La începutul anului 2015, experiența acumulată în materie și analiza unora dintre evoluțiile importante și desigur recente, la acea dată, evidențiau argumente multiple referitoare la existența premizelor necesare clarificării, posibil rapide, a problematicii legate de ceea ce denumeam atunci a fi economia subterană.
Pe fondul evoluțiilor general pozitive, elementul determinant al acestei concluzii se referea la constatarea că, la finele anului 2014, sistemul statistic european și, în general, domeniul statistic dispuneau de propriul sistem specific de definire, clasificare și caracterizare a ansamblului fenomenelor analizate, denumite generic economia neobservată și incluzând, ca elemente componente, economia informală, subterană și ilegală, fiecare foarte exact și riguros delimitate, astfel încât se exclud echivocul, dar și eventuale suprapuneri ori interpretări arbitrare. De asemenea, foarte important, pentru fiecare dintre componentele precizate fuseseră deja dezvoltate și aplicate metodologii specifice de estimare a dimensiunilor acestora.
În paralel, era evidentă starea de emulație manifestată în mediul academic, dar și a altor categorii de specialiști interesați, care se concretiza, specific intervalului ulterior crizei economice declanșate în anul 2008, prin accentuarea laturii practice, vizând combaterea respectivelor fenomene și a efectelor negative ale acestora.
Aceste argumente au generat concluzia pozitivă menționată, ce s-a dovedit ulterior pripită, mai ales că, deși sesizată ca atare, a fost minimalizată semnificația reală a stării de fapt legate de derularea activităților specifice subiectului în discuție pe două planuri distincte, cel oficial-instituțional și, în speță statistic, respectiv, cel academic și, în general, al preocupărilor similare derulate cu caracter individual, ignorând practic complet caracteristicile lor deosebite, uneori divergente și dificil de armonizat. În acest context, lucrarea „Economia subterană/din umbră versus economia neobservată. Scurtă retrospectivă critică privind unele dintre cele mai recente evoluții în materie” este structurată pe patru capitole, dintre care primele două reflectă, în antiteză, evoluțiile pozitive din perioada analizată (2015-2017) și, respectiv, principalul și practic primul semnal real critic în materie. Capitolele III si IV vizează extinderea observațiilor critice anterior semnalate și, respectiv, fundamentarea lor pe rezultatele analizei comparative a anumitor demersuri specifice întreprinse atât în plan instituțional, cât și în mediul academic, iar ultima parte este consacrată anumitor concluzii apreciate ca relevante pentru activitatea viitoare.

I. Principalele evoluții pozitive din perioada 2015-2017
Evoluțiile din perioada analizată, deși nespectaculoase, se înscriu pe coordonate general pozitive și constituie încă o etapă de acumulări necesare efectuării saltului calitativ anticipat, sens în care, sintetic, sunt evidențiabile următoarele:
a) consolidarea trendului de recunoaștere a importanței noțiunilor analizate și a studiului acestora, cel puțin din perspectiva faptului că nu sunt cunoscute opinii contrare și, dimpotrivă, preocupările specifice în materie s-au multiplicat;
b) varietatea preocupărilor consacrate problematicii în cauza, concretizată în articole, studii și sinteze sau chiar „manuale” în materie, editate la nivelul organismelor statistice și economico-financiare internaționale, fapt evidențiat de simpla căutare în mediul online, ce relevă multiple asemenea producții, în principal, cu privire la:
– estimarea dimensiunii fenomenelor analizate, prioritar abordată la nivelul preocupărilor individuale în materie, cu privire la diferite state sau grupări de țări și vizând perioade variate, de ordinul anilor, mergând până la mai multe decenii;
– caracterizarea relațiilor de interdependență existente între fenomenele analizate și diferite aspecte economice și sociale, așa cum sunt: stabilitatea financiară, povara fiscală, șomajul, corupția etc. sau, mai puțin obișnuite, imigrația, populația din mediul corecțional, criminalitatea „clasică” și cea „cibernetică”;
– realizarea de sinteze și analize comparative ale diferitelor modalități de abordare teoretică și practică a fenomenelor în cauză, inclusiv cu privire la metodele și mijloacele de estimare a dimensiunilor acestora și a rezultatelor astfel obținute.
Pe plan instituțional și, în speță, la nivelul statisticii, nu putem vorbi, de asemenea, de evoluții spectaculoase ori evenimente absolut remarcabile, însă nu există indicii că evoluțiile ar fi fost altfel decât în direcția așteptată și dezirabilă, mai ales că procesul derulat în materie este declarat, și în mod repetat reconfirmat, ca fiind de permanentă deschidere și în continuă perfecționare.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament