NEW YORK – Uniunea Europeană se confruntă cu o amenințare existențială și totuși conducerea UE răspunde cu un compromis care pare să reflecte credința că amenințarea poate pur și simplu să fie trecută cu vederea. Regimul cleptocratic din Ungaria al prim-ministrului Viktor Orbán și, într-o măsură mai mică, guvernul iliberal Lege și Justiție (PiS) din Polonia sfidează valorile pe baza cărora a fost construită Uniunea Europeană. Tratarea opunerii lor drept o poziție politică legitimă, demnă de recunoaștere și de o soluție de compromis, doar va contribui în mod semnificativ la riscurile cu care se confruntă acum UE.
Eu recunosc și înțeleg presiunea enormă pe care a trebuit să o gestioneze cancelarul german Angela Merkel. Aceasta a fost cancelarul Germaniei timp de 15 ani și se apropie acum de retragere, în septembrie 2021. Din cauza faptului că președintele francez Emmanuel Macron este deocamdată preocupat de laïcité și de alte probleme serioase de securitate ale Franței, Merkel a devenit oarecum singurul decident principal pentru UE.
De asemenea, înțeleg de ce cancelarul german nu vrea ca o altă țară, în acest caz Ungaria, să-și anunțe intenția de a părăsi UE în timpul mandatului său. Se pare că Orbán se pregătea de acest lucru în ultimele zile deoarece nu-și permitea ca amploarea corupției regimului său să fie expusă, ceea ce s-ar fi produs în mod invariabil ca urmare a condiționalității “statului de drept” instituite de UE pentru plata fondurilor Uniunii.
Orbán a furat și a deturnat sume importante de bani în timpul deceniului petrecut la putere, inclusiv fonduri UE de care ar fi trebuit să beneficieze poporul ungar. Acesta nu-și permite să-i fie impusă o limită practică asupra corupției sale personale și politice deoarece aceste câștiguri ilicite facilitează buna funcționare a regimului său și îi păstrează docili pe acoliții săi.
Amenințarea de a submina finanțele UE prin acordarea unui vot de veto bugetului său a fost o speculație disperată din partea lui Orbán. Însă acest bluff ar fi trebuit să fie demascat. Din păcate, se pare că Merkel a cedat în fața extorsiunii ungare și poloneze.
În acest moment, pare clar că Merkel a ajuns la un compromis cu Orbán și liderul de facto al Poloniei, viceprim-ministrul Jarosław Kaczyński. Totuși, înțelegerea pe care Germania a făcut-o cu cele două state membre refractare ale UE constituie cea mai proastă soluție posibilă. Textul propunerii de compromis, care a fost divulgat și care va fi inclus în declarația de încheiere a ședinței Consiliului European din această săptămână, are trei deficiențe fundamentale.
În primul rând, declarația modifică substanța și intenția textului regulamentului care a fost convenit de instituțiile UE pe 5 noiembrie, slăbind în mod considerabil condiționalitatea statului de drept. Nici Comisia Europeană și nici Parlamentul European, ca să nu mai vorbim de guvernele naționale care au acordat o atenție deosebită integrității regulamentului în Consiliul European, nu ar trebui să se lase date la o parte în acest fel.
În al doilea rând, unele prevederi din înțelegere duc la întârzierea implementării condiționalității statului de drept cu până la doi ani. Aceasta ar fi o adevărată reușită pentru Orbán, deoarece ar întârzia orice acțiune posibilă până după următoarele alegeri parlamentare ungare programate în 2022.
Amânarea i-ar acorda suficient timp partidului lui Orbán, Fidesz, să modifice legile și prevederile constituționale ungare și i-ar permite lui Orbán să continue să redefinească ceea ce constituie “fonduri publice” în Ungaria, în moduri care fac posibilă canalizarea banilor obținuți în mod ilicit din instituții publice, în “fundații” private controlate de acoliții săi. Principala victimă a înțelegerii pe care se pare că Merkel a încheiat-o cu Orbán va fi populația Ungariei.
În ultimul rând, declarația propusă la summit este dovada modului în care Consiliul European își depășește autoritatea prin constrângerea capacității Comisiei Europene de a interpreta și de a acționa conform legislației UE convenite. Acesta este un precedent periculos deoarece reduce independența legală a Comisiei și poate să contravină Tratatului privind Uniunea Europeană, cel puțin ca spirit.
Înțelegerea, în presupusa ei formă, este urâtă și încalcă dorințele exprese ale Parlamentului European. Însă din cauza nevoii urgente de utilizare a fondului de redresare COVID-19 în valoare de 750 de miliarde de euro (909 miliarde de dolari), este posibil ca Parlamentul European să o aprobe.
Tot ceea ce pot să fac este să-mi exprim indignarea morală pe care probabil o resimt și cei care au crezut că UE este protectoarea valorilor europene și universale. De asemenea, vreau să avertizez că este posibil ca acest compromis să afecteze în mod serios încrederea câștigată cu greu de instituțiile Uniunii Europene prin crearea fondului de redresare.
George Soros is Chairman of Soros Fund Management and the Open Society Foundations. A pioneer of the hedge-fund industry, he is the author of The Alchemy of Finance, The New Paradigm for Financial Markets: The Credit Crisis of 2008 and What it Means, and, most recently, In Defense of Open Society.
Copyright: Project Syndicate, 2020.
www.project-syndicate.org
