România și competitivitatea

Date:

De la momentul aderării României la Uniunea Europeană s-a tot vorbit despre adoptarea euro. S-a avansat mai întâi anul 2015. După criza economică și financiară din 2007-2008 termenul s-a îndepărtat către 2018, pe urmă 2019. Iar recent președintele Klaus Iohannis a anunțat că, obiectivul adoptării euro a rămas, pentru moment nu se are în vedere o dată anume. În sfârșit o poziție cât de cât realistă. Dacă din punct de vedere al criteriilor România este într-o situație bună există un argument care nu stă în picioare la o analiză atentă: competitivitatea.

Au fost destule discuții în ultimul timp, în spațial public, despre acest aspect. Recent, Guvernul României a pus în dezbatere publică programul „România Competitivă” în ideea de a identifica acele obiective și măsuri care să asigure o creștere economică de cel puțin 5%, ritm care să permită României să recupereze din decalajele care o despart de țările dezvoltate. Plecând de la premisa necesității creșterii PIB-ului abordarea este lăudabilă. Din punctul de vedere al creșterii productivității în economie, cu efecte pe termen lung, rămân foarte multe de analizat, și mai ales, de făcut.

Înainte însă de a discuta despre competitivitate și unde se situează România este util să încercăm să clarificăm ce este aceea competitivitate. Chiar așa, ce este de fapt competitivitatea și cum se măsoară ea la nivelul unei țări?

La baza competitivității stă nivelul productivității dintr-o țară. Ca atare, economiile competitive sunt cele care sunt capabile să atingă standarde ridicate și în creștere ale nivelului de trai, permițând tuturor membrilor societății să contribuie și să beneficieze de aceste niveluri de prosperitate. În plus, economiile competitive trebuie să fie și sustenabile – satisfăcând nevoile generațiilor prezente fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și acoperi nevoile.

World Economic Forum (WEF) calculează și publică Global Competitiveness Index – GCI (Indicele Competitivității Globale)1, indice care oferă o imagine de ansamblu a nivelului atins de fiecare țară în ceea ce privește competitivitatea. WEF definește competitivitatea ca fiind „un set de instituții, politici și factori care determină nivelul de productivitate al unei economii, care la rândul său determină nivelul de prosperitate al unei țări”. Plecând de la ideea inițială lansată în 1979 de Klaus Schwab (fondatorul WEF), din 2005, WEF publică indicele pus la punct de profesorul Xavier Sala-i-Martin de la Columbia University în colaborare cu cercetătorii WEF.

„Indicele combină un număr de 114 indicatori care cuprind conceptele importante pentru productivitate. Acești indicatori sunt grupați în 12 piloni: instituții, infrastructură, mediul macroeconomic, sănătate și educație primară, educație superioară și pregătirea profesională, eficiența piețelor bunurilor, eficiența piețelor forței de muncă, dezvoltarea piețelor financiare, gradul de pregătire pentru schimbările tehnologice, dimensiunile piețelor, gradul de sofisticare a mediului de afaceri și inovarea. Toți acești piloni sunt apoi organizați în trei sub-indici, în funcție de nivelul atins în dezvoltarea unei țări. Acești trei sub-indici primesc ponderi diferite în calcularea indicelui general, în funcție de stadiul atins de fiecare economie, în funcție de PNB pe locuitor și ponderea materiilor prime în exportul țării respective”.

Este interesant de văzut cum stă România în acest clasament al competitivității la nivel mondial și apoi să vedem situația și în cadrul Uniunii Europene.

Din cele 140 de țări incluse în The Global Competitiveness Index (GCI) 2015–2016, România se află pe locul 53 cu un indice de 4,32 pe o scară de la 1 la 7, imediat deasupra Bulgariei. Pentru comparație, pe locul întâi se află Elveția (5,76) urmată, în ordine de Singapore (5,68), SUA (5,61), Germania (5,53), Olanda (5,50) și Japonia (5,47). Urmează, printre altele, Franța pe locul 22 (5,15), China pe 28 (4,89), Cehia pe 31 (4,69), Spania pe 33 (4,59), Polonia pe 41 (4,49), Italia pe 43 (4,46), Rusia pe 45 (4,44) Turcia pe 51 (4,37). Surprinzător, pe locul 54, imediat după România apare Bulgaria (cu același indice ca România – 4,32) și în continuare India pe 54 (4,31) Slovenia pe 59 (4,28) și Ungaria pe 63, cu 4,25.

ÎN EUROPA, ROMÂNIA ESTE PE LOCUL 28 DIN 28 DE STATE 

Dacă în GCI România stă cât de cât binișor, într-un alt studiu „The Europe 2020 Competitiveness Report: Building a More Competitive Europe 2014 Edition”2 publicat tot de World Economic Forum lucrurile nu sunt chiar atât de frumoase. Studiul, face o trecere în revistă a progreselor înregistrate în propriul program al Uniunii Europene, strategia „Europe 2020” prin care se încerca să se concentreze atenția țărilor membre asupra celui mai important obiectiv, creșterea competitivității.

Strategia Europe 2020 pe care WEF o urmărește cu atenție, cu rapoarte o dată la doi ani, are la bază realizarea „unei creșteri inteligente, sustenabilă și inclusivă, realizată printr-o mai bună coordonare a politicilor la nivel European și național”. Strategia cuprinde trei axe principale:

l Creștere inteligentă: dezvoltarea economiilor bazate pe cunoaștere și inovare;

l Creștere sustenabilă: promovarea unei economii mult mai eficientă, verde și mult mai competitivă/decuplând creșterea economică de utilizarea resurselor și

l Creșterea inclusivă: dezvoltarea unor economii cu grad ridicat de utilizare a forței de muncă, asigurând coeziune socială și teritorială.

În continuare, strategia urmărește șapte inițiative de bază menite să stimuleze creșterea economică și locurile de muncă: 1) Politica industrială în era globalizării; 2) Agenda digitală pentru Europa, 3) Uniunea Inovării: 4) Tineretul în mișcare; 5) Agenda pentru noi abilități profesionale și locuri de muncă; 6) Platforma Europeană împotriva sărăciei; și 7) Europa resurselor eficiente.

Scorurile înregistrate de fiecare țară sunt calculate ca medii neponderate a scorurilor individuale la fiecare din cei șapte piloni. Toate scorurile sunt prezentate pe o scară de la 1 la 7, valorile mai mari indicând o performanță mai bună. În studiu sunt prezentate toate cele 28 țări membre ale UE în 2014.

Să vedem deci, ce scoruri înregistrează România: în cadrul indicelui general România se situează pe locul 28, ultimul din UE cu un scor de 3,64. Primele cinci locuri sunt ocupate în ordine de: Finlanda cu un scor de 5,70, Suedia (5,55) Olanda (5,41) Danemarca (5,32) și Germania (5,28).

În coada clasamentului, pe locul 22, este Polonia (cu un scor de 3,97) Slovacia pe 23 (3,91), Croația pe 24 (3,87), Ungaria pe 25 (3,83) Grecia pe 26 (3,97) și penultimul loc, înaintea României, Bulgaria (3,75).

De altfel în fișa de țară autorii menționează: „România se situează pe locul 28, cea mai joasă poziție în clasamentul Europe 2020 Competitive Index Report. Performanțele sunt ceva mai bune în zona creșterii sustenabile datorită unui nivel acceptabil al producției de energie electrică din resurse regenerabile (locul 11) și a intensității CO2 (locul 14).

România este în urma marii majorități a țărilor membre UE la majoritatea pilonilor de competitivitate, cu excepția câtorva rezultate mai bune la piața forței de muncă și ocuparea acesteia unde se situează pe locul 22. Piața forței de muncă este considerată flexibilă (locul 10 din punct de vedere al practicilor de angajare și concediere) ca și în cazul participării femeilor în sectorul privat (locul 19)”.

Din punctul de vedere al creșterii inteligente, se apreciază că performanța României arată că țara are nevoie să se concentreze pe dezvoltarea unor instituții și a unor structuri de piață solide pentru a putea fi la fel de competitivă ca țările cele mai avansate. La pilonul „mediul antreprenorial”, România este pe locul 23. În ciuda unei atitudini antreprenoriale foarte bună (locul 3) sunt necesare mari eforturi în ceea ce privește componenta competiției (locul 25) și pentru dezvoltarea puternică a clustere-lor (loc 24). Dacă accesul la credite e relativ bun (locul 15), e nevoie de dezvoltarea piețelor financiare mult mai mult. Poate să surprindă multă lume, dar, în ciuda opiniei existenței unei categorii de profesioniști în IT, rezultatele la pilonii agendei digitale și Europei inovative sunt slabe (locul 28 la ambele), ceea ce indică o capacitate foarte slabă pentru inovare. Autorii studiului sunt de părere că „o abordare holistică pentru construirea diferitelor zone de dezvoltare este necesară pentru a permite României să recupereze decalajele de competitivitate față de obiectivele europene”.

Fără a discuta modalitățile de calcul și reprezentativitatea indicatorilor prezentați, rezultă destul de clar că discuția despre România competitivă trebuie să plece de la realitățile acestea. Dincolo de poziționarea pe un loc sau altul în clasamente internaționale, România are nevoie să facă o evaluare realistă a stadiului actual al propriei competitivități. Pilonii folosiți în aceste studii reprezintă principalele aspecte asupra cărora trebuie concentrate eforturile, dacă vrem ca România să facă pași importanți și să iasă din pozițiile codașe pe care le ocupă acum. Altfel, riscurile devin considerabile.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Prelungirea plafonării primelor RCA nu este un „medicament minune”

Industria de asigurări a luat nota cu profunda...

Digitalizarea raportărilor fiscale – etapele anului 2024. Ce schimbări apar la e-Factura?

de Victoria Dobre, Senior Manager și Ștefan Machidon,...

Costul proprietății – mai scump din 2025 pentru toți. De ce și cum?

de Alex Milcev, Partener, liderul departamentului Asistență fiscală și...

Criza energetică a Europei a fost învinsă în primul rând datorită, reducerii voluntare a consumului de energie 

În februarie 2024 Comisia Europeană a recomandat statelor membre...