Momentul 1 ianuarie 2007 a găsit sistemul nostru educațional într-un proces de integrare început de câțiva ani cu diverse programe (Tempus, Phare etc.), cu asumarea Procesului Bologna de organizare unitară a ciclurilor de studii, cu schimburi de publicații la nivel de biblioteci universitare, cu o intensă circulație a studenților, elevilor și profesorilor spre și dinspre alte țări, pentru proiecte comune. Integrarea a adus simplificare în continuitate și oportunități între care accesul la fonduri europene s-a dovedit esențial. Cel mai mare câștig poate fi considerat intrarea în obișnuință a circulației libere pentru pregătire profesională și cercetare, cu acces la surse de informare, dotări și interacțiune cu specialiști în universități și institute europene, la certificări academice recunoscute internațional.
În ansamblul domeniilor economico-sociale de la noi, educația deține supremația cu efecte grave a instabilității legislative și ministeriale. În zece ani, au activat 13 miniștri de resort, inclusiv cu mandat încheiat după o săptămână. Legea educației naționale nr. 1/ 2011 a intrat din primul moment de la adoptare într-o schimbare continuă prin ordonanțe ale Executivului. Prevederi legiferate cum sunt cele privind creșterile salariale în domeniu au fost pur și simplu abandonate, ceea ce a declanșat acțiuni în instanță și eforturi bugetare pentru recuperare întinse pe ani de zile, încă neterminate.
Aproape o jumătate de generație pierdută
Referirea la subfinanțarea sistemului educațional e loc comun în percepția publică și în analize specializate. Alocarea din PIB pe anul în curs este de 3,4 % (media europeană, 5%). Linia este ascendentă din 2012 (de la 2,64), însă, anterior, din 2008, de la nivelul maxim al deceniului de integrare europeană (4,40%), ponderea a tot scăzut. Organizația „Salvați Copiii” asociază nivelul scăzut al cheltuielilor publice pentru educație cu accesul la școală, cu abandonul școlar și cu sărăcia unei părți a populației: „16,4% dintre copiii cu vârste între 7 și 10 ani din mediul rural nu sunt cuprinși în învățământul primar, comparativ cu 9% în cazul copiilor din mediul urban, din aceeași categorie de vârstă”.
