus, cei mai sceptici dintre noi
ar putea spune că România este ferită de riscurile pe care le presupun
schimbările climatice (cum ar fi fenomenele meteo extreme). Să nu uităm însă că
România moștenește o structură economică bazată pe sectoare energofage și se
află în top 5 din punct de vedere al intensității emisiilor de gaze cu efect de
seră (emisii raportate la valoarea adăugată brută), alături de alte state din
fostul bloc sovietic, precum Bulgaria, Polonia, Estonia, Lituania și Cehia.

Astfel, ponderea
sectoarelor care pot fi afectate de riscurile de tranziție cumulează circa
jumătate din expunerile sectorului bancar față de companiile nefinanciare,
totuși într-o proporție importantă facilități pe termen scurt. Privite dintr-un
alt unghi, aceste sectoare sunt importante pentru economie, deoarece contribuie
la 40 la sută din valoarea adăugată brută generată de sectorul companiilor
nefinanciare, dețin aproape 50 la sută din active și angajează 31 la sută
dintre salariații acestui sector. În plus, din perspectiva riscului fizic,
băncile sunt expuse în proporție de circa 9 la sută din portofoliul corporativ
pe firmele din agricultură, un sector vulnerabil la fenomenele meteo extreme,
cum ar fi secetă sau inundații. În acest context, este legitim să ne punem
problema cât de pregătit este sectorul bancar românesc pentru o asemenea
provocare și cât de ușor se poate adapta acesta la tranziție.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

DISTRIBUIȚI