_________________
Shivshankar Menon
Fost consilier de securitate națională al Indiei
În Asia de astăzi, economia este globală, politica este locală, iar securitatea este locală, regională și transnațională. Revenirea rapidă a talibanilor la putere în Afganistan le-a reamintit asiaticilor că securitatea noastră este interconectată. De asemenea, pandemia de COVID-19 a pus sub semnul întrebării cum se poate proiecta o revigorare economică pentru întreaga regiune.
Provocările din regiune nu se sfârșesc aici. Între conflictul în curs de la granița dintre India și China, tensiunile din Taiwan și Marea Chinei de Sud și traiectoria incertă a programului nuclear al Iranului, este clar că Asia este acum epicentrul riscurilor de securitate.
Retragerea Statelor Unite din Afganistan a forțat împreună o coaliție de puteri regionale – China, Rusia și Pakistan, cu consimțământul Iranului – să facă față extremismului și terorismului pe care „Emiratul Islamic” al talibanilor le va alimenta. Pakistanul, patronul de multă vreme al talibanilor, va încerca să prevină „talibanizarea” propriei sale politici, dar islamiștii radicali de pe teritoriul său au fost deja împuterniciți și încurajați. China, Pakistan, Rusia și țările din Asia Centrală se confruntă toate cu perspectiva ca separatiștii și extremiștii autohtoni să găsească un refugiu sigur, arme și sprijin în noul Afganistan controlat de talibani.
Cel mai amplu răspuns de până acum a fost un efort de revigorare a cooperării în lupta împotriva terorismului în cadrul Organizației de Cooperare din Shanghai (SCO) – un grup regional care unește China, India, Pakistan, Rusia și cele patru țări din Asia Centrală: Kazahstan, Kîrgîzstan, Tadjikistan și Uzbekistan.
În India, schimbarea din Afganistan ridică marginal nivelul amenințării. Dar asta pentru că India începea de la o linie de bază mai înaltă. Timp de zeci de ani, s-a confruntat cu o amenințare semnificativă de terorism transfrontalier din partea Pakistanului și a avut un succes din ce în ce mai mare în abordarea problemei.
În context regional mai larg, retragerea armatei americane din Eurasia îi dă libertatea să se concentreze pe principala sa prioritate strategică: izolarea maritimă a Chinei. În septembrie, SUA au găzduit primul summit cu prezență fizică a QUAD (Australia, India, Japonia și SUA) și au dezvăluit acordul AUKUS de a furniza submarine pentru atac nuclear în Australia (primul astfel de transfer către un stat fără arme nucleare). Odată mobilizate, cele opt submarine nucleare ale Australiei vor avea potențialul de a schimba echilibrul militar în mările apropiate ale Chinei.
QUAD a evoluat de la un dialog de securitate la o instituție reală capabilă să furnizeze bunuri publice valoroase în domeniile securității cibernetice, sănătății publice, schimbărilor climatice și tehnologiei. Securitatea regională și maritimă va depinde în continuare de acordurile de cooperare bilaterală, trilaterală și plurilaterală, de seria de baze americane din regiune și de interoperabilitatea creată de exerciții precum jocurile de război navale de la Malabar. Dacă sunt implementate în totalitate, aceste aranjamente ar constitui un răspuns cuprinzător și flexibil la ascensiunea Chinei și la schimbarea echilibrului de putere în regiunea indo-pacifică.
Noul mare joc
Deși intensificarea tensiunilor sino-americane a afectat până acum în primul rând țările și apele din estul Indiei, acestea se vor infiltra destul de curând spre vest. În noua competiție pentru marea putere, toată regiunea indo-pacifică este în joc. Speranța inițială a administrației Biden de a compartimenta zonele de concurență și cooperare (și anume, cu privire la schimbările climatice) a fost deja subminată, poate fatal, de insistențele Chinei ca fiecare problemă să rămână interconectată. În același timp, este greu de văzut dacă rivalitatea strategică dintre China și SUA va rămâne neafectată de dependența economică reciprocă a celor două părți.
Pentru ceilalți din Asia, rivalitatea sino-americană generează alegeri dificile. Mulți membri ai Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est caută protecție din partea SUA, în timp ce se bazează economic pe China. În consecință, guvernele din regiune au răspuns prin a-și reduce riscurile. Ei formează coaliții locale acolo unde este posibil, evitând în același timp să fie nevoiți să aleagă între China și SUA. Dar, având în vedere traiectoria relației sino-americane, rămâne de văzut dacă această opțiune strategică le va rămâne la dispoziție. Ceea ce este deja clar este aversiunea acestor țări față de orice tip de NATO în variantă asiatică. Crearea de coaliții ca formă de reducere a riscurilor explică vitalitatea continuă a BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud), a SCO și a altor alternative.
O altă strategie de reducere a riscurilor este de a construi capacitatea catalizatorului negativ. În ultimele trei decenii, Asia a fost locul unei curse a înarmării intense (una pe care a condus-o China). Există acum un cordon de state deținătoare de arme nucleare care se întinde de la Mediterană până la Pacific, de la Israel până în Coreea de Nord. Achizițiile de arme de atac atingeau noi cote maxime chiar înainte de recesiunea datorată COVID-19 și ar putea fi văzute acum ca o formă eficientă de stimul pentru redresare.
Între timp, beligeranța Chinei pe linia de control real din Himalaya a determinat India să își dubleze întărirea legăturilor militare și de informații cu SUA. Peste 100.000 de militari sunt acum staționați de-a lungul graniței, iar înalții oficiali indieni au precizat clar că parteneriatul țării cu SUA trebuie să se aprofundeze, chiar dacă o alianță oficială nu este în cărți.
Granița dintre India și China va rămâne o problemă de actualitate, deoarece acțiunile chineze au pus la îndoială utilitatea măsurilor de consolidare a încrederii care au fost implementate din 1993. Ambele părți semnalează dorința de a se îndepărta de confruntare, dar diferă modul în care doresc să facă asta. India urmărește o restabilire a statu-quo-ului care exista la graniță înainte de primăvara lui 2020 și, astfel, leagă problema frontierei de restul relației bilaterale. China speră să meargă mai departe în relație, menținând în același timp noul status quo pe care l-a creat. Comerțul dintre cele două țări continuă să crească, stabilind un record în prima jumătate a anului 2021. Dar comerțul bilateral puternic și incursiunile teritoriale agresive nu fac echipă bună.
Alte amenințări la adresa securității regionale includ zone tensionate familiare de acum, cum ar fi Marea Chinei de Sud, Taiwan, Insulele Senkaku/Diaoyu, precum și riscuri transnaționale ceva mai noi, cum ar fi atacurile cibernetice, schimbările climatice, crizele energetice și pandemiile. Acum că R.P. Chineză a abolit autonomia Hong Kongului și a distrus credibilitatea politicii sale „o țară, două sisteme”, Taiwanul a fost supus unor constrângeri și presiuni militare tot mai mari din partea continentului.
Insecuritate asigurată reciproc
Ar trebui să ne îngrijorăm că toate aceste scântei vor duce în curând la un foc de tabără? Cred că un război al marilor puteri rămâne puțin probabil, cel puțin în mediul actual. Deși mai multe puteri asiatice sunt revizioniste, în special China, câștigurile care trebuie obținute din orice conflict direct nu par să justifice costurile potențiale. Mai mult, descurajarea nucleară ar trebui să contribuie la menținerea păcii între marile puteri. Acestea fiind spuse, riscul de ciocniri locale, războaie civile și conflictele comandate a crescut cu siguranță, la fel și riscul de calcule eronate și accidente.
Mai îngrijorătoare este, prin urmare, incapacitatea sistemului internațional și regional de a aborda aceste probleme, dintre care cele mai multe sunt evidente și supurează de ceva timp. Instituțiile de guvernare globală s-au slăbit în mod constant și există o absență notabilă a instituțiilor de securitate regională eficiente. Nu există un echilibru de putere sau un set de reguli, norme și practici care să asigure relații interstatale stabile și previzibile în Asia. Preocupate în primul rând de propria lor supraviețuire politică, multe guverne se bazează din ce în ce mai mult pe naționalism și populism pentru a-și stabili legitimitatea, lăsând mai puțin spațiu de manevră pentru a aborda problemele de securitate regională sau pentru a urmări soluții multilaterale.
Pentru moment, Asia pare sortită să trăiască cu o incertitudine cronică și perspective sumbre.
Shivshankar Menon, fost secretar de afaceri externe și consilier de securitate națională al Indiei, este profesor vizitator la Universitatea Ashoka.
Drepturi de autor: Project Syndicate, 2021. www.project-syndicate.org
