Apel la rațiune și solidaritate

Date:

Autor: Ion Răducanu

Motto: „Hai să ne iertăm, numai atunci vom trăi în pace”

Lev Tolstoi

       În aparență, până astăzi, societatea românească manifesta, în general, o stare de detașare, greu de înțeles.

Ultimate apariții televizate ale Președintelui României, precum și măsurile stabilite pentru prevenirea împrăștierii virusului ucigaș, au trezit, se pare, cea mai mare parte a poporului român care începe să accepte faptul că România se află sub spectrul unor amemințări caracteristice unui război hibrid cu o armă biologică.

       Prima victimă a războiului este adevărul. Dacă adevăr nu e, nimic nu e!

       Este incontestabilă accepțiunea generală că nicio țară nu este pregătită pentru această bătălie, cu un dușman nevăzut și necruțător.

Diferența dintre statele lumii în abordarea acestei lupte va fi făcută cu siguranță de următorii factori:

       1     logistica sistemului sanitar (baza materială);

       2     numărul și gradul de specializare a personalului;

       3     capacitatea financiară pentru a susține chelutielile imense;

       4     coordonarea exemplară a funcționării sistemului de către instituțiile abilitate ale statului;

       5     solidaritatea colectivă;

       6     soluțiile de tratament și accesul rapid la medicamentele noi apărute în urma cercetărilor;

       7     pacea socială și politică;

       8     curajul liderilor naționali sau mondiali de a lua măsuri ferme și a urmări și sancționa abaterile de la liniile stabilite.

       Din păcatem starea sistemului nostru sanitar nu este la nivelul de care am avea nevoie. Astfel, nu aveam spitale specializate necesare; nu avem aparatură necesară și echipamente de protecție, nu avem suficiente cadre medicale profesioniste, avem mamangeri de spitale și directori DSP cu alte specializări, numiți politic; nu avem fonduri pentru intervenții rapide în acțiunea de pregătire de noi spații spitalicești de urgență, sau pentru cumpărarea de materiale. Continuă să se manifeste superficialitatea, indolența, lipsa de profesionalism, incapacitatea cadrelor de conducere  din sistem, precum și lipsa de organizare, coordonare și conducere la toate nivelele. 

       Peste toate aceste neajunsuri și stări de fapt, se suprapune dezinformarea, lipsa de transparență și incapacitatea guvernului de a gestiona rațional și eficient această luptă pentru viață. Teama de a nu pierde capital politic îi face pe guvernanți să nu manifeste transparență, să nu intervină cu energie și responsabilitate. 

Astfel azi se înregistrează o harababură în gestionarea și comunicarea măsurilor luate, la nivelul MAI și al Comitetutlui Național pentru Situații Speciale de Urgență., care dă ordonanțe militare cu „recomandări” (să nu se supere vreun alegător din Caransebeș sau Sibiu) precum și un HAOS în spitale și la DSP-uri. 

Zilele trecute, un filosof român (care a fost și medic), domnul SORIN LAVRIC, spunea: „Ce ne doboară nu e un microb, ci psihicul nostru adus în pragul surescitării apocaliptice”. Oare de ce avem nevoie? De NEVROZĂ COLECTIVĂ sau de SOLIDARITATE NAȚIONALĂ?

       Problema României este ABUZUL MEDIATIC care înalță valul de spaimă.

       Cum să nu ne îngrijoreze prezentul, dar mai ales viitorul nostru, după  vizionarea inevitabilă (stând în casă obigatoriu) a emisiunilor de televiziune și radio unde „papagalismul”, vechea boală a politicii românești, se manifestă în toată splendoarea ei.

De dimineață până noaptea târziu aceiași politicieni, parlamentari, analiști, jurnaliști, ong-iști, securiști papagalicesc vrute și nevrute, pentru a se „afla în treabă” sau pentru a-și clama partiturile și repertoriile politice primite de la zeii sau binefăcătorii lor (șefi de partide sau moguli de presă). Toți au ajuns specialiști în medicină și acțiuni militare în situații de urgență; toți au devenit „eminențe cenușii” care își dau cu părerea despre toate și despre tot. 

       Eu, la fel ca foarte mulți români, cu capul pe umeri și cu bunul simț la ei, nu cred că în situația actuală de criză majoră, cetățenii români, telespectatori, sunt dispuși să mai asculte aberațiile unor politicieni, savanți, atoateștiutori, cum sunt: Roman, Vâlceanu, Trăilă, Turcan, Guran, Hărău, Săpunaru, Steriu, Florea, Iordache, Pană, Rădulescu, Preda, Silistru, Breaz, Cazanciuc, Pop, Dobre, Ion Stelian, Năsui, Popescu, Chichirău, Seidler, Mostianu și mulți alții.

       Peste toate acestea apar tot mi des manifestări de indisciplină sau nesupunere civică față de măsurile absolut necesare impuse de autorități. 

       Ne aflăm într-o mare dilemă: Supraviețuire prin măsuri de suprimare temporară a unor drepturi și libertăți sau Democrație? Așa-zisul Al Treilea Război Mondial numit PANDEMIE, ar putea fi contracarat numai prin măsuri ferme și curajoase, disciplină de fier, solidaritate exemplară, transparență, consens politic. 

Revin cu câteva considerente care ar putea să constituie idei pentru măsuri necesare într-o perioadă când noi toți suntem în fața axiomei „A fi sau a nu mai fi”. 

       1     Avem nevoie de finanțare. Monopolul BNR asupra rezervei internaționale trebuie să înceteze. Câteva miliarde din Rezerva Internațională a BNR nu afectează cu mai nimic credibilitatea financiară a României. Fie că disponibilizează, împrumută sau garantează împrumuturile făcute de Guvern, BNR și Consiliul de Administrație în frunte cu Guvernatorul, trebuie să salveze România și românii afectați de CORONAVIRUS. Fără bani nu ne putem salva și o să murim pentru că BNR e stat în stat, iar guvernul nu este în stare să găsească banii. Poate are cineva o soluție mai bună de a găsi BANII NECESARI. Poate vine MERKEL, MACRON sau TRUMP și ne împrumută cu ceva. Sau familia noastră europeană a cărei colonie suntem, ne sare în ajutor. Cum? Când? Cu ce?

       2      Contractele pentru achiziționarea de armament pentru înzestrarea armatei trebuie suspendate, amânate din cauză de forță majoră. Avem nevoie de bani pentru medicamente, nu pentru rachete și avioane. Nu cred că ne atacă cineva acum sau mai târziu, ca să ne fure Coronavirus. Parlamentul trebuie să intervină prin lege și să vină la muncă pentru că este în serviciul poporului.

       3     Acord național între toate forțele plitice din România pentru CONSENS NAȚIONAL pe Strategia Națională de Apărare contra CORONAVIRUSULUI. Nimănui nu-i este permis să sfideze poporul român, să facă politică, acum, în loc să sprijine cu ce poate salvarea vieților personalului medical și ale românilor. Președintele României are obligația constituțională de a mobiliza, prin mediere, toate forțele politice și toate instituțiile statului, întreaga societate pentru a defini strategia cea mai potrivită care să fie însușită de către toți prin CONSENS NAȚIONAL.

       4     Încrederea populației în autorități, garantarea implicării autorităților în acțiunea de salvare a vieților celor infestați, pot fi întărite printr-o comnunicare transparentă, concretă, simplă, dublată de mesaje de susținere a celor bolnavi, făcută de oameni capabili nu de „șefi” care nu știu să citească sau să prezinte un ordin militar. Ultimele apariții televizate ale Președintelui României au fost de bun augur, au readus speranța că cineva se ocupă de români, că cineva veghează asupra instituțiilor statului să își facă datoria. Spre dezamăgirea tuturor, aparițiile televizate sau radiofonice ale guvernanților, în frunte cu Primul Ministru, vice prim-ministru , miniștrii de la interne, finanțe, muncă, economie, dezvoltare și în primul rând de la sănătate sunt lipsite de siguranță, de credibilitate, de profesionalism, de stăpânire și fermitate managerială. Cine nu știe să citească, cine nu știe să prezinte un ordin, o hotărâre, un decret, să stea în birou sau să plece din funcție, pentru că acum avem nevoie de manageri de criză, nu de politruci. Decideți-vă înainte de a fi prea târziu. Vă simțiți capabili să conduceți, rămâneți cu noi, NU – mai bine demisionați și plecați acasă. 

       5     Economia României de după acest război biologic, pe care-l vom trece, sperăm, cu pierderi cât mai mici, va trebui să existe. Lucru imposibil, dacă nu vom proteja forța de muncă asigurându-i ajutoarele financiare necesare traiului de zi cu zi și continuitatea în muncă. IMM-urile și firmele mari cu capital românesc trebuie sprijinite cu prioritate, ajutate de către stat. Așteptăm măsurile Guvernului și nu ale ministrului finanțelor publice sau ale miniștrilor de la muncă sau de la economie care încă nu au aterizat în realitate. 

       6     Structural instituționalizate cu competențe în gestionarea situațiilor de criză și de război, Parlamentul, Președintele, Guvernul României, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, Ministerul Apărării Naționale, au competențe legale constituționale de a stabili mecanismele necesare pentru a conduce societatea într-o situație de criză precum și de a defini relaționarea dintre ele pe baza cooperării și colaborării. 

       Informarea corectă și explicită a populației afectate psihic de situația prin care trece reprezintă o necesitate de maximă importanță. Românii trebuie să înțeleagă că atragerea armatei în procesul complex de gestionare a situației de urgență este un lucru normal, este un sprijin incontestabil în asigurarea rigurozității aplicării măsurilor stabilite. 

„Cei mai puternici războinici sunt răbdarea și timpul” – Lev Tolstoi

Distribuie:

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Analiză Claudiu Cazacu, XTB: Precedent în „uber-izarea prețurilor”. Cum pot cartofii prăjiți să influențeze valoarea acțiunilor

Prețurile stabilite dinamic fac parte dintr-o strategie utilizată frecvent...

Economia informală în România: context, cauze și efecte

| de Prof. univ. dr. Cristian PĂUN, Academia de Studii Economice din București și Prof. univ. dr. Radu MUȘETESCU, Academia de Studii Economice din București

ASIGURĂRI. POLITICI PREZENTE ȘI VIITOARE

În cadrul conferinței „Asigurări. Politici prezente și viitoare” organizată...