Economistul: Dreptul muncii. Utilizarea muncii temporare

ȘTEFAN UNGUREANU

Munca temporară. În Romania, munca temporară se poate derula printr-un agent de muncă temporară conform prevederilor Codului muncii, Capitolul VII - Munca prin agent de muncă temporară, art. 87-100, modificate și completate prin Legea 40/2011 care transpune Dispozițiile Directivei 2008/104/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 327 din 5 decembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară (denumită „Directiva 2008/104/CE”).

Definițiile termenilor utilizați în Codul Muncii. Munca prin agent de muncă temporară este munca prestată de un salariat temporar care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară și care este pus la dispoziția utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea și conducerea acestuia din urmă.

Salariatul temporar este persoana care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară, în vederea punerii sale la dispoziția unui utilizator pentru a lucra temporar sub supravegherea și conducerea acestuia din urmă.

Agentul de muncă temporară (denumit „Agentul”) este persoana juridică, autorizată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, care încheie contracte de muncă temporară cu salariați temporari, pentru a-i pune la dispoziția utilizatorului, pentru a lucra pe perioada stabilită de contractul de punere la dispoziție sub supravegherea și conducerea acestuia. Condițiile de funcționare a agentului de muncă temporară, cât și procedura de autorizare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Utilizatorul este persoana fizică sau juridică pentru care și sub supravegherea și conducerea căreia muncește temporar un salariat temporar pus la dispoziție de agentul de muncă temporară. Utilizatorul apelează la acest sistem de muncă pentru executarea unei sarcini precise și cu caracter temporar. Nu se admite înlocuirea unui salariat al utilizatorului al cărui contract de muncă este suspendat ca urmare a participării la grevă.

Misiunea de muncă temporară înseamnă acea perioadă în care salariatul temporar este pus la dispoziția utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea și conducerea acestuia, pentru executarea unei sarcini precise și cu caracter temporar. Misiunea nu poate fi mai mare de 24 de luni cu posibilitatea de prelungire pe perioade succesive care adăugate la durata inițială a misiunii nu poate depăși 36 de luni. În cazul în care misiunea de muncă temporară poate pune în pericol viața, salariatul poate refuza misiunea de muncă temporară pe baza unui înscris comunicat Agentului (art. 11, alin. (4) HG 1256/21.12.2011).

„Contractul de muncă temporară” este un contract individual de muncă ce se încheie în scris între agentul de muncă temporară și salariatul temporar, pe durata unei misiuni.

Autorizarea Agentului. Autorizarea se acordă în baza HG 938/2004 modificată prin HG 226/2005, până la 04.02.2012. Directiva 2008/104/CE a fost transpusă în HG 1256/21.12.2011 privind autorizarea Agentului, care abrogă la data intrării în vigoare HG 938/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Condiții pentru a fi autorizat ca Agent (art. 3, HG 1256/21.12.2011): - să fie persoane juridice constituite conform legii, cu obiectul principal de activitate „Activități de contractare, pe baze temporare, a personalului conform Cod CAEN”; - să nu aibă debite restante la bugetul de stat și bugetele locale; - să nu figureze în evidențele cazierului fiscal; - să nu fi fost sancționate contravențional printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă în domeniul muncii, comercial sau fiscal în ultimele 24 de luni anterioare cererii de autorizare; - să constituie garanția financiară într-un cont distinct deschis în România, în cuantum de 25 de salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată (700 lei x 25 = 17.500 lei), la care se adaugă contribuțiile datorate de către angajator bugetului de asigurări sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj și bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (art. 5, HG 1256/21.12.2011). Garanția poate fi utilizată doar pentru plata drepturilor salariale în cazul unei lipse de lichidități temporare. Garanția se reconstituie în termen de 5 zile de la data micșorării ei.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.