Pe fondul actualei pandemii de coronavirus (COVID-19) și a impactului său asupra economiei globale, este puțin probabil ca Republica Populară Chineză să poată atinge obiectivul de creștere pentru 2020. Coface prognozează o rată de creștere de 4% pentru economia chineză în acest an.
Activitatea economică din China ar putea cunoaște o decelerare mai rapidă decât se aștepta în 2020 și ar rata obiectivul de creștere setat de Partidului Comunist Chinez (PCC) de 5,6%. În ultimele luni, economia chineză s-a confruntat cu numeroase provocări, precum consecințele războiului comercial cu Statele Unite, dar și factori structurali, cum ar fi situația demografică a țării (15% din populația chineză are peste 65 de ani). În acest context, pandemia de COVID-19 este un șoc suplimentar care se adaugă provocărilor existente.
Obiectivul de creștere de 5,6% menționat anterior este un prag-cheie pentru China și PCC, partidul considerând că acesta este un nivel de dezvoltare al societății „moderat prosper”. China definește acest obiectiv ca dublarea valorilor de venit nominal pe cap de locuitor din 2010. În ciuda circumstanțelor actuale, PCC speră să atingă acest obiectiv înainte de aniversarea de 100 de ani din iulie 2021.
În această etapă, guvernul pare să rămână încrezător în atingerea obiectivelor pentru 2020. Cu toate acestea, este mai probabil ca această etapă să fie amânată până în 2021. Răspândirea COVID-19 în întreaga lume, în special pe piețele cheie pentru China precum Europa și America de Nord (30% din exporturile sale), va afecta activitatea economică chineză în acest an.
În ciuda măsurilor luate de autoritățile chineze,
insolvențele vor cunoaște o creștere accelerată
Autoritățile chineze au luat măsuri pentru a compensa impactul pandemiei asupra economiei. De exemplu, Banca Populară Chineză (PBOC) s-a concentrat până în prezent pe măsuri destul de prudente și clar orientate, cum ar fi reducerea ratei dobânzilor. În pofida flexibilității generate de aceste decizii, China va trebui să apeleze la o relaxare monetară mai agresivă, precum și la o relaxare fiscală dacă dorește să gestioneze stabilizarea economiei sale.
Spre deosebire de 2009, spațiul de manevră în gestionarea problemelor economice este substanțial redus. În special, rezervele valutare nu sunt suficiente pentru a acoperi ieșirile, punând presiuni pe moneda yuan. Pe plan fiscal, investițiile suplimentare în infrastructură care vizează compensarea șocului se vor adăuga la îndatorarea locală, ceea ce va conduce la presiuni asupra sectorului bancar, deja aflat sub presiune, și a corporațiilor foarte îndatorate. În acest context, se așteaptă o creștere a valorilor implicite ale obligațiunilor și a insolvențelor corporative, însoțite de eforturi de restructurare în sectorul bancar.
