Economistul nr. 3235 (4261), 29-30 Octombrie 2010
Teodor BRATEŞ
Măsurile dispuse de Consiliul Concurenţei în legătură cu fixarea tarifelor minime practicate de membrii CECCAR au provocat vii reacţii nu numai în rândurile celor vizaţi, ci pe întreaga arie a mediului de afaceri, dată fiind necesitatea respectării, în primul rând de către autorităţile publice, a reglementărilor specifice în vigoare. Punctul de vedere al conducerii Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, publicat în numărul de ieri al ziarului nostru, este astăzi întregit de ampla convorbire cu prof. univ. dr. Marin Toma, preşedintele CECCAR.
În afara chestiunilor specifice legate de inexactităţi şi interpretări eronate din Raportul de investigaţie al Consiliului Concurenţei sunt abordate aspecte esenţiale ale modului în care principiile şi regulile pieţei libere se cer aplicate. În mod deosebit sunt tratate elementele constitutive ale profesiilor liberale, temă care a reţinut şi reţine atenţia unor largi segmente ale populaţiei, mai ales în urma deciziilor guvernamentale privind drepturile de autor. Este o pledoarie pentru caracterul obligatoriu al Legii concurenţei pentru toată lumea.
Convorbire cu prof. univ. dr. Marin Toma, preşedintele Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România – CECCAR
Teodor Brateş: În numărul de ieri, ziarul nostru a publicat Comunicatul de presă al CECCAR referitor la măsurile dispuse de Consiliul Concurenţei în urma unei investigaţii în legătură cu fixarea tarifelor minime practicate de membrii Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Dată fiind importanţa poziţiei pe care aţi adoptat-o, nu numai în privinţa CECCAR, ci pe un plan mai larg în materie de concurenţă, vă rugăm să vă expuneţi punctele de vedere, fireşte, cu argumentele strict necesare.
Marin Toma: Într-adevăr, se impune o detaliere şi vă mulţumesc pentru posibilitatea de a o face.
T.B.: Vă propunem să luăm, pe rând, principalele afirmaţii ale Consiliului Concurenţei pentru a putea să evaluăm sistematic motivaţia care stă la baza amenzii la care aţi fost supuşi.
M.T.: De acord. O primă grupă de remarci se referă la inexactităţile conţinute în Raportul de investigaţie al Consiliului Concurenţei. Înainte de toate, se impune a reaminti natura juridică a ceea ce Consiliul consideră a fi, citez, „parte implicată”. Să fie clar: CECCAR este „persoană juridică de utilitate publică şi autonomă din care fac parte experţii contabili şi contabilii autorizaţi”. Aşa stă scris în lege. După ce comite erori în legătură cu momentul înfiinţării CECCAR, Raportul prezintă incomplet „profesia de contabil”. Această formulă nu este uzuală decât în medii neavizate. „Profesia contabilă” este denumirea dată de IFAC, respectiv de Federaţia Internaţională a Contabililor, organism care reglementează profesia contabilă la nivel global. „Profesia contabilă” este definită ca „totalitatea activităţilor care presupun cunoştinţe în domeniul contabilităţii, aşa cum sunt specialiştii care le realizează, respectiv contabili, auditori, analişti financiari, inspectori fiscali”.
T.B.: Fără să subapreciem importanţa terminologiei, ar fi util să se puncteze elementele care privesc misiunea CECCAR.
M.T.: Pe scurt, misiunea CECCAR este de a asigura, prin activitatea membrilor săi, protejarea interesului public, iar toate atribuţiile prevăzute de lege se circumscriu celor trei comandamente de bază prin care se slujeşte acest interes public: educaţia, adică obţinerea şi menţinerea competenţelor; etica, respectiv măsurile de respectare a normelor deontologice, precum şi calitatea, prin care înţelegem măsurile care permit ca publicul, prin care se desemnează consumatorii, întreprinderile să beneficieze de servicii de calitate.
T.B.: În acest punct al convorbirii consemnăm noţiunea-cheie, cea de interes public. Dacă o raportăm la concurenţă, atunci aceasta este menită, înainte de toate, să protejeze consumatorii amintiţi de dumneavoastră.
M.T.: Fireşte, concurenţa nu este un scop în sine, ci un mijloc de protejare a consumatorului, în mod deosebit în ceea ce priveşte calitatea şi preţul, două categorii între care există – economic – o strânsă legătură.
T.B.: Precizarea dumneavoastră ne conduce spre necesitatea de a examina modul în care Raportul de investigaţie a perceput toate aceste elemente indispensabile oricărei analize serioase.
M.T.: Faptele prezentate de echipa de investigaţie sunt scoase din contextul preocupărilor CECCAR. Singurul obiectiv urmărit a fost să reducă întreaga misiune de interes public a CECCAR la preocuparea obsesivă de a stabili preţuri şi tarife ca şi când noi – ca organism nonprofit – am fi avut sau am fi putut să avem vreun avantaj material direct sau indirect din această activitate. De onorariile profesioniştilor contabili depinde – repet – protejarea consumatorilor, a publicului, prin cele două mijloace de realizare a acestei protecţii: calitatea serviciilor şi etica profesioniştilor contabili.
T.B.: Ştim că evaluările eronate au o „istorie” a lor. Ar fi instructiv să trecem în revistă, evident, tot pe scurt, unele momente revelatoare.
M.T.: În anul 1996, printr-o Hotărâre a Guvernului, la iniţierea căreia noi nu am avut vreo contribuţie, CECCAR a primit sarcina de a stabili modul de determinare a onorariilor practicate de experţii contabili şi de contabilii autorizaţi. Având o obligaţie legală, expresă – chiar dacă era discutabilă întrucât nu este uzual ca Guvernul să dea dispoziţii unui organism neguvernamental – CECCAR nu avea cum să nu treacă la aplicarea ei. Realizarea Proiectului a durat circa trei ani, fiind studiate practicile în domeniu din ţările UE de la acea dată, cu deosebire ţările cu aceeaşi origine de drept. A fost astfel elaborat Regulamentul privind disciplina onorariilor aprobat prin Hotărârea Conferinţei Naţionale din 31 martie 2001.
T.B.: Au mai fost cazuri de „avertismente”, pe tema dată, din partea Consiliului Concurenţei? Ce vrea să zică „momentul” în care s-a iniţiat practica anticoncurenţială?
M.T.: Dacă acesta este considerat momentul în care a fost iniţiată aşa-zisa practică anticoncurenţială, atunci avertismentul din penultimul alineat al scrisorii nr. 282 din 2000 cum că „dacă nu renunţaţi la aceste practici sunteţi pasibili de sancţiuni....” demonstrează apriori că CECCAR trebuie sancţionat.
T.B.: Cum a continuat „romanul epistolar” cu autoritatea statală din domeniul concurenţei?
M.T.: În ce priveşte corespondenţa cu Consiliul Concurenţei – cele două adrese din anul 2000 – noi regretăm cele întâmplate; considerăm că era de datoria noastră să ne asigurăm că lucrurile sunt bine înţelese şi era oportun să continuăm comunicarea până la clarificarea problemelor. Există însă şi două explicaţii ce pot justifica situaţia creată: exact în această perioadă a avut loc „schisma” din profesia contabilă. Prin reglementări guvernamentale au fost create două camere pe principii monopoliste prin „amputarea” titlului profesional de expert contabil (una a consultanţilor fiscali şi una a auditorilor financiari) şi aceasta, poate, a constituit un element de deturnare a atenţiei de la ceea ce este important, esenţial. Dacă membrii CECCAR sunt consideraţi agenţi economici, nu am înţeles de ce aşa-zisa practică anticoncurenţială vizează concurenţa între membrii, ca agenţi economici, sau dintre membrii, pe de o parte şi, pe de altă parte, eventuali alţi furnizori liberi de servicii similare pe piaţă. În prima situaţie se ridică două probleme; în primul rând, nu vedem cum se alterează concurenţa dintre membrii dacă tuturor li se oferă aceleaşi criterii şi metodologii de determinare a onorariilor în sprijinul clienţilor lor. În cea de-a doua situaţie, nu ar putea exista concurenţă legală atât timp cât, potrivit legii, exercitarea oricărei atribuţii specifice calităţii de expert contabil şi de contabil autorizat este sancţionată penal. A gândi altfel, însemnează a admite, în piaţă, activităţi ilegale care dăunează protecţiei consumatorului, care alterează, cu adevărat, procesul concurenţial.
T.B.: Sunt singurele explicaţii la care au recurs autorii Raportului?
M.T.: La publicarea în Monitorul Oficial a Regulamentului, în 2009, nimeni din structurile de profil nu a atras atenţia asupra corespondenţei din anul 2000 cu Consiliul Concurenţei. În Raport este descris şi aşa-zisul „al doilea Regulament de stabilire a onorariilor”. În fapt, Conferinţa Naţională din 2 septembrie 2004 a aprobat actualizarea Regulamentului existent pentru a exprima în euro toate exigenţele legate de metodologia onorariilor, cu precizarea că prevederile sunt minimale. Constatările cu caracter de sinteză prezentate în Raport, pe lângă faptul că reprezintă afirmaţii fără acoperire ştiinţifică sau legală, le considerăm periculoase, deoarece, pe de o parte, lasă să se înţeleagă că activităţile „la negru”, nu ar putea fi deranjate sau înlăturate, găsindu-li-se chiar explicaţii, iar pe de altă parte, s-ar înţelege că o preocupare pentru măsuri de protejare a interesului public ar fi mai gravă decât munca „la negru”, cu toate consecinţele, precum evaziunea şi corupţia. Ultima frază este elocventă în acest sens; deşi Corpul este organizat şi funcţionează potrivit Directivelor europene şi standardelor internaţionale – motiv pentru care este un membru activ în toate organismele europene şi internaţionale de profil –, în Raport se menţionează (citez) că „este foarte posibil ca prestarea de servicii contabile la negru să se datoreze, în primul rând, normelor de acces în profesie”, adică preocupărilor pentru protejarea interesului public.
T.B.: Pentru că este o temă implicită, mai ales în condiţiile fiscale actuale, când s-a repus pe tapet chiar şi noţiunea de „profesie liberală”, cum este abordată aceasta în documentul Consiliului Concurenţei?
M.T.: În Raport au fost prezentate doar atâtea constatări cât era nevoie să se sprijine obiectivul urmărit, acela de a demonstra că a fost afectată concurenţa. Aşa se explică faptul că, în ultimul paragraf, puterile de reglementare ale CECCAR sunt reduse la examene, evidenţa membrilor, reglementarea normelor etice şi formarea profesională a membrilor. Nu ştim dacă întâmplător sau nu, s-a omis că „asigură buna desfăşurare a activităţii ...” şi atribuţiile pe linie de asigurare a calităţii serviciilor prestate de membri, care – de altfel – au fost prezentate în Raport în unele puncte. Este adevărat că în România nu există un act normativ cadru care să reglementeze profesiile liberale; există însă un bogat material documentar la nivel european şi practici ale ţărilor membre UE.
T.B.: Totuşi, se impune, chiar aşa cum aţi remarcat, o detaliere a punctului dumneavoastră de vedere referitor la „profesiile liberale”.
M.T.: Sunt trei motive care definesc interesul general şi pot justifica unele reglementări restrictive relativ la concurenţă: „diferenţele de informare” între prestatorii de servicii care deţin competenţele şi expertiza necesară şi consumatori, care nu posedă cunoştinţele respective şi nu pot aprecia calitatea serviciilor pe care le caută: „efectele externe”, adică prestarea serviciului respectiv are o incidenţă mai mare sau mai mică şi asupra terţilor nu numai asupra clientului care a cumpărat serviciul sau prestaţia respectivă; unele servicii sunt considerate adevărate „bunuri publice”, care privesc întreaga societate, ca – de exemplu – o bună administrare a justiţiei. .
T.B.: Tema restricţiilor mi se pare nodală în toată tevatura iscată de Consiliul Concurenţei.
M.T.: Paragraful 30 din acelaşi Raport al Consiliului clasifică restricţiile din domeniul profesiilor liberale în 5 categorii: preţuri impuse, preţuri recomandate, reguli de publicitate, condiţii de acces şi structura şi forma de organizare a membrilor. Potrivit aceluiaşi Raport, preţuri impuse sau recomandate pentru serviciile profesionale se practică în 12 ţări din cele 15 ţări ale Uniunii Europene luate în analiză. În orice analiză la nivelul structurilor CE se atrage atenţia că gradul de reglementare depinde de natura serviciilor
prestate potrivit interesului general.
T.B.: Raportul, cum se vede, este plin de afirmaţii contradictorii. Ele vizează, în special, statutul membrilor CECCAR, modul în care sunt „catalogaţi” ca actori pe piaţa liberă. În această privinţă, ce opinie aveţi?
M.T.: Dacă membrii pot fi consideraţi, din punctul de vedere al pieţei, veritabili întreprinzători privaţi, deci întreprinderi, Corpul – în niciun caz – nu poate fi considerat o asociaţie de întreprinderi în sensul în care este prezentată în Raport. Se fac afirmaţii nefundamentate şi se pun concluzii personale, chiar imaginare, ca de exemplu; „Aspecte cum ar fi faptul că exercitarea profesiei de expert contabil şi contabil autorizat este reglementată printr-un act normativ sau faptul că CECCAR a fost învestit cu statut de utilitate publică şi exercită atribuţii de reglementare a profesiei nu pot exclude această organizaţie profesională de la aplicarea normelor de concurenţă”. Legea concurenţei este obligatorie pentru toată lumea, dar nerespectarea ei trebuie stabilită şi dovedită concret, de la caz la caz, printr-o analiză temeinică şi nu – cum am mai subliniat – prin trimiterea obsesivă la stabilirea de preţuri şi tarife. Raportul evită să prezinte ceea ce presupune „buna desfăşurare a activităţii membrilor”. Se evită, apropo de interesul public, să se prezinte că sarcina s-a născut expres printr-un act guvernamental şi se regăseşte implicit în art.20 lit.c din Ordonanţa Guvernului nr.65/1994, republicată. Concluzia prezentată în ultimul paragraf, potrivit căreia hotărârea de aprobare a Regulamentului „constituie expresia voinţei CECCAR de a obţine un comportament determinat – şi anume exercitarea unei politici a preţurilor în limitele prevăzute în Regulament”, este nesusţinută de vreun argument anterior şi, prin urmare, este tendenţioasă.
T.B.: Aspectul cel mai important rămâne, inclusiv după demonstraţia dumneavoastră, respectarea principiilor şi regulilor unui mediu concurenţial real. Cum încearcă documentul Consiliului Concurenţei să dovedească modalităţile prin care s-au încălcat aceste principii şi reguli?
M.T.: Cele prezentate în Raport nu sunt relevante pentru a demonstra existenţa unei înţelegeri între membri, în calitatea lor de întreprinzători privaţi; nu există nici o constatare că membrii s-au reunit şi au pus la cale preţuri şi tarife. CECCAR poartă răspunderea de modul cum membrii satisfac un interes public şi lui îi revine sarcina de a urmări comportamentul acestora faţă de clienţii lor prin calitate şi prin etică; deci, Corpul a satisfăcut o cerinţă legală şi nu s-a lăsat atras de o înţelegere între membri, iar faptul că problemele au fost discutate în structurile de conducere ale Corpului de la nivel central şi local dovedeşte tocmai acest rol activ al CECCAR, cu unicul obiectiv de a satisface interesul public.
T.B.: Ajungem, astfel, şi la conceptul de „cartel”.
M.T.: Raportul nu a reuşit să dovedească faptul că acţiunile CECCAR au avut ca obiect sau ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei. Raportul prezintă trunchiat şi denaturat unele proceduri din activitatea Corpului şi, fără vreun argument relevant, trage concluzia, nereală şi nelegală, că hotărârea luată de CECCAR a avut ca obiect restrângerea concurenţei. În Raport se face afirmaţia că Regulamentul este imperativ şi, deci, nu se poate susţine că a avut doar rol de îndrumare. Toate reglementările Corpului trebuie respectate de membrii săi, dar nu se poate prezenta un caz de nerespectare sau de sancţiune pentru nerespectare. În lipsă de argumente s-a recurs la speculaţii în legătură cu reglementările Corpului în ce priveşte etica şi calitatea. Pentru a susţine că este vorba de un „cartel”, Raportul trebuia să se pronunţe şi cu privire la „interesul” CECCAR în problema investigată şi a descoperit că veniturile CECCAR „depind de veniturile membrilor săi”. Pentru o corectă informare, precizez că circa 45% din veniturile CECCAR provin din cotizaţiile membrilor, iar din acestea peste 50% sunt cotizaţii fixe, neschimbate din anul 2002. Culmea jocului de cuvinte menit să susţină o idee preconcepută este prezentată în Raport la pagina 41 din care rezultă că – citez din nou – „Scopul anticoncurenţial al deciziei CECCAR” rezultă şi din faptul că asociaţia era conştientă de interesul membrilor săi de a restrânge concurenţa între ei.
T.B.: A venit şi momentul concluziilor. Atât în legătură cu cele formulate în Raport, cât şi în privinţa replicii dumneavoastră. Cum stau lucrurile în privinţa sancţiunilor, a amenzii care v-a fost dată?
M.T.: În totală neconcordanţă cu constatările reieşite din investigaţie, Raportul trage concluzia că „prin adoptarea unui Regulament de stabilire a onorariilor în anul 2001, modificarea lui în anul 2004 şi ulterior în 2009, şi menţinerea lui în vigoare pe parcursul acestei perioade, CECCAR a încălcat prevederile art.5 alin.1 lit.a din Legea Concurenţei şi ale art.101 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene”. În plus, tot fără argumente temeinice şi legale şi fără a explica de ce, Raportul afirmă că nu sunt îndeplinite condiţiile de exceptare, prevăzute de art.5 alin.2 din lege. Cum s-a mai arătat, concluzia din Raport este rezultatul unei demonstraţii pur teoretice – cu unele trimiteri la cazuri fără relevanţă şi neaplicabile cauzei analizate din jurisprudenţa europeană. Nu s-au înţeles problemele specifice ale pieţei serviciilor contabile din România, natura juridică, rolul, misiunea şi atribuţiile CECCAR, iar concurenţa este tratată ca un scop în sine, simplist, fără nicio legătură cu consumatorii, cu interesul public exprimat prin ceea ce reglementările europene în materie de concurenţă numesc „efectele externe” ale serviciilor contabile. Raportul ne prezintă denaturat sau tendenţios, drept o asociaţie a unor agenţi economici care s-ar fi constituit pentru a stabili preţuri şi tarife în scopul de a denatura concurenţa; numai aşa se explică şi măsurile dure propuse.
T.B.: Este singura dumneavoastră observaţie critică?
M.T.: Nu. Raportul este confuz şi în ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor legale privind concurenţa. De asemenea, în Raport nu se aminteşte nimic de interesul public, hotărâtor în aprecierea aspectelor legate de concurenţă pe piaţa serviciilor profesionale. Raportul, pentru a ajunge la concluzii corecte, trebuia să încerce să înţeleagă profesia contabilă ca o profesie unică, tocmai prin asumarea răspunderii faţă de interesul public, o profesie reglementată prin directive europene şi standarde internaţionale, obligatorii pentru toate organismele cu recunoaştere internaţională cum este CECCAR. În Raportul Comisiei Europene transmis Parlamentului European cu privire la concurenţa pe piaţa serviciilor profesionale, în paragraful 29 se arată: „În rezoluţia sa asupra organizării pieţei şi regulile de concurenţă pentru profesiile liberale, Parlamentul European a concluzionat că, din punct de vedere general, sunt necesare reguli în contextul specific al fiecărei profesii....”., or, tocmai acest context specific al profesiei contabile nu a constituit o preocupare a echipei de investigaţie. În Raport nu se reţine vreo legătură între calitate şi preţ, între etică şi disciplina comercială a actorilor pieţei, iar activităţile „la negru” sunt ignorate sau chiar considerate ca inevitabile şi fără vreo legătură cu preţurile.
T.B.: Avem, oare, de-a face, cu o măsură „la comandă”, cu ceva preconceput?
M.T.: Tot ce pot să spun este că avem convingerea că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art.5 alin.1 din Legea concurenţei nr.21/1996 pentru ca măsura luată de CECCAR să fie considerată ca interzisă, deoarece: nu este vorba de înţelegere expresă sau tacită între agenţii economici, respectiv între experţii contabili, ci de o măsură dispusă de CECCAR, în interes public; nu este vorba de o înţelegere expresă sau tacită între asociaţiile de agenţi economici,
respectiv între mai multe asociaţii de experţi contabili, CECCAR fiind singura autoritate competentă care gestionează activităţile experţilor contabili şi contabililor autorizaţi, potrivit Legii nr.200/2004; nu este vorba de fixarea concertată a tarifelor practicate de experţii contabili, metodologia publicată de CECCAR menţionând fără echivoc că tarifele au unicul rol de a asigura un minim de calitate pentru protejarea clienţilor; măsura luată nu a avut şi nu are ca obiect sau ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei pe piaţa serviciilor contabile. Nu au fost încălcate prevederile art.4 (1) din Lege care cer ca „preţurile produselor şi tarifele serviciilor să se determine în mod liber, prin concurenţă, pe baza cererii şi ofertei”.
T.B.: În încheiere, încă o întrebare legitimă: aţi comunicat toate observaţiile dumneavoastră într-o formă oficială, astfel încât să aibă efectul scontat?
M.T.: Fireşte. Să mă refer şi la sancţiune. Raportul prezintă incomplet criteriile prevăzute la art.52 din lege referitoare la individualizarea sancţiunilor. Astfel, deşi legea prevede trei criterii: gravitatea faptei, durata faptei şi consecinţele faptei asupra concurenţei, Raportul prezintă ca obligatorii două criterii: gravitatea şi durata faptei; şi aceasta pe bună dreptate deoarece nu a existat vreo consecinţă a faptei constatate. În Raport s-a reţinut că „suntem în prezenţa unei înţelegeri pe orizontală de tip cartel având ca obiect fixarea de tarife” ceea ce este în totală contradicţie cu realitatea şi cu toate constatările prezentate în Raport. Afirmaţia era însă necesară pentru a încadra fapta în categoria celor de gravitate mare. În Observaţiile noastre s-au explicat neînţelegerile legate de cele două scrisori ale Autorităţii trimise CECCAR în anul 2000; dar nimeni şi nimic nu a oprit Autoritatea timp de 9 ani să urmărească ce s-a mai întâmplat. De asemenea, trebuie menţionat că de la declanşarea investigaţiei, în 26 februarie 2009, acest Raport, este prima corespondenţă transmisă de Autoritate, deci nu am avut vreo cunoştinţă de concluziile investigaţiei. În ce priveşte calculul amenzii prevăzute în Raport ţinem să precizăm următoarele: CECCAR este o persoană juridică, fără scop patrimonial şi nu realizează vreo cifră de afaceri în sensul celor prevăzute de reglementările în vigoare. Cheltuielile CECCAR sunt acoperite din cotizaţiile membrilor – circa 45% – şi din activităţi profesionale, precum cursuri, seminarii, conferinţe şi publicaţii ale Corpului. Din cotizaţiile membrilor, peste 50% sunt cotizaţiile fixe care sunt independente de activităţile economice ale membrilor, care au fost stabilite de Conferinţa Naţională în anul 2002.
T.B.: Vă mulţumesc pentru explicaţii. Cred că ele vor limpezi lucrurile.
M.T.: Este şi speranţa mea. Merită să te „baţi” pentru cauze drepte.
ANALITIC 
FINANCIAR-BANCAR
