Ca la orice început de an, și la începutul lui 2019 prognozele au beneficiat de interesul tuturor. Tot omul, fie el persoană fizică sau juridică, vrea să știe ce îl așteaptă pe parcursul viitoarelor 365 de zile. Uniunea Europeană, OECD, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, analiști independenți și chiar astrologi se întrec în a-și spune părerea în legătură cu viziunea pe care o au asupra modului cum va evolua economia și cum s-ar putea să arate mediul în care se va desfășura activitatea viitoare. Nu sunt păreri întâmplătoare, ci concluzii cvasiștiințifice bazate pe analize sofisticate și complicate calcule econometrice.
În esență, marea majoritate a prognozelor pentru 2019 nu sunt optimiste, fără însă a fi înecate în pesimism. Ele prevăd o creștere mai modestă, între 3 și 3,5%, a economiei mondiale, dar identifică trei pericole majore care pot afecta acest ritm: efectele tensiunilor din comerțului internațional ca urmare a „războiului comercial” declanșat de către administrația americană; creșterea dobânzilor americane peste nivelul prognozat, ceea ce ar aduce prejudicii economiilor emergente, și scăderea ritmului de creștere a economiei chineze. Față de o astfel de posibilitate, economistul-șef al OCDE, Laurence Boone, aprecia că „în condițiile riscului unui aterizaj brutal al economiei mondiale este necesară întărirea cooperării între țările membre pentru a se putea pregăti momentele mai dificile care vor caracteriza 2019”.

Mircea Cosea 2

2019: presiunea străzii se va extinde în mai multe țări membre ale UE.

În afara celor trei elemente majore de pericol, analizele de prognoză mai menționează efectele distorsionante pe care le pot avea asupra stabilității sau creșterii economiei europene și mondiale factori de influență cum ar fi: Brexitul, fluxurile migratorii, situația bugetară dificilă a unor țări ca Italia și Franța, prețul petrolului și al gazului, ca și alți factori deja cunoscuți prin acțiunea lor și în anii precedenți.
Nu am niciun motiv să pun la îndoială logica argumentelor prezentate. Analiza complexului de factori economico-politici specifici perioadei actuale ne conduce la concluzia conform căreia ne putem aștepta la o evoluție previzibilă a economiei mondiale dacă se pleacă de la un trend evident, manifestat prin efectele deja cunoscute ale dinamicii și orientării pe care economia globală le-a înregistrat încă de la a doua jumătate a anului 2018. Astfel, este logic să ne așteptăm la menținerea efectelor generate de „războiul comercial” declanșat de administrația americană sau la agravarea situației datoriei publice în contextul incapacității majorității guvernelor europene de a promova politici viabile de reducere a cheltuielilor excesive. De asemenea, este logic să ne așteptăm la variații ale prețului petrolului în contextul noii conjuncturi politice și militare determinate de retragerea SUA din Siria și de formarea unei alianțe nu numai militare dar și de politică a petrolului și gazului între Rusia, Iran și Turcia. Tot atât de logică este și implacabila încetinire a ritmului de creștere a economiei chineze, cu toată paleta de consecințe pe care o poate avea asupra întregii economii globale.

 

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament