Discursul de adio al fostului președinte american Barack Obama, la sfârșitul celui de-al doilea mandat

„Dragi americani, Michelle și cu mine am fost mișcați de toate urările pe care le-am primit în ultimele săptămâni. Dar în această seară e rândul meu să adresez mulțumiri. Fie că am fost întru cu totul de acord, fie că rareori ne-am înțeles, conversațiile mele cu dumneavoastră, cetățenii americani, avute în sufragerii și școli, la ferme, în fabrici, la cine sau în avanposturi militare îndepărtate – acele conversații au reprezentat principalul motiv care m-a ajutat să rămân onest, m-au inspirat și m-au făcut să avansez. Și în fiecare zi am învățat de la dumneavoastră. Am devenit un președinte mai bun și un om mai bun datorită vouă.

Așadar, am venit pentru prima dată în Chicago când aveam 20 de ani, și încercam să îmi dau seama cine eram, continuam să caut un scop în viață. Și a fost un cartier aflat nu foarte departe de aici în care am început să lucrez cu grupuri de credincioși în umbra morilor de oțel închise. Pe aceste străzi am fost martorul puterii credinței și a demnității tăcute a oamenilor muncitori în fața luptei și a înfrângerilor.

Aici am învățat că schimbarea are loc atunci când oameni obișnuiți se implică și se angajează într-o acțiune, și se reunesc laolaltă pentru a cere acel ceva.

După opt ani în care am fost Președintele vostru, încă mai cred acest lucru. Și nu este doar credința mea. Se află în inima ideii americane – experimentul nostru îndrăzneț de auto-guvernare. Este convingerea că suntem cu toții creați egali, suntem înzestrați de Creatorul nostru cu anumite drepturi inalienabile, precum viață, libertate și dreptul de a ne căuta fericirea. Reprezintă acea insistență că aceste drepturi, și este de la sine înțeles, nu s-au creat niciodată de la sine; că noi, oamenii, prin instrumentul democrației noastre, putem forma o uniune mai perfectă.
Ce idee radicală. Un mare dar pe care Fondatorii noștri ni l-au dat: Libertatea de a ne urma visele noastre individuale prin sudoare și trudă și imaginație, și prin imperativul de a face eforturi împreună, precum și pentru a ajunge la un bine comun, la o lume mai bună.

De 240 de ani, chemarea națiunii noastre către cetățenie a dat de lucru și a dat un scop fiecărei noi generații. Este ceea ce i-a făcut pe patrioți să aleagă republica în fața tiraniei, pe pionieri să cucerească Vestul, pe sclavi să fie curajoși și să-și creeze acea cale către libertate. Este ceea ce i-a atras pe imigranții și refugiații de peste oceane și Rio Grande. Este ceea ce le-a făcut pe femei să lupte pentru dreptul de a vota. Este ceea ce i-a făcut pe muncitori să se organizeze. De aceea soldații și-au dat viața la Omaha Beach și în Iwo Jima, Iraq și Afghanistan. Și este și motivul pentru care bărbații și femeile din Selma la Stonewall au fost pregătiți să moară la rândul lor.

Așadar, la asta ne referim atunci când spunem că America este excepțională – și nu la faptul că națiunea noastră a fost perfectă de la bun început, ci mai degrabă faptul că am dovedit capacitatea noastră de a ne schimba și a face viața mai bună pentru cei care vin după noi. Da, progresul nostru n-a putut fi egalat. Lupta pentru democrație întotdeauna a fost grea. A fost dintotdeauna controversată. Uneori a fost sângeroasă. Pentru fiecare doi pași înainte, simțim de multe ori că facem un pas în spate. Dar lungul marș al Americii a fost definit printr-o mișcare înainte, o lărgire constantă a crezului nostru fondator de a îmbrățișa totul și nu doar o parte.

Dacă v-aș fi spus acum opt ani că America va ieși dintr-o recesiune gravă, își va relansa industria auto și va avea mai multe locuri de muncă noi ca oricând în istorie; dacă v-aș fi spus că vom deschide un nou capitol în relațiile cu poporul cubanez, vom opri programul nuclear iranian fără să tragem un singur foc și îl vom elimina pe creierul atentatelor de la 11 septembrie; dacă v-aș fi spus că vom obține pentru toți dreptul la căsătorie, că vom obține asigurare medicală pentru încă 20 de milioane de cetățeni… dacă v-aș fi spus toată acestea, ați fi spus că țintim prea sus. Dar asta am făcut. Asta ați făcut voi.

Voi ați fost schimbarea. Ați răspuns la speranțele oamenilor, și datorită vouă, aproape în fiecare măsură, America este un loc mai bun și mai puternic decât a fost atunci când am început.

În 10 zile, lumea va asista la un semn distinctiv al democrației noastre.
Transferarea pașnică a puterii de la un președinte ales prin vot liber către un alt președinte. M-am angajat în fața președintelui-ales Trump ca administrația mea să asigure cea mai fluidă tranziție posibilă, la fel cum a făcut președintele Bush pentru mine. Deoarece este datoria fiecăruia dintre noi să ne asigurăm că guvernul nostru ne poate ajuta să facem față numeroaselor provocări cu care încă ne confruntăm.

Avem ceea ce ne trebuie pentru a face acest lucru. Avem tot ceea ce ne trebuie pentru a face față acelor provocări. La urma urmelor, rămânem cea mai bogată și mai puternică și mai respectată națiune de pe Pământ. Tinerețea noastră, voința noastră, diversitatea noastră și deschiderea, capacitatea noastră fără margini pentru a risca și a interveni, toate aceste lucruri înseamnă că viitorul ar trebui să fie al nostru. Dar acel potențial va putea fi atins numai dacă democrația noastră funcționează. Doar dacă politica noastră reflectă mai bine decența poporului nostru. Dacă noi, cu toții, indiferent de afilierea politică sau interesele particulare, vom ajuta la restabilirea ideii de scop comun de care avem atât de mare nevoie chiar acum.

Pe asta vreau să mă axez în această seară: starea democrației noastre. Să înțelegem, democrația nu necesită uniformitate. Fondatorii noștri au avut polemici. S-au certat. În cele din urmă au făcut compromisuri. Și se așteptau ca noi să facem la fel. Dar știau că pentru democrație este nevoie de sentiment comun de solidaritate – ideea că deși avem diferențele noastre, suntem cu toții împreună; că ne ridicăm sau cădem precum unul singur.

Au fost momente în decursul istoriei noastre care au amenințat acea solidaritate. Iar începutul acestui secol a reprezentat unul dintre acele momente. O lume ce devine tot mai mică, inegalitatea în creștere; schimbare demografică și spectrul terorismului – aceste forțe nu ne-au pus la încercare doar securitatea și prosperitatea noastră, dar ne testează democrația noastră, de asemenea. Și modul în care vom face față acestor provocări prin democrație va determina abilitatea noastră de a ne educa propriii copii și de a crea locuri de muncă bune și de a ne proteja patria. Cu alte cuvinte, acest lucru ne va determina viitorul.

În primul rând, democrația noastră va funcționa doar dacă oricare dintre noi va avea o oportunitate economică. Și vestea bună este că astăzi economia este în creștere din nou. Salariile, veniturile, dotările gospodăriilor și pensiile sunt toate în creștere. Sărăcia scade din nou. Bogații achită o cotă mai echitabilă a taxelor, chiar și cu noile recorduri înregistrate pe bursă. Rata șomajului este aproape de cel mai redus nivel din ultimii 10 ani. Rata persoanelor neasigurate nu a fost niciodată mai mică. Costurile asistenței medicale au cel mai lent ritm de creștere din ultimii 50 de ani. Și am spus lucrul ăsta și în continuare cred – dacă cineva poate crea un plan care este demonstrabil mai bun decât toate îmbunătățirile pe care le-am făcut la sistemul nostru de sănătate și care acoperă același număr de persoane la un cost mai mic, eu îl voi sprijini în mod public.

Pentru că, la urma urmei, acesta este motivul pentru care guvernăm. Nu pentru a câștiga puncte sau pentru a ne asuma tot succesul, ci pentru a face viața oamenilor mai bună.

Dar, cu tot progresul pe care l-am obținut, știm că nu este îndeajuns. Economia noastră nu merge la fel de bine sau nu crește la fel de repede atunci când doar puțini prosperă pe seama unei clase de mijloc aflate în creștere și a celor care vor să acceadă la statutul de clasă de mijloc.

Acesta este argumentul economic. Dar inegalitatea puternică este, de asemenea, corozivă pentru idealul nostru democratic. În timp ce un procent din populație a acumulat o pondere mai mare de avere și venit, prea multe familii, din orașe și regiuni rurale, au fost lăsate în urmă – muncitorul din fabrică disponibilizat, chelnărița sau angajatul din sistemul de sănătate care de-abia se descurcă și se luptă să-și plătească facturile – convinși că jocul este fixat împotriva lor, că guvernul lor nu servește decât interesele celor puternici – aceasta este o rețetă pentru mai mult cinism și polarizare în politica noastră.

Dar nu există remedieri rapide la această tendință pe termen lung. Sunt de acord, comerțul nostru ar trebui să fie corect, nu doar liber. Dar următorul val de dislocări economice nu va veni din străinătate, de peste ocean. Acesta va proveni din ritmul neobosit de automatizare, care va face o mulțime de locuri de muncă bune, aparținând clasei de mijloc, să fie desființate.

Așadar, va trebui să creăm un nou acord social pentru a garanta tuturor copiilor noștri educația de care au nevoie, pentru a da lucrătorilor puterea să formeze sindicate pentru salarii mai bune; pentru a actualiza plasa de siguranță socială ca să reflecte modul în care trăim acum, și de a face mai multe reforme la Codul fiscal astfel încât corporațiile și indivizii care câștigă cel mai mult de pe urma acestei noi economii să nu evite obligațiile lor în țara care a făcut posibil succesul lor.

Putem să avem polemici cu privire la modul în care am atinge cel mai bine aceste obiective. Dar nu putem fi mulțumiți cu privire la scopuri în sine. Pentru că dacă nu creăm oportunități pentru toți oamenii, nemulțumirea și diviziunea, care a blocat progresul nostru, nu vor face decât să se accentueze în anii care vor veni.

Există încă o amenințare pentru democrația noastră – iar aceasta este la fel de veche precum națiunea noastră. În perioada în care am fost ales, se vorbea despre o America post-rasială. Și o asemenea viziune, cu toate că bine intenționată, nu a fost niciodată realistă. Rasa rămâne o forță puternică de dezbinare în societatea noastră. Acum, am trăit destul de mult să știu că relațiile rasiale sunt mai bune decât acum 10, 20, sau 30 de ani, indiferent ce spun unii. Putem vedea asta nu doar în statistici, putem vedea asta în atitudinile tinerilor americani de-a lungul spectrului politic.

Dar nu am ajuns unde avem nevoie să fim. Și fiecare dintre noi mai avem mult de muncit pentru a ajunge acolo. Dacă fiecare problemă economică își are rădăcina în lupta dintre un american alb harnic, muncitor din clasa de mijloc și o minoritate nevrednică, atunci muncitorii de toate culorile vor fi cei care vor rămâne să se lupte pentru resturi, în timp ce cei bogați se vor retrage și mai mult în enclavele lor private. Dacă nu suntem dispuși să investim în copiii imigranților, pur și simplu pentru că ei nu arată la fel ca noi, vom diminua perspectivele propriilor noștri copii – pentru că acei copii creoli vor reprezenta o pondere din ce în ce mai mare din forța de muncă a Americii. Și am arătat că economia noastră nu trebuie să fie un joc cu sumă nulă. Anul trecut, veniturile au crescut pentru toate rasele, toate grupele de vârstă, pentru bărbați și pentru femei.

Așadar dacă vom lua în serios faptul ca rasa să meargă înainte, trebuie să încurajăm legi împotriva discriminării – în angajare, în locuințe, și în educație, cât și în sistemul de justiție penală. Aceasta este ceea ce cer Constituția noastră și cele mai înalte idealuri ale noastre.

Însă doar legile nu vor fi de ajuns. Inimile trebuie să se schimbe. Schimbarea nu va avea loc peste noapte. Adesea pentru a se schimba, atitudinile sociale au nevoie de generații întregi. Dar dacă democrația noastră va funcționa în această națiune din ce în ce mai diversă, atunci fiecare dintre noi trebuie să încercăm să ținem seama de sfatul unui mare personaj din ficțiunea americană – Atticus Finch – care a spus: „Niciodată nu înțelegi un om cu adevărat, până nu vezi lucrurile și din punctul său de vedere… până când nu te pui în pielea lui și faci câțiva pași”.

Pentru afro-americani și alte grupuri minoritare, aceasta înseamnă a lega propriile noastre lupte reale pentru dreptate de provocările cu care o mulțime de oameni din această țară se confruntă – nu numai de refugiat sau imigrant, sau de cei săraci din mediul rural sau transsexualul american, dar, de asemenea, tipul alb de vârstă mijlocie care, din exterior, poate părea că el are avantaje, dar și-a văzut lumea întoarsă cu josul în sus de schimbările economice, culturale și tehnologice. Trebuie să acordăm atenție și să ascultăm.

Pentru americanii albi, aceasta înseamnă a recunoaște că efectele sclaviei și a lui Jim Crow nu au dispărut dintr-o dată în anii ’60. Că, atunci când grupurile minoritare își fac auzită nemulțumirea, ei nu se angajează doar la rasism sau practică corectitudinea politică. Atunci când protestează pașnic, ei nu cer să fie tratați special, ci vor să fie tratați în mod egal, așa cum au promis Fondatorii noștri.

Așa că, indiferent de funcția pe care o ocupăm, noi toți trebuie să încercăm mai mult. Toți trebuie să pornească de la premisa că fiecare dintre cetățenii noștri iubește această țară la fel de mult ca noi; că ei apreciază munca grea și familia la fel ca noi; că copiii lor sunt la fel de curioși și plini de speranță și demni de iubire precum ai noștri.

Și asta nu e ușor de făcut. Pentru prea mulți dintre noi, a devenit mai sigur să ne retragem in turnurile noastre de fildeș, fie în cartierele noastre sau în campusurile universitare, sau în locurile de cult, sau în rețelele noastre sociale, înconjurați de oameni care arată ca noi și cu care împărțim aceeași perspectivă politică și care nu ne contestă niciodată presupunerile.

Ascensiunea partizanatului evident, creșterea stratificării economice și regionale, divizarea mass mediei în canale pentru orice gust – toate acestea fac ca această mare triere să pară naturală, și chiar inevitabilă. Și din ce în ce mai mult, ne simțim tot mai în siguranță în propriile noastre microuniversuri încât începem să acceptăm doar informația care convine opiniilor noastre, indiferent dacă sunt adevărate sau false, în loc să ne formăm opiniile pe baza lucrurilor evidente din lumea reală.

Iar această tendință reprezintă cea de-a treia amenințare la adresa democrației noastre. Dar politica este un război al ideilor. Așa a fost proiectată democrația noastră. În decursul unei dezbateri sănătoase, avem obiective diferite, și mijloace diferite de a atinge aceste obiective. Dar fără o bază comună de fapte, fără dorința de a admite noi informații și de a recunoaște că adversarul tău ar putea avea dreptate, și că știința și rațiunea contează, atunci vom continua să vorbim unul peste celălalt, și nu vom ajunge la un numitor comun.

Și nu este chiar această parte care face des politica să fie descurajatoare? Cum pot oficialii aleși să se înfurie din cauza deficitelor atunci când noi propunem să cheltuim bani pe grădinițe pentru copii, dar nu se înfurie și atunci când reducem taxele pentru corporații? Cum putem scuza scăpările de la etică în propriul partid, dar să năpustim atunci când celălalt partid face exact același lucru? Nu e doar necinstit, această sortare selectivă a faptelor este autodistructivă. Pentru că, așa cum obișnuia să-mi spună mama, întotdeauna realitatea te va ajunge din urmă.

Acum, putem și ar trebui să discutăm care este cea mai bună abordare pentru a rezolva problema. Însă, doar să negăm pur și simplu problema, nu numai că trădează generațiile viitoare, trădează spiritul esențial al acestei țări – spiritul esențial al inovației și practica rezolvare a problemelor ce i-au ghidat pe Fondatorii noștri.

Este acel spirit, născut din perioada Iluminării, care ne-a făcut o superputere – acel spirit care a apărut la Kitty Hawk și Cape Canaveral; spiritul care vindecă bolile și pune un computer în fiecare buzunar.

Este acel spirit – o credință în rațiune și cutezanță, și întâietatea dreptului în fața forței – care ne-a permis să rezistăm în fața mirajului fascismului și tiraniei din timpul Marii Depresiuni; care ne-a permis să construim o altă ordine după Cel de-Al Doilea Război Mondial, cu alte democrații, o ordine bazată nu numai pe puterea militară sau afilieri naționale, dar construită pe baza principiilor – statul de drept, drepturile omului, libertatea religioasă și libertatea de exprimare și de asociere și o presă independentă.

Această nouă ordine este acum contestată – în primul rând de fanatici violenți care pretind că vorbesc în numele Islamului; recent, de autocrați din capitale din străinătate care văd piețele libere și democrațiile deschise și societatea civilă în sine ca o amenințare la adresa puterii lor. Amenințarea pe care o aduce democrației noastre este mult mai vastă decât o mașină cu bombă sau o rachetă. Ea reprezintă frica de schimbare; frica de oameni care arată sau vorbesc sau se roagă diferit; un dispreț pentru supremația legii care îi trage la răspundere pe lideri; intoleranța față de opinii diferite și gândirea liberă; credința că sabia sau arma sau bomba sau mașina de propagandă este arbitrul suprem ce stabilește ce este adevărat și ce este corect.

Și acesta este motivul pentru care, în ultimii opt ani, am lucrat la a lupta împotriva terorismului de pe o poziție legală mai strictă. De aceea am interzis torturile, am lucrat la a închide Gitmo, am reformat legile care reglementează supravegherea pentru protejarea vieții private și a libertăților civile. De aceea, resping discriminarea împotriva musulmanilor americani, care sunt la fel de patrioți precum noi.

De aceea nu putem să ne retragem din marile războaie globale – pentru a extinde democrația, și drepturile omului, și drepturile femeilor, și drepturile comunității LGBT. Oricât de imperfecte ar fi eforturile noastre, oricât de oportun ar putea părea să ignorăm astfel de valori, asta face parte din apărarea Americii. Pentru că lupta împotriva extremismului, intoleranței, sectarismului și șovinismului fac parte din aceeași luptă împotriva autoritarismului și agresiunii naționale. Dacă întinderea unde funcționează libertatea și respectarea statului de drept se micșorează în jurul lumii, probabilitatea izbucnirii unui război în interiorul și între națiuni crește și propriile noastre libertăți vor fi în cele din urmă amenințate.

Așadar, haideți să fim vigilenți, dar nu temători. ISIS o să încerce să omoare oameni nevinovați. Dar nu pot să învingă America dacă nu ne trădăm Constituția și principiile în această luptă. Rivali precum Rusia sau China nu ne pot egala influența noastră în lume – doar dacă renunțăm în ceea ce credem – și să ne transformăm doar într-o altă țară mare care agresează vecini mai mici.

Ceea ce mă aduce la ultimul punct: Democrația noastră este amenințată de fiecare dată când o luăm de bună. Cu toții, indiferent de partid, ar trebui să ne îndreptăm atenția către restructurarea instituțiilor noastre democratice. Atunci când prezența electorală din America este una dintre cele mai mici printre democrațiile avansate, ar trebui să facem ca accesul la vot să fie mai ușor, nu mai greu. Când încrederea în instituțiile noastre este scăzută, ar trebui să reducem influența corozivă a banilor în politica noastră, și să insistăm pe principiile transparenței și a eticii în serviciul public. Când Congresul este disfuncțional, ar trebui să ne alegem propriile districte congresionale pentru a încuraja politicienii să răspundă la bunul simț și nu la extreme rigide.

Dar țineți minte, niciunul dintre aceste lucruri nu se întâmplă de la sine. Toate acestea depind de participarea noastră; ca fiecare dintre noi să accepte responsabilitatea cetățeniei americane, indiferent de care parte se înclină balanța puterii.

Constituția noastră este un cadou remarcabil și frumos. Dar este într-adevăr doar o bucată de pergament. Ea nu are nicio putere pe cont propriu. Noi, oamenii, îi dăm putere. Noi, oamenii, îi dăm înțeles. Cu participarea noastră, și cu alegerile pe care le facem, și cu alianțele pe care le realizăm. Indiferent dacă susținem sau nu libertățile noastre. Indiferent dacă respectăm și aplicăm litera legii sau nu. Lucrul acesta depinde de noi. America nu este un lucru fragil. Dar câștigurile noastre de pe parcursul lungului drum către libertate nu sunt asigurate.

În discursul său de adio, George Washington a scris că autoguvernarea este fundamentală siguranței, prosperității și libertății noastre, dar „din cauze diferite și din locuri diferite vor veni multe dureri…pentru a slăbi în mințile voastre credința în acest adevăr”.

Noi slăbim acele legături atunci când permitem ca dialogul nostru politic să devină atât de coroziv încât oamenii de caracter nici măcar nu mai sunt dispuși să intre în serviciul public; suntem aspri și ranchiunoși pe americanii cu care nu suntem de acord încât îi vedem pe aceștia nu doar ca induși în eroare, ci răuvoitori. Slăbim aceste legături atunci când ne definim unii dintre noi ca mai americani decât alții; când considerăm că tot sistemul este inevitabil corupt, și nu ne asumăm nimic, învinovățindu-i pe liderii pe care îi alegem, fără să ne examinăm propriul rol în alegerea acestora.

Cade pe umerii fiecăruia dintre noi responsabilitatea de a fi niște apărători anxioși și geloși ai democrației noastre; de a ne asuma cu bucurie sarcina care ni s-a dat de a căuta continuu să îmbunătățim națiunea noastră. Deoarece, deși la exterior pare că suntem diferiți, noi deținem cu mândrie aceeași titulatură, cea mai importantă funcție în democrație: aceea de cetățean.

Așadar, vedeți, aceasta este ceea ce are nevoie democrația. Are nevoie de voi. Nu doar atunci când este o alegere electorală, nu doar atunci când propriul vostru interes restrâns este în joc, ci pe toată durata unei vieți. Dacă v-ați săturat să vă certați cu străini pe internet, încercați să vorbiți cu unul dintre ei în viața reală. Dacă ceva are nevoie să fie reparat, luați-vă încălțările în picioare și începeți să organizați ceva. Dacă sunteți dezamăgiți de oficialii aleși, luați o pancartă, adunați niște semnături și candidați personal. Faceți-vă apariția. Faceți un salt către această direcție. Rămâneți pe ea.

Uneori veți câștiga, alteori veți pierde. A presupune că există o rezervă de bunătate în alți oameni, asta presupune un risc, și vor fi dăți în care procesul vă va dezamăgi. Dar pentru aceia dintre noi care au fost îndeajuns de norocoși să facă parte din această muncă, și să o vedem îndeaproape, permiteți-mi să vă spun, poate să energizeze și să inspire. Și mult mai des se întâmplă însă, credința voastră în America – și în americani – va fi confirmată”.