În marea majoritate a cazurilor apreciem bugetul printr-o viziune aritmetico-pragmatică. Suntem interesați de raportul dintre venituri și cheltuieli, de modul cum sunt repartizate cheltuielile pe ordonatori de credite și, eventual, de realismul și corectitudinea prognozei cu care s-au stabilit indicatorii macroeconomici pe care s-a bazat construcția bugetară.
Este o viziune prin care bugetul este interpretat ca un cont contabil al națiunii în care raportul dintre debit și credit devine primordial. Fără îndoială, este o viziune corectă și necesară, dar, după părerea mea, insuficientă pentru a analiza o proiecție bugetară în condițiile unei economii de piață funcțională, încadrată într-un sistem european economic integrat. Rezultă că și în România analiza politicii bugetare ar trebui să se bazeze pe o axiomă a economiei moderne globalizată, aceea conform căreia bugetul nu este doar un cont contabil al economiei naționale, ci și un instrument de politică economică al guvernelor. Explicația este dată de rolul pe care statul îl mai poate avea într-o economie de piață concurențială. Este evident că, spre deosebire de economiile centralizate, statul nu mai poate interveni direct în economie prin directive sau obiective de plan, ceea ce îl determină să își joace rolul de orientare și de garant al liberei concurențe doar prin intermediul politicii bugetare, adică prin modul în care colectează veniturile și orientează cheltuielile bugetare pe baza unei proprii concepții privind tipul de economie pe care și-l dorește și al priorităților de dezvoltare pe care le consideră corecte și oportune.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament