Economistul: Dezbatere la dimensiune naţională. „Starea şi viitorul pădurilor României”

EMIL CIULEI

Continuăm, în numărul de astăzi, selecţia unor intervenţii ocazionate de o dezbatere, la nivel naţional, a destinului pădurii româneşti, în care autorităţi şi specialişti în domeniu au continuat să aprofundeze cauzele care au condus la efectelor deloc îmbucurătoare, resimţite de întreaga societate românească, parte din vorbitori propunând, după bifarea concluziilor şi a unor propuneri, recomandări privind revizuirea politicilor, strategiilor, programelor şi legislaţiei silvice.

Reprezentantul Ministerului Mediului şi Pădurilor, secretarul de stat Cristian Apostol, după ce s-a adresat asistenţei cu câteva întrebări (ne)retorice, gen: „Mai avem noi oficial 6.514.000 hectare de pădure? Reprezintă ea real 26,6 la sută din suprafaţa forestieră a ţării?”, a precizat: „După 40 de ani, am declanşat acţiunea de inventariere a fondului forestier în dorinţa de a afla cifrele exacte, acordând în acest an de criză financiară fonduri substanţiale pentru a dispune măcar de o parte din aceste date. Am iniţiat proiecte pentru a corecta legislaţia în vigoare, dar apelăm şi la ajutorul dumneavoastră pentru a ajuta pădurea. În timp ce pentru agricultură se alocă subvenţii, pentru pădure – nimic. Am decis să acordăm – în mod gratuit, deci nerambursabile – fonduri pentru împăduriri. Ştiţi pentru câte hectare am primit solicitări? Doar pentru 4.600. Se impune să asigurăm o dezvoltare durabilă, permanentă. Suedezii, de exemplu, dispun de o inventariere a fondului până la ultimul arbore”.

Prezentând raţiunea activităţii pe care o conduce, ing. Gheorghe Dimitriu, directorul Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice – ICAS, preciza, printre altele: „Misiunea ICAS este de a fundamenta pe baze ştiinţifice dezvoltarea sectorului forestier prin producerea şi diseminarea de informaţie ştiinţifică şi tehnică, acordarea de consultanţă de specialitate, crearea, transferul şi implementarea de tehnologii, dezvoltarea de produse inovative care să contribuie la creşterea competitivităţii sectorului forestier şi la bunăstarea societăţii”.

Încă de la înfiinţarea sa, în anul 1933, aşa cum declara Marin Drăcea, una dintre personalităţile ştiinţifice fondatoare ale institutului şi primul director al acestuia, „sarcina fundamentală a institutului nou-creat constă în aşezarea pe baze solide a economiei noastre silvice şi soluţionarea raţională a problemelor forestiere pe baza unor susţinute cercetări proprii, care să aibă în vedere specificul ţării noastre, atât în ce priveşte condiţiile în care se dezvoltă economia forestieră, cât şi ţelurile acesteia.

În cei 78 de ani de activitate, institutul a avut contribuţii însemnate la promovarea unei silviculturi durabile în ţara noastră, la asigurarea stabilităţii şi creşterii eficacităţii funcţionale a pădurilor pentru generarea de resurse şi servicii”.

După ce a specificat coordonatele care se regăsesc în activitatea ICAS-ului, relevante pentru sectorul forestier românesc, directorul instituţiei a făcut scurte referiri la secvenţele prezentate: „Cercetarea ştiinţifică, primul domeniul de activitate al institutului, abordează obiective prioritare ale sectorului forestier, cuprinse în programe internaţionale, naţionale şi sectoriale, şi are ca scop fundamentarea managementului durabil al pădurilor pe baza cunoaşterii legilor structurale şi funcţionarea ecosistemelor forestiere şi a evaluării efectelor modificărilor globale care au loc la nivelul mediului natural, social şi economic cu influenţă asupra pădurilor.

Rezultatele cercetărilor ştiinţifice au fost concretizate în norme şi normative tehnice pentru silvicultură, metode, modele şi tehnologii specifice activităţilor sectorului, în îndrumări tehnice, precum şi într-o serie de produse care au contribuit în mod definitoriu la realizarea obiectivului strategic fundamental de gestionare durabilă a pădurilor. Un alt segment – dezvoltarea tehnologică are ca obiective elaborarea de studii asupra vegetaţiei forestiere în conformitate cu reglementările legale în domeniu, amenajamente silvice şi studii de transformare a păşunilor împădurite, iar proiectarea de investiţii abordează elaborarea de studii de prefezabilitate, studii de fezabilitate şi proiecte tehnice pentru domeniile: reconstrucţie ecologică forestieră a arboretelor degradate, împădurirea terenurilor degradate (agricole şi silvice), amenajarea bazinelor hidrografice torenţiale prin construcţii hidrotehnice şi lucrări silvotehnice. Un alt domeniu care se regăseşte în activitatea noastră este reprezentat de inventarul forestier naţional (IFN), care este principalul instrument de evaluare a resurselor forestiere din ţara noastră.

Informaţiile furnizate de IFN sunt indispensabile autorităţilor publice centrale care răspund de silvicultură în procesele de elaborare a politicii şi legislaţiei forestiere naţionale, a prognozelor, programelor şi strategiilor de dezvoltare a sectorului forestier şi a celor de fundamentare a deciziilor şi măsurilor de gestionare durabilă a pădurilor. De asemenea, IFN este principalul furnizor de informaţii privind vegetaţia forestieră către organismele internaţionale, conform angajamentelor asumate de ţara noastră. Astfel, informaţiile IFN sunt folosite pentru raportarea indicatorilor de gestionare durabilă a pădurilor în cadrul Conferinţei ministeriale pentru protecţia pădurilor în Europa, în procesul de evaluare a resurselor forestiere mondiale de către Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură. El furnizează date indispensabile raportărilor pentru Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbarea climei/Protocolul de la Kyoto şi pentru Convenţia privind diversitatea biologică”.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.