Economistul nr. 47-48 (serie nouă), 11 Decembrie 2011
Aparițiile publice ale protagoniștilor vieții politice actuale reconfirmă, adeseori, în forme caricaturale, preocuparea lor – pe deplin acaparatoare – pentru asigurarea succesului electoral în anul viitor. Indiferent de obiectul proiectelor de acte normative aflate în atenția Parlamentului, Președenției, Guvernului și (din ce în ce mai des) a Curții Constituționale, aproape totul se judecă în funcție de acumularea de capital politic (și nu numai) în vederea confruntărilor electorale din anul viitor.
Ceea ce se întâmplă, în prezent, în România, reconfirmă într-o manieră lipsită de echivoc combinarea crizei democrației, cu o criză de valori și de proiect.
UN CICLU ELECTORAL CARE ÎNCHIDE UN CICLU ISTORIC. Nu este dificil de sesizat că există o tot mai puternică ruptură între agenda politicienilor și cea a populației. Din acest motiv, ciclul electoral inaugurat la sfârșitul lui 2004 și care se va termina în 2012, eventual în 2014, impune un deznodământ, fie se va înregistra o victorie a forțelor politice antisistem, bazate pe oligarhiile locale și centrale, fie vom avea de-a face cu un nou început, cel al depășirii situației în care viața publică este caracterizată prin supraconflicte, iar mass-media au devenit aproape în totalitate tabloidizate.
Din păcate, greutatea specifică a opțiunii alegătorilor nu este conștientizată, iar acest fapt determină continuarea, în ritmuri și proporții alarmante, a destructurării societății în toate compartimentele ei. Ceea ce se întâmplă, în prezent, în România, reconfirmă, într-o manieră lipsită de echivoc, combinarea crizei democrației cu o criză de valori și de proiect. Aici regăsim nu numai elemente componente ale situației globale, ci și specificități care vin din adâncul istoriei naționale și care au căpătat forme tot mai grave în condițiile în care liderii partidelor de „top” sunt confruntați cu amintita criză de legitimitate democratică.
[...]
Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.