Economistul nr. 4 (serie nouă), 6 Februarie 2012
NICU
MARCU
Într-un sistem politic lipsit de echilibru, unde incertitudinea guvernează, investitorii au tendința de a ocoli respectiva ţară, preferând stabilitatea.
În condițiile dezvoltării relațiilor internaționale din ultimii ani, companiile multinaționale au devenit organisme care transcend granițele statelor, investițiile făcute de acestea în economiile naționale constituind pârghii modelatoare.

Exemple în care investițiile străine directe au fost blocate de guverne din considerente de securitate națională sunt multe, unul recent fiind interdicția primită de compania chineză Huawei de a investi în India sau achiziția furnizorului de gaze naturale Centrica din Marea Britanie de către firma rusească Gazprom.
Într-un articol privind exploatările miniere de aluminiu din India, este prezentată situația grea a fermierilor din regiunea Orissa a căror existență, organizată pe reguli tribale, se baza pe agricultură și pe strângerea lemnului din păduri. Trei companii multinaționale interesate de zăcămintele de aluminiu, UAIL, Vedanta Alumina Limited și Aditya Aluminium Limited, au declanșat adevărate revolte și mișcări sociale în încercarea lor de a exploata această resursă, distrugând modul de viață al triburilor locale. Situaţia este foarte asemănătoare cu cea din România în cazul exploataţiei de la Roşia Montană, unde investitorul alocă fonduri considerabile pentru campania de publicitate şi a făcut angajări, deşi activitatea nu a început, toate acestea pentru a avea avantaj în ochii opiniei publice prin vocile angajaților. Firmele multinaționale din țările dezvoltate care și-au epuizat sau sunt aproape să epuizeze resursele naturale sunt din ce în ce mai interesate de resursele din țările subdezvoltate economic, aducându-le promisiunea că prin investiții vor genera progres și bunăstare pentru populație.
Investițiile străine depind de politica fiecărui stat în parte. Exemple de urmărit sunt evoluţiile politicilor din China și India, care și-au liberalizat piața de capital, dar au aceptat numai investițiile pe termen lung, deoarece au considerat că este dificil să-și construiască propriile economii în momentul în care banii ieșeau din țară, așa cum se întâmplă în cazul investițiilor pe termen scurt.
[...]
Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.