Interviu cu Dan Manolescu – Președintele Camerei Consultanților Fiscali (CCF)
Cum trebuie dezvoltat acest concept al respectului unui program de guvernare față de cetățeni?
Acest respect este într-adevăr foarte important din perspectiva modului în care are loc dialogul între cele două părți, între guvern, pe de o parte, și reprezentanții mediului de afaceri, pe de altă parte, vorbind așa, generic. Cred că acest proces de consultare este deosebit de important și este baza realizării unei legislații așezate și corecte. Până la urmă toate aceste modificări făcute peste noapte sunt ceea ce deranjează. Faptul că se modifică anumite lucruri, nu cred că cineva se așteaptă ca lucrurile să rămână neschimbate ani de zile. Problema este modalitatea în care se modifică lucrurile, în sensul că această consultare este de foarte multe ori formală și, din punct de vedere al rezultatului, actul normativ care rezultă în urma unei astfel de proceduri simpliste este un act normativ care necesită ulterior corecții și îmbunătățiri pentru că nu reușește să capteze toate aspectele pe care o dezbatere mai amplă cu siguranță le-ar fi scos în evidență. Cred că aici ar trebui să se lucreze și acest respect să vină din seriozitatea cu care se discută și se dezbat anumite aspecte și se ține cont până la urmă de ceea ce propune și mediul economic care până la urmă aplică toate acele reglementări.
Apropo de modificări, de schimbări legislative. Anul trecut guvernul a reușit o performanță, aceea de a reuni într-o singură voce tabere altfel adverse: au venit la un loc și au spus „Se impun corecții”! E de așteptat să se aplice corecții?
Eu cred că unele sunt de așteptat, iar în alte zone trebuie să avem grijă ce ne dorim. Adică în zona de Split TVA sunt convins că se vor corecta anumite lucruri; deja au fost corectate anumite aspecte – dacă ne uităm în forma inițială a guvernului, s-a mai așezat un pic. În continuare, sunt o serie de probleme. Rămâne de văzut ce se va întâmpla. Este loc de corectat. În ceea ce privește mutarea de contribuții, cred că nu trebuie să ne jucăm cu focul, adică este un pas mult prea mare acesta care s-a făcut de mutare dintr-o zonă în alta a contribuțiilor sociale pentru a fi inversat. Nu ne putem juca cu așa ceva. Adică sunt lucruri care, odată schimbate, ne duc către un proces care nu ar trebui să fie inversat deoarece consecințele pot fi dezastruoase. Sunt în continuare societăți care n-au mutat integral, în sensul de a crește salariul brut, tocmai din această neclaritate a ceea ce urmează, dar sunt și societăți care au făcut acest pas și au crescut salariile brute. Și-au asumat asta considerând că până la urmă este un act normativ asumat de către guvern, trecut în programul de guvernare. Pentru că de acolo își avea originile. A se inversa un astfel de proces, cred eu că nu este un lucru bun. Că se mai așază anumite aspecte care țin de aplicarea anumitor contribuții sociale la alte tipuri de venituri, toată această discuție legată de Formularul 600 de fapt își are originea tot în acele modificări din Ordonanța 79, nu în formular în sine. Formularul este o declarație. Codul fiscal s-a schimbat în noiembrie prin Ordonanța 79, a mutat acele contribuții din sarcina angajatorului în sarcina angajatului și a schimbat și regulile aplicabile contribuțiilor sociale datorate de persoane care obțineau și alte venituri în afară de salariu. Că de fapt despre asta este vorba. Toată această schimbare a necesitat modificarea formularului, nu formularul este cauza. Formularul este un act de procedură.
Oamenii au invocat că principiul este incorect, anume acela de a-ți fi luate niște contribuții pentru venituri pe care încă nu le realizezi.
Exact. Aici este de așteptat să apară niște corecții. Am văzut că deja au fost declarații în sensul că s-a prelungit termenul de depunere a Formularului 600, tocmai pentru a se modifica Codul fiscal și de a reașeza un pic toată această idee a modului în care se plătesc contribuțiile. Cred eu că timpul este foarte scurt, perioada anunțată ar fi de o lună de zile, adică s-a decalat termenul până la 1 martie, să nu uităm totuși că februarie este o lună scurtă. Modificările respective înțelegem că sunt substanțiale, ar trebui cunoscute de către contribuabili. Adică pentru a putea toți contribuabilii să depună la 1 martie – termen limită – ar trebui să știe cum stau lucrurile până undeva la 15 februarie. Nu cred că Ministerul de Finanțe are timp să reașeze toate aceste lucruri.
Corecta și voluntara conformare se poate face atunci când știi la ce să te conformezi.
Absolut, conformarea voluntară de fapt este principalul mijloc de a colecta taxe în orice societate civilizată. Dar asta se întâmplă când oamenii știu ce au de făcut.
Ce așteptări aveți de la noul ministru al Finanțelor?
Avem așteptări foarte mari și sperăm că vor fi îndeplinite, pentru că ceea ce ne dorim de fapt nu este mult. Ceea ce dorim este pur și simplu o așezare un pic a lucrurilor. Să se respecte de fapt acea prevedere din Codul fiscal cu privire la modalitatea în care acesta se modifică. Să nu se mai dea Ordonanțe care să intre în vigoare atât de repede atunci când apar mai ales aspecte care schimbă fundamental regulile anterioare. Cred că legiferarea prin lege și nu prin ordonanță este cea mai bună. Pentru că în cadrul procesului de dezbatere în Parlament rămâne timp de a discuta, de a dezbate, de a înțelege anumite mecanisme care, în momentul în care se elaborează ordonanța de guvern – care are de obicei un parcurs extrem de scurt în dezbatere publică, în aprobare și după aceea în intrarea în vigoare –, generează foarte multe probleme care cu greu se pot corecta din mers. Mai bine să le gândim de la început, să le dezbatem, și în momentul în care le aplicăm să fie corecte și să rămână o perioadă de timp în vigoare. Altfel, toată această modificare pe parcurs pe care o dăm acum repede și vedem după aceea cum o reglăm nu ajută pe nimeni.
Capitolul legat de politici macroeconomice de buget și de fiscalitate în Programul de guvernare începe cu invocarea necesității de simplificare.
O discuție care a avut loc de fiecare dată când s-au mai modificat lucrurile. Din păcate, există această percepție că în fiscalitate lucrurile trebuie să fie simple. Nu pot fi simple atât timp cât suntem un stat în secolul XXI, aflat în Uniunea Europeană. Ele nu trebuie să fie complicate. Lucrurile în fiscalitatea europeană cel puțin sunt complexe, nu au cum să fie simple. Pentru că sunt impuse de cele mai multe ori de complexitatea fluxurilor economice și a tipurilor de relații economice pe care le trăim și pe care nu avem cum să le evităm. Această simplitate, în sensul de a avea puține articole, nu cred că ajută pe nimeni. Lucrurile trebuie să fie clare, nu simple. Trebuie să fie o lege de unde să se înțeleagă absolut clar ceea ce contribuabilul are de făcut. Dacă ne uităm la legislația fiscală a altor state nu o să vedem că are 20 de pagini. Sunt cărți întregi.
Cât de mare va fi revoluția în mediul de afaceri prin rescrierea legii de înființare și funcționare a societății?
Eu cred că este un proiect ambițios această elaborare a codului economic, în toată complexitatea, așa cum este prezentată în programul de guvernare pentru a fi dezbătut, aprobat în acest an cu intrare în vigoare în anul 2019, și mi se pare un proiect foarte, foarte greu de dus la capăt. Termenul este foarte scurt, cred eu. Pentru că discutăm de lucruri care au fost ani de zile neglijate. În Legea 31 este nevoie și se solicită de ani de zile o intervenție pe aspecte fundamentale. Sunt acolo concepte care trebuie reașezate, așa cum spuneai și tu, pornind de la înțelegerea actuală a economiei de piață și a modului în care toată lumea a priceput în toți acești 27-28 de ani de economie de piață cum funcționează lucrurile. A ne propune ca în jumătate de an, trei sferturi de an să reușim acest demers mi se pare un pic cam hazardat. Cred că un termen realist ar fi să-l începem și să ne gândim exact ceea ce includem; pentru că pe lângă acest proiect se discută și de o analiză în ceea ce privește impozitul pe venitul global care, dacă se introduce, necesită iarăși o modificare de substanță a Codului fiscal. Prin urmare, am avut deja o modificare fundamentală în ceea ce privește contribuțiile sociale, venim cu o modificare fundamentală în ceea ce privește impozitul pe venit, lucruri care nu se pot întâmpla peste noapte. În spate este nevoie de un proces întreg de adaptare a sistemelor de administrare a acestor lucruri, nu este vorba doar de a schimba legea. O schimbăm, dar cine administrează? Este ANAF-ul pregătit să facă aceste lucruri? Cred că un termen realist ar fi să discutăm în acest an și anul următor cu toate forțele politice, să vedem dacă există într-adevăr acest consens. Că până la urmă discutăm de un orizont de timp spre 2020 când avem iarăși alegeri. Degeaba se aplică cu 1 ianuarie dacă la final de 2020-2021 vine altcineva și spune eu am alte idei și vreau să arate cu totul altfel. N-am rezolvat nimic.
Deci ar trebui întâi de întrunit un consens general pe modul în care urmează să se întâmple efectiv redactarea acestui cod economic după care să parcurgă procesul administrativ legiferat.
Absolut! Și să aibă timp și ANAF – pentru că acolo sunt probleme, în zona administrării unui sistem de venit global – să-și adapteze toate mecanismele de administrare pentru că altfel… Trebuie statul să-și adapteze mecanismele, dar și contribuabilul să înțeleagă și să știe legislația, dacă trebuie să se replieze. Nu mă aștept ca acolo să dispară anumite concepte, adică vom lucra tot cu aceleași tipuri de entități cu SRL, cu SA care sunt cele mai uzitate, poate anumite detalii tehnice se vor modifica, dar e mult de muncă în a le așeza și a le pune pe toate într-un context care să aibă o coerență.
E nevoie de o nouă lege a evaziunii – există situații similare în statele membre ale Uniunii Europene. Avem exemple după care să ne luăm?
Da, sunt discuții. Și cred că cel mai mult în ultima perioadă s-a pus accentul pe nevoia de a fi mult mai expliciți în ceea ce privește definiția evaziunii, ce înseamnă evaziunea, ce înseamnă intenție. Pentru că s-a văzut că în practică de foarte multe ori, cel puțin în ultimii câțiva ani, se ajunge mult prea ușor la ideea că o nedeclarare de taxe reprezintă evaziune. Nu orice nedeclarare de taxe reprezintă evaziune. Trebuie să fie foarte clar și să se înțeleagă că ceea ce definește fapta de evaziune este intenția, intenția de a ascunde, intenția de a diminua taxele sunt de foarte multe ori greșeli oneste de interpretare, de aplicare care, într-o neclaritate a definiției, s-ar putea să genereze o încadrare ca evaziune. Acolo este într-adevăr de discutat și de stabilit foarte clar acele criterii care să separe cele două lucruri. La nivel actual există și o percepție europeană datorită tuturor acelor liste cu contribuabili care au avut anumite tipuri de tranzacții, conturi în fel de fel de locații cu denumirea generică de paradis fiscal, ceea ce a creat o percepție negativă asupra modului în care legea fiscală e de foarte multe ori abuzată și atunci s-a considerat că toate sunt evaziune. Unele din ele erau planificare, unele din ele erau poate într-adevăr evaziune, dar a le pune pe toate într-o găleată și a spune „ toți cei care utilizează o companie în străinătate sunt evazioniști” nu cred că e corect. Trebuie înțeles foarte clar ce reprezintă fiecare tip de activitate economică și o definiție în sensul acesta cred că ar ajuta.
Care este principalul risc pe care îl vom avea de traversat?
Anul trecut a fost un an cu o presiune extrem de mare pe buget și s-a văzut acest lucru. Încasările până la urmă au atins un nivel record, dar cu niște costuri pentru mediul economic pe care cred că fiecare le-a resimțit. Cred că acest risc se va menține și în acest an. Presiunea va fi una extrem de mare pe buget pentru că sunt într-adevăr constrângeri foarte mari, iar toată această schimbare a regulilor fiscale care în acest an ar trebui să se așeze cumva s-ar putea să genereze în piață o serie de probleme la nivelul mediului economic. Au fost schimbări semnificative în această mutare de contribuții care cred eu că în perioada următoare își va arăta oarece consecințe asupra unor companii, asupra bugetelor de salarii, asupra modului în care reușesc să se adapteze la noile costuri, pentru că, până la urmă, sunt parte niște contracte unde își pot negocia prețul, unde nu își pot negocia prețul, marjele pe care le aveau inițial în calcul vor fi realizate sau nu. Cred că toate aceste lucruri vor trebui gestionate cumva la nivelul mediului economic. Să sperăm că până la urmă fiecare va găsi soluțiile potrivite pentru a reuși să facă față acestor provocări.
