Economistul: Experiența europeană în ajustările fiscale de amploare

Modele de ajustare. Implicații asupra datoriei publice. Implicații electorale și schimbările de guverne survenite

Andreea PAUL (VASS)

Problemele fiscale actuale din Europa se pot rezolva. Marea Britanie, Suedia, Finlanda, Danemarca, Irlanda, Franța, Belgia, Portugalia, Grecia, Italia, Austria, Olanda au trecut prin ajustări bugetare masive în ultimii 25 de ani. Țările mediteraneene au optat pentru modelul de ajustare bazat, cu prioritate, pe creșterea taxelor și impozitelor. Țările nordice s-au axat pe diminuarea agresivă a cheltuielilor publice.

Tendințele se mențin în reacțiile actuale la criza economică. Ultimele decenii probează însă consolidarea bugetară mai instabilă și că recesiunea economică a lovit mai aprig în rândul țărilor mediteraneene, în timp ce relansarea economică a fost mult mai rapidă în țările nordice. Ajustările mari bazate pe reducerea cheltuielilor nu sunt, așadar, obligatoriu recesioniste. Nici nu înseamnă moartea politică a guvernelor care le implementează! Doar într-o treime din cazurile analizate au survenit schimbări de guverne. Restul au supraviețuit turbulențelor sociale. În situația în care criza fiscală în Europa se înrăutățește, amenințând însănătoșirea economică globală, vom ști pe cine să dăm vina: pe actualii lideri ai Europei!

I. Experiența europeană a ultimilor 25 ani arată că au existat 12 ajustări fiscale de amploare, chiar de până la 11% din PIB. Cel puțin 5 ani de acțiuni ferme se impun necesare în acest efort de ajustare. Chiar dacă ținta este atinsă, economiile în cauză sunt în continuare într-o situație instabilă (tabel 1).

Grecia a realizat o ajustare de amploarea a 10-12% din PIB, așa cum e obligată să facă acum, la începutul anilor ’90. Danemarca și Italia au realizat ajustări similare.

Portugalia, Suedia, Finlanda, Belgia au făcut ajustări ale deficitelor de 8-9% PIB.

II. Modele de ajustare fiscală agresivă. Există diferențe semnificative în modul în care s-au obținut aceste ajustări (tabel 2):

- creșteri de taxe și impozite și reduceri relativ mici ale cheltuielilor publie – în Grecia, Portugalia, Italia (țările mediteraneene) și Franța (ajustarea de 3,6% PIB din anii ’90 realizându-se în proporție de 71% prin creșterea veniturilor bugetare și doar 29% prin diminuări de cheltuieli publice),

- reduceri semnificative ale cheltuielilor publice – Olanda, Finlanda, Suedia, Irlanda, Marea Britanie, Danemarca, Belgia, Austria - țările nordice.

III. Implicațiile ajustării fiscale asupra datoriei publice raportate la PIB (tabel 3):

- Datoriile publice au crescut în majoritatea cazurilor, cu excepția câtorva țări nordice (Suedia, UK, Austria, Irlanda, Olanda - dar care aveau ponderi extrem de ridicate în PIB). Scopul ajustărilor fiscale de amploare este să însănătoșească finanțele publice, adică să devină sustenabile. Experiența europeană din ultimele decenii arată că acest deziderat a fost rareori atins, mai ales dacă deficitul bugetar inițial era foarte mare.

- În Belgia, în cei 10 ani de ajustare fiscală, datoria publică raportată la PIB a crescut cu peste 50%.

- În Grecia, Portugalia și Italia, raportul datorie publică/PIB a crescut cu peste 20%. În Italia, datoria publică a început să scadă după 5 ani ca efect al ratelor mici ale dobânzii.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.