Economistul nr. 33 (serie nouă), 12 Septembrie 2011
Istoria de 90 de ani a CECCAR constituie, pentru noi, cei de astăzi, şi va constitui, neîndoios, pentru cei care ne vor urma o sursă inepuizabilă de inspiraţie, un izvor al unei întru totul justificate mândrii, în slujirea necondiţionată a interesului public.
Reînfiinţarea Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi în anul 1992 a reprezentat repunerea în drepturi a unei profesii cu rol deosebit de important în economia românească, în societatea noastră, în ansamblul ei.
Teodor Brateş: Apariţia acestei convorbiri în „Economistul” marchează al 90-lea an de existenţă a CECCAR. Cum definiţi dumneavoastră memorabila şi venerabila aniversare?
Marin Toma: În primul rând, doresc să remarc faptul că această istorie de 90 de ani a CECCAR constituie, pentru noi, cei de astăzi, şi va constitui, neîndoios, pentru cei care ne vor urma o sursă inepuizabilă de inspiraţie, un izvor al unei întru totul justificate mândrii. De aici, ideea subliniată cu deplină claritate la marcarea aniversării potrivit căreia generaţia actuală şi cele viitoare avem obligaţia de a păstra şi îmbogăţi această comoară reprezentată de tot ceea ce am avut şi avem în domeniul profesiei contabile, a tot ceea ce a însemnat şi înseamnă Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. În fond, este ideea că nu poţi avea un viitor dacă nu înţelegi prezentul şi nu poţi să înţelegi prezentul fără să cunoşti trecutul.
TB: Ştiţi, există în societatea noastră actuală o anumită rezervă faţă de ceea ce putem să numim drept festivism. Trebuie, însă, să spun că manifestările organizate de CECCAR, cu prilejul aniversării, s-au caracterizat, într-o manieră de excepţie, prin activitatea ştiinţifică de evaluare a trecutului, de desprindere a unor concluzii cât mai utile pentru prezent şi viitor.
MT: Receptez, cu satisfacţie, evaluarea dumneavoastră şi remarc – la rândul meu – că am fost şi suntem preocupaţi – înainte de toate – de desfăşurarea unei intense activităţi de cercetare a creaţiei ştiinţifice contabile în ţara noastră. În acest context, nu mai este nevoie să amintesc că o cunoaştere insuficientă a experienţelor transmise de predecesori duce, în mod inevitabil, la repetarea eforturilor, la inutile „redescoperiri”...
TB: Şi aş zice – nu de puţine ori – la demersuri păguboase în sensul de repetare a unor erori, nu numai într-un anumit domeniu, ci la scara întregii societăţi.
MT: Da, aşa este, se cere evitată situaţia în care o insuficientă cunoaştere a trecutului poate să orienteze cercetarea în direcţii greşite, situaţie care ar fi putut fi evitată. În acelaşi timp, ţin să relev apăsat că o atitudine corectă, adecvată faţă de moştenirea ştiinţifică are o mare importanţă, fundamentală aş spune, în cultura unui popor.
TB: Consideraţiile dumneavoastră readuc în atenţie şi nevoia de modele, de cunoaştere a promotorilor unor valori autentice, în rândul cărora, la loc de seamă, se află şi remarcabili exponenţi ai profesiei contabile.
MT: Evident. Vom avea prilejul să tratăm această temă, implicit prin ceea ce evocăm în aceste zile.
TB: Ceea ce s-a făcut într-un riguros spirit ştiinţific, de respect faţă de adevăr, cu prilejul manifestărilor dedicate celei de-a 90-a aniversări a CECCAR.
MT: Nici nu se putea altfel. Doar „oamenii sfinţesc locurile” şi celor mai merituoşi le datorăm respectul şi recunoştinţa noastră. Nevoia la care vă referiţi este generată de ceea ce a reprezentat, după opinia mea, ca şi a altor numeroşi colegi, corolarul întregii evoluţii a gândirii, a literaturii, a mişcării contabile româneşti, în întregul ei, din prima jumătate a secolului trecut. Am în vedere faptul că slujitorii români din domeniul nostru de activitate s-au hrănit permanent din tezaurul comun al cunoaşterii, al cuceririlor ştiinţifice din contabilitate, fără să înceteze măcar o clipă să-şi aducă propria contribuţie la îmbogăţirea patrimoniului ştiinţei şi tehnicii contabile moderne.
TB: Este, într-adevăr, remarcabilă cuplarea la tot ce a însemnat evoluţie mondială, confirmându-se astfel vocaţia internaţională a CECCAR.
MT: Ne-am bucurat şi ne bucurăm de o largă recunoaştere internaţională. Între numeroasele mărturii în acest sens reamintesc că în 1931...
TB: ...adică, la împlinirea a 10 ani de existenţă CECCAR...
MT: ...exact. Atunci, la Bucureşti a avut loc, concomitent cu Congresul al 5-lea al CECCAR, cel de-al 7-lea Congres Mondial al Contabilităţii.
TB: Consemnând acest fapt pe care l-aş numi emblematic, cred că putem să trecem, în continuare, la o prezentare, fie şi numai prin punctarea unor momente din deosebit de interesanta şi instructiva istorie a CECCAR, bineînţeles în contextul naţional şi internaţional dat, cu accent pe ceea ce aţi spus dumneavoastră despre cercetarea a ceea ce constituie patrimoniul ştiinţei şi tehnicii contabile.
MT: Cu plăcere. Se cere precizat că au fost încercări, înainte de anul 1921, de a se înfiinţa organizaţii profesionale ale contabililor români. Prima încercare este consemnată în 1898 prin constituirea „Asociaţiei Absolvenţilor Şcoalelor de Comerţ din Ţară şi Străinătate”. Această asociaţie şi-a stabilit ca obiectiv strategic „necesitatea legiferării profesiunii de contabil”. Prin astfel de demersuri s-a reuşit chiar să se redacteze un proiect de lege pentru înfiinţarea unui Corp al Contabililor, act normativ care avea ca obiectiv „statuarea a tot ce priveşte interesele profesionale ale carierei de contabil în general...”. Acest proiect urma să fie adoptat de Parlament, însă, căderea guvernului de la acea dată, în condiţiile de atunci, dramatice, grave, a făcut ca intenţia să nu se materializeze.
[...]
Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.
ANALITIC 
FINANCIAR-BANCAR
