Economistul: Dezvoltarea economică cere să folosești și „să învingi” piețele! (II)

DANIEL DĂIANU

A te întoarce la capitalismul secolului XIX este o aberație, în opinia mea. Un stil de guvernare responsabil și transparent ar ajuta reforma statului, lupta contra risipei și deturnării banului public.

3. CE POATE FACE ROMÂNIA? Ce este de făcut? Să ne referim la resurse. Absorbția fondurilor europene poate fi un instrument forte de modernizare dacă aduce un supliment de resurse relevant (să zicem de cel puțin 4% din PIB-ul anual), dacă ajută dezvoltarea infrastructurii, dacă favorizează modernizarea administrației publice diminuând risipa și deturnarea banului public.

Cu absorbție de fonduri europene mult crescută, cheltuielile publice ar ajunge la 37-38% din PIB, în condiții de deficite bugetare mici, dacă colectarea taxelor și impozitelor ar ajunge la nivelul altor NMSs (colectarea fiscală la noi, de 28-29% din PIB, este sub media de 33-34% din alte țări nou intrate în UE). Trebuie să stimulăm economisirea internă. O lecție a crizei este că investițiile autohtone este bine să se bizuie mai mult pe resurse locale.

Este falsă teza că românii sunt prea săraci pentru a economisi, așa cum au susținut economiști autohtoni. Politica publică din România nu a încurajat economisirea internă; măsurile luate, inclusiv cota unică, au stimulat mai degrabă consumul. Trebuie să fie modificată fiscalitatea, inclusiv prin practicarea de deductibilități, pentru a impulsiona economisirea. Atragerea de investiții străine din zone non-UE are sens. Pot fi mărite considerabil redevențele din exploatarea resurselor naturale (petrol, gaze, aur, argint, cupru, ape minerale etc). Statul nu trebuie să mai înstrăineze resurse naturale, ci să atragă participații străine la exploatarea lor. Ce s-a făcut cu Petrom a fost o mare greșeală. Managementul la companii de stat din domeniul energetic trebuie reformat la sânge și pedepsiți toți cei care își bat joc de resurse publice; se poate recurge la privatizare în anumite condiții. Lupta contra risipei banului public trebuie să fie fără menajamente.

Mixul de politică macro nu trebuie să repete o eroare majoră din anii trecuți, când s-a tolerat aprecierea puternică a leului. Că aprecierea ar fi bună întrucât ar ajuta la surmontarea decalajelor economice este o idee infantilă, arată neînțelegerea mecanismelor lăuntrice ale dezvoltării economice, a compromisurilor inevitabile în politica economică. Aprecierea leului a și stimulat consum excesiv și o alocare defectuoasă (speculativă) a resurselor. Este bine să avem o prezență întărită a capitalului autohton în sectorul bancar. CEC, Eximbank pot câștiga teren acum; CEC să fie capitalizat mai puternic în scopul amintit. Merită să încercăm crearea unei bănci pentru dezvoltare, de tipul KfWA (Kredit fuer Wiederaufbau) din Germania; fondurile europene pot ajuta la constituirea unei asemenea bănci. BERD și alte instituții internațioale ar trebui să sprijine România în acest scop, reparând din greșelile trecutului. Trebuie luate măsuri suplimentare pentru descurajarea creditării în valută (de-euroizare). Astfel s-ar mări spațiul de manevră pentru o politică monetară și de curs puse în slujba dezvoltării economice. Și facilități fiscale pot fi practicate în domenii de vârf, mai ales dacă resursele bugetului public permit. Fiscalizarea agriculturii și o colectare mai bună ar aduce resurse suplimentare importante bugetului public. Nu trebuie subestimat un posibil efect de evicțiune (prin colectare fiscală mărită); statul poate compensa aceasta prin mai multe bunuri publice de valoare și evitarea risipei banului public. Să căutăm să reînnodăm legături comerciale cu țări din afara UE; avem nevoie de o ofensivă în acest domeniu.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.