_________________
Jeffrey D. Sachs
Profesor universitar la Universitatea Columbia
La aproape un an de la victoria electorală ca prin urechile acului a lui Joe Biden în fața lui Donald Trump, Statele Unite rămân pe muchie de cuțit. Multe rezultate politice sunt posibile. Acestea variază de la reforma economică și politică graduală pe care Biden o urmărește până la subminarea alegerilor și a regulii constituționale pe care Trump a încercat-o în ianuarie anul trecut – și pe care el și Partidul Republican încă intenționează să o urmărească.
Nu este ușor de diagnosticat exact ce a slăbit America în centrul ei atât de profund încât a incitat mișcarea Trump. Sunt războaiele culturale neîncetate care împart America după rasă, religie și ideologie? Este creșterea inegalității de bogăție și putere la niveluri fără precedent? Este vorba de puterea globală în scădere a Americii, cu ascensiunea Chinei și dezastrele repetate ale războaielor de alegere conduse de SUA care duc la agonie națională, frustrare și confuzie?
Toți acești factori sunt în joc în politica tumultuoasă a Americii. Cu toate acestea, din punctul meu de vedere, cea mai profundă criză este politică – eșecul instituțiilor politice ale Americii de a „promova bunăstarea generală”, așa cum promite Constituția SUA. În ultimele patru decenii, politica Americii a devenit un joc din interior pentru a favoriza lobby-ul superbogaților și companiilor în detrimentul majorității covârșitoare a cetățenilor.
Cei 1% de deasupra tuturor
Warren Buffett a abordat esența crizei din 2006. „Există un război de clasă, în regulă”, a spus el, „dar este clasa mea, clasa bogată, care duce războiul și câștigăm”.
Principalul câmp de luptă este în Washington, DC. Trupele de șoc sunt lobby-iștii corporatiști care mișună în Congresul SUA, departamentele federale și agențiile administrative. Muniția o reprezintă miliardele de dolari cheltuite anual pentru lobby federal (aproximativ 3,5 miliarde de dolari în 2020) și contribuțiile la campanie (aproximativ 14,4 miliarde de dolari la alegerile federale din 2020). Propagandiștii prorăzboi de clasă fac parte din presa corporatistă, condusă de mega miliardarul Rupert Murdoch.
Cu aproape 2.500 de ani în urmă, faimosul Aristotel a observat că o guvernare bună se poate transforma într-o guvernare proastă printr-o ordine constituțională defectuoasă. Republicile, guvernate de statul de drept, pot coborî în stăpânirea mafiei populiste, în stăpânirea oligarhică de către o clasă mică și coruptă sau într-o tiranie de conducere personală, unică. America se poate confrunta cu astfel de posibile dezastre, cu excepția cazului în care sistemul politic se poate detașa de corupția masivă a lobby-ului corporativ și a finanțării campaniilor de către bogați.
Războiul de clasă al Americii împotriva săracilor nu este nou, dar a fost lansat serios la începutul anilor 1970 și implementat cu o eficiență brutală în ultimii 40 de ani. Timp de aproximativ trei decenii, de la inaugurarea președintelui Franklin D. Roosevelt în 1933 în mijlocul Marii Depresiuni și până la perioada Kennedy-Johnson din 1961-68, America a fost în general pe aceeași cale de dezvoltare ca și Europa de Vest postbelică, devenind o democrație socială. Inegalitatea veniturilor era în scădere și mai multe grupuri sociale, în special afro-americani și femei, se alăturau curentului principal al vieții economice și politice.
Apoi a venit răzbunarea bogaților. În 1971, un avocat corporatist, Lewis Powell, a stabilit o strategie pentru a inversa tendințele social-democrate către o reglementare mai puternică a mediului, drepturile lucrătorilor și impozitarea echitabilă. Afacerile mari au ripostat. Președintele Richard Nixon l-a nominalizat pe Powell la Curtea Supremă a SUA în 1971 și a depus jurământul la începutul anului următor, permițându-i să-și pună planul în aplicare.
La îndemnul lui Powell, Curtea Supremă a deschis porțile pentru banii corporatiști în politică. În cazul Buckley v. Valeo (1976), instanța a anulat limitele federale ale cheltuielilor de campanie de către candidați și grupuri independente ca încălcări ale libertății de exprimare. În First National Bank of Boston v. Belotti (1978), Powell a scris opinia majorității declarând că cheltuielile corporatiste pentru susținere politică sunt libertatea de exprimare care nu putea fi supusă limitelor de cheltuieli. Atacul Curții asupra limitelor finanțării campaniei a culminat cu Citizens United v. Federal Elections Commission (2010), care în esență a pus capăt tuturor limitelor privind cheltuielile corporatiste în politica federală.
Când Ronald Reagan a devenit președinte în 1981, el a consolidat atacul Curții Supreme asupra bunăstării generale prin reducerea impozitelor pentru cei bogați, atacând forța de muncă organizată și anulând protecția mediului. Acea traiectorie încă nu a fost inversată.
Drept urmare, SUA s-a îndepărtat de Europa în ceea ce privește decența economică de bază, bunăstarea și controlul mediului. În timp ce Europa a continuat, în general, pe calea democrației sociale și a dezvoltării durabile, SUA au avansat pe o cale marcată de corupție politică, oligarhie, un decalaj tot mai mare între bogați și săraci, disprețul față de mediu și refuzul de a limita schimbările climatice induse de om.
Cifrele redau diferențele. Guvernele din Uniunea Europeană lansează venituri în medie de aproximativ 45% din PIB, în timp ce veniturile guvernului SUA se ridică la numai aproximativ 31% din PIB. Astfel, guvernele europene sunt capabile să plătească pentru accesul universal la îngrijire medicală, învățământ superior, sprijin pentru familie și formare profesională, în timp ce SUA nu asigură furnizarea acestor servicii. Europa se află pe primul loc în clasamentul World Happiness Report privind satisfacția vieții, în timp ce SUA ocupă doar locul 19. În 2019, speranța de viață în UE a fost de 81,1 ani, comparativ cu 78,8 ani în SUA (care avea o speranță de viață mai mare decât UE în 1980). Începând cu 2019, ponderea celor mai bogați 1% raportat la venitul național era de aproximativ 11% în vestul Europei, în comparație cu 18,8% în SUA. În 2019, SUA au general emisii de
16,1 tone de dioxid de carbon per individ, în comparație cu 8,3 tone de CO2 per individ în UE.
Pe scurt, SUA au devenit o țară a bogaților, de bogați și pentru bogați, fără nicio responsabilitate politică pentru prejudiciile climatice pe care le impun restului lumii. Clivajele sociale rezultate au dus la o epidemie de decese din deznădejde (inclusiv supradoze de droguri și sinucideri), scăzând speranța de viață (chiar înainte de COVID-19) și crescând ratele de depresie, în special în rândul tinerilor. Din punct de vedere politic, aceste tulburări au dus în direcții variate – cel mai de rău augur, la Trump, care a oferit un fals populism și un cult al personalității. A sluji pe cei bogați în timp ce îi distragi pe cei săraci cu xenofobie, războaie culturale și poziția unui om puternic poate fi cel mai vechi truc din manualul demagogului, dar care încă funcționează surprinzător de bine.
Turbulențe puternice
Aceasta este situația pe care Biden încearcă să o abordeze, dar succesele sale de până acum au fost limitate și fragile. Simplul fapt este că toți republicanii din Congres și un grup mic, dar decisiv de democrați (cei mai de notorietate senatori, Joe Manchin din Virginia de Vest și Kyrsten Sinema din Arizona) intenționează să blocheze orice creștere semnificativă a impozitelor asupra bogaților și corporațiilor americane, prevenind astfel creșterea veniturilor federale de care este nevoie urgentă pentru a crea o societate mai echitabilă și mai ecologică. De asemenea, aceștia blochează acțiuni decisive în privința schimbărilor climatice.
Astfel, ajungem la sfârșitul primului an al lui Biden, cu cei bogați încă înrădăcinați la putere și cu obstacole în toate direcțiile în ceea ce privește impozitarea echitabilă, creșterea cheltuielilor sociale, protecția drepturilor de vot și garanțiile de mediu necesare urgent. Biden ar putea în continuare să obțină câteva victorii modeste și apoi să construiască pe baza acestora în următorii ani. Publicul vrea asta. Aproximativ două treimi dintre americani sunt de acord cu taxe mai mari pentru bogați și corporații.
Cu toate acestea, există o posibilitate reală ca eșecurile lui Biden din 2021 să-i ajute pe republicani să câștige controlul asupra uneia sau ambelor camere ale Congresului în 2022. Acest lucru ar pune capăt reformelor legislative cel puțin până în 2025 și ar putea chiar să întrevadă revenirea lui Trump la putere în cadrul alegerilor prezidențiale din 2024, pe fondul dezordinii sociale, violenței, propagandei media și suprimării alegătorilor în statele controlate de republicani.
Tumultul din America are implicații internaționale tulburătoare. SUA nu pot conduce reforme globale atunci când nici măcar nu se pot guverna în mod coerent. Poate că singurul lucru care îi unește pe americani din zilele noastre este un sentiment exagerat de amenințări din străinătate, în principal din China. Cu haosul intern din America, politicienii ambelor partide și-au escaladat retorica anti-China, de parcă un nou Război Rece ar putea cumva să liniștească neliniștea proprie a Americii. Singurul lucru pe care beligeranța bipartizană de la Washington îl va produce, din păcate, este mai multă tensiune globală și noi pericole de conflict (pentru Taiwan, de exemplu), nu securitatea sau soluțiile reale la oricare dintre problemele noastre globale urgente.
SUA nu s-au întors, cel puțin nu încă. Se află încă în chinurile unei lupte pentru a depăși decenii de corupție politică și neglijență socială. Rezultatul rămâne extrem de incert, iar perspectivele pentru anii următori sunt pline de pericole atât pentru SUA, cât și pentru lume.
Jeffrey D. Sachs, profesor universitar la Universitatea Columbia, este director al Center for Sustainable Development de la Universitatea Columbia și președinte al UN Sustainable Development Solutions Network.
Drepturi de autor: Project Syndicate, 2021. www.project-syndicate.org
