La începutul anului 2015, experiența acumulată în materie și analiza unora dintre evoluțiile importante și desigur recente, la acea dată, evidențiau argumente multiple referitoare la existența premizelor necesare clarificării, posibil rapide, a problematicii legate de ceea ce denumeam atunci a fi economia subterană.
Pe fondul evoluțiilor general pozitive, elementul determinant al acestei concluzii se referea la constatarea că, la finele anului 2014, sistemul statistic european și, în general, domeniul statistic dispuneau de propriul sistem specific de definire, clasificare și caracterizare a ansamblului fenomenelor analizate, denumite generic economia neobservată și incluzând, ca elemente componente, economia informală, subterană și ilegală, fiecare foarte exact și riguros delimitate, astfel încât se exclud echivocul, dar și eventuale suprapuneri ori interpretări arbitrare. De asemenea, foarte important, pentru fiecare dintre componentele precizate fuseseră deja dezvoltate și aplicate metodologii specifice de estimare a dimensiunilor acestora.
În paralel, era evidentă starea de emulație manifestată în mediul academic, dar și a altor categorii de specialiști interesați, care se concretiza, specific intervalului ulterior crizei economice declanșate în anul 2008, prin accentuarea laturii practice, vizând combaterea respectivelor fenomene și a efectelor negative ale acestora.
Aceste argumente au generat concluzia pozitivă menționată, ce s-a dovedit ulterior pripită, mai ales că, deși sesizată ca atare, a fost minimalizată semnificația reală a stării de fapt legate de derularea activităților specifice subiectului în discuție pe două planuri distincte, cel oficial-instituțional și, în speță statistic, respectiv, cel academic și, în general, al preocupărilor similare derulate cu caracter individual, ignorând practic complet caracteristicile lor deosebite, uneori divergente și dificil de armonizat. În acest context, lucrarea „Economia subterană/din umbră versus economia neobservată. Scurtă retrospectivă critică privind unele dintre cele mai recente evoluții în materie” este structurată pe patru capitole, dintre care primele două reflectă, în antiteză, evoluțiile pozitive din perioada analizată (2015-2017) și, respectiv, principalul și practic primul semnal real critic în materie. Capitolele III si IV vizează extinderea observațiilor critice anterior semnalate și, respectiv, fundamentarea lor pe rezultatele analizei comparative a anumitor demersuri specifice întreprinse atât în plan instituțional, cât și în mediul academic, iar ultima parte este consacrată anumitor concluzii apreciate ca relevante pentru activitatea viitoare.
I. Principalele evoluții pozitive din perioada 2015-2017
Evoluțiile din perioada analizată, deși nespectaculoase, se înscriu pe coordonate general pozitive și constituie încă o etapă de acumulări necesare efectuării saltului calitativ anticipat, sens în care, sintetic, sunt evidențiabile următoarele:
a) consolidarea trendului de recunoaștere a importanței noțiunilor analizate și a studiului acestora, cel puțin din perspectiva faptului că nu sunt cunoscute opinii contrare și, dimpotrivă, preocupările specifice în materie s-au multiplicat;
b) varietatea preocupărilor consacrate problematicii în cauza, concretizată în articole, studii și sinteze sau chiar „manuale” în materie, editate la nivelul organismelor statistice și economico-financiare internaționale, fapt evidențiat de simpla căutare în mediul online, ce relevă multiple asemenea producții, în principal, cu privire la:
– estimarea dimensiunii fenomenelor analizate, prioritar abordată la nivelul preocupărilor individuale în materie, cu privire la diferite state sau grupări de țări și vizând perioade variate, de ordinul anilor, mergând până la mai multe decenii;
– caracterizarea relațiilor de interdependență existente între fenomenele analizate și diferite aspecte economice și sociale, așa cum sunt: stabilitatea financiară, povara fiscală, șomajul, corupția etc. sau, mai puțin obișnuite, imigrația, populația din mediul corecțional, criminalitatea „clasică” și cea „cibernetică”;
– realizarea de sinteze și analize comparative ale diferitelor modalități de abordare teoretică și practică a fenomenelor în cauză, inclusiv cu privire la metodele și mijloacele de estimare a dimensiunilor acestora și a rezultatelor astfel obținute.
Pe plan instituțional și, în speță, la nivelul statisticii, nu putem vorbi, de asemenea, de evoluții spectaculoase ori evenimente absolut remarcabile, însă nu există indicii că evoluțiile ar fi fost altfel decât în direcția așteptată și dezirabilă, mai ales că procesul derulat în materie este declarat, și în mod repetat reconfirmat, ca fiind de permanentă deschidere și în continuă perfecționare.
II. CE ȘTIM DESPRE ECONOMIA DIN UMBRĂ?
Principala evoluție pozitivă din perioada de referință (2015- 2016) este de dată recentă și are caracter de noutate absolut, iar conținutul sau, fără a fi neapărat unul pozitiv, este totuși foarte important și sunt deja anticipabile influențele asupra modului de abordare în continuare al fenomenelor analizate.
Acest fapt se materializează în articolul „Economia din umbră a profesorului Schneider: Ce știm cu adevărat ?”, publicat de prof. Edgar L. Feige, de la Universitatea Winsconsin – Madison, S.U.A., în luna septembrie 2016, care întrunește calitățile anterior precizate având în vedere că evidențiază aspecte critice de fond și cu relevanță sporită, legate în principal de:
a) definirea economiei din umbră pe baza accepțiunii caracterului său unitar, contrar concepției statistice, potrivit căreia există mai multe economii neobservate (informală, subterană și ilicită), fiecare având caracteristici distincte;
b) folosirea termenului de „economie din umbră” în sens practic echivalent aceluia de „economie subterană” care, după cum s-a precizat, reprezintă doar una dintre cele trei componente ale „economiei neobservate”;
c) labilitatea conceptuală a modelului utilizat pentru estimarea dimensiunilor economiei din umbra (MIMIC) și sesizarea tendinței de manipulare a rezultatelor sale;
În acest sens este evocată declarația prof. Schneider conform căreia metoda menționată are o marjă de eroare de +/- 15% și, în plus, s-ar mai impune reducerea suplimentară a rezultatelor astfel obținute cu încă aproximativ 20%, fără însă ca aceste nivele de corecție să fie corespunzător argumentate.
d) proporția covârșitoare (98%) în care rezultatele estimărilor realizate de prof. Schneider depind de un singur factor exogen economiei din umbră, determinat prin metoda cererii de lichidități-CD, în timp ce toți ceilalți factori de influență specifici modelului de cuantificare aplicat de cel în cauză, denumit al cauzelor și indicatorilor multipli – MIMIC, au pondere minimă, practic nesemnificativă, de numai 2%;
e) evidențierea unor „grave erori de calibrare”, a căror existență a fost expres recunoscută de prof. Schneider. În privința amplitudinii acestor „erori” este relevat faptul că, drept consecință, într-un caz expres exemplificat, s-a impus inversarea arbitrară a trendului estimărilor referitoare la evoluția economiei din umbră, astfel încât acesta a devenit descendent, după ce inițial fusese, dimpotrivă, crescător;
f) imposibilitatea reluării de către terțe persoane interesate a metodelor aplicate de prof. Schneider și a obținerii de rezultate identice celor înregistrate de acesta, asemenea experimente eșuând inclusiv în cazul realizării lor cu privire la țări pentru care datele primare necesare sunt foarte facil obtenabile.
Drept urmare, concluziile sunt categorice: este momentul depășirii aprecierilor generale cu privire la avantajele /dezavantajele metodelor de estimare a fenomenelor analizate și se impun stabilite și delimitate studiile care pot fi reproduse, sunt robuste și credibile, respectiv acelea care încalcă normele profesionale și trebuiesc radiate din literatura de specialitate, așa cum sunt cele aparținând prof. Schneider.
III. Ce mai știm, de asemenea, despre economia din umbră? Alte observații critice cu privire la evoluțiile recente în materie.
Analiza evoluțiilor în materie, chiar și fără a avea experiența și expertiza deținute de prof. Feige, impune atenției și alte observații care, deși se referă preponderent la aspecte de natură formală, se impun totuși a fi depășite, în principal, datorită rolului lor posibil contraproductiv, așa cum sunt cele legate de:
a) ignorarea progreselor înregistrate în materie și reluarea în cadrul anumitor articole de opinii deja bine cunoscute cu privire la diferitele concepte, definiții, clasificări și modalități de estimare a fenomenelor analizate, precum și a avantajelor și dezavantajelor lor, fapt devenit în timp, prin repetare, lipsit de interes și utilitate;
b) situațiile relativ frecvente în care sunt folosiți alternativ termeni ce par a fi considerați sinonimi sau între care nu se fac cuvenitele diferențieri (economie din umbră, subterană, ilegală, informală), deși există deja, de mai bine de un deceniu și jumătate, definiții și clasificări recunoscute ca foarte bine fundamentate și riguroase;
c) caracterul aparent al multitudinii și diversității temelor abordate în cadrul problematicii analizate, în condițiile în care, pe fond, numărul lor este redus și, prin repetare, tind să devină redundante și de interes în scădere, având în vedere că:
– estimarea dimensiunilor economiei din umbră, având ca obiect unul sau mai multe state sau grupuri diferite de țări, tinde să devină repetitivă și se referă la perioade tot mai îndelungate, lipsite de interes, mai ales că, frecvent, rezultatele sunt diferite ca amplitudine și tendințe de evoluție;
– identificarea și caracterizarea relațiilor dintre economia din umbră și diferite aspecte ale vieții economice și sociale are utilitate redusă în raport cu gradul ridicat de incertitudine al estimărilor cantitative aferente, care împiedică practic calibrarea măsurilor apreciate ca necesar a fi adoptate de urmare și, pe de altă parte, este inutilă demonstrarea unor astfel de relații atunci când existența lor este facil sesizabilă și nu mai necesită a fi argumentată;
d) insuficiența preocupărilor mediului academic, dar și al altor specialiști implicați, în abordarea teoretică aprofundată a subiectului în discuție, astfel încât aceasta să depășească stadiul actualelor analize și comparații generale, ce evidențiază în esență aspecte și deficiențe determinate de cauze obiective sau de multitudinea de abordări, definiții, clasificări și metode de estimare existente.
La nivel instituțional și, în speță, statistic, este sesizabil, în principal, gradul limitat de transparență și disponibilitate de diseminare a rezultatelor estimărilor referitoare la economia neobservată, în condițiile în care cele mai recente date în acest sens se refera la anul 2013, iar solicitanților de asemenea informații li se comunică de către INS faptul ca acestea au caracter confidențial.
IV. Analiza comparativă a rezultatelor estimărilor referitoare la dimensiunile economiei din umbră/neobservate
În cazul fenomenelor în discuție, analiza în cauză, deși frecvent întâlnită, are adesea rezultate incerte și este dificil sau chiar imposibil de realizat, datorită unor cauze multiple, între care sunt de menționat următoarele:
– caracterul parțial sau absența datelor necesare, având în vedere că informațiile statistice disponibile nu se referă la întreaga gamă a indicatorilor specifici și nici nu acoperă integral perioadele de interes;
– incertitudinea cu privire la comparabilitatea obiectelor supuse analizei, inclusiv în cazul utilizării acelorași denumiri și metode de cuantificare, având în vedere diferențele conceptuale manifestate încă din acest punct de vedere;
– dificultatea de a discerne fundamentat aspectele real pozitive sau, dimpotrivă, deficitare, cu atât mai mult cu cât, inclusiv în legătură cu elementele considerate de noutate și a aduce plusuri calitative, nu sunt furnizate, chiar de autorii lor, suficiente explicații și argumente necesare pentru înțelegerea și aprecierea acestora.
Asemenea situații se regăsesc și cu privire la țara noastră, fiind relevate de un studiu recent, intitulat „Care este mărimea economiei din umbră în România? Comparația diferitelor metode de estimare”, publicat de Roberto Dell Anno si Adriana Ana Maria Davidescu în anul 2016, care reflectă în esență următoarele:
– datele comparate nu acoperă întreg intervalul analizat, fiind evident incomplete în ceea ce privește informațiile furnizate de Institutul National de Statistica;
– elementele comparate sunt denumite, după caz, economie neobservată sau economie din umbră și se induce ideea echivalenței acestora, mai ales că nu se face referire la existența unor eventuale diferențe de conținut;
– absența posibilelor și necesarelor explicații cu privire la cauzele ecartului major al rezultatelor estimărilor efectuate, care, determinate prin metodele directe aplicate de INS, oscilează între 15 și 24%, în timp ce în cazul utilizării modelului MIMIC sunt cuprinse între 30% si 40%, pentru ca, într-o ultima variantă, bazată pe evoluția forței de muncă, nivelele aferente să fie de numai 2-15%.
Explicații s-ar impune și în ceea ce privește tendințele diferite de evoluție a indicatorilor analizați în funcție de metoda de estimare utilizată, care sunt descrescătoare în cazul INS și al aplicării modelului MIMIC, după cum în ultimul dintre cazuri, trendul este, dimpotrivă, ascendent.
Pe fond, analiza efectuată reflectă aceeași problemă legată de existența independența, practic paralelă a celor două planuri principale de derulare a preocupărilor legate de subiectul în discuție, pe de o parte, cel oficial sau instituțional, reprezentat de sistemul statistic și, pe de altă parte, mediul academic și altor specialiști implicați, având trăsături caracteristice distinctive esențiale, legate de modalitățile lor diferite de abordare și tratare a activităților aferente, cu referire atât la aspecte de ordin teoretic (definiții, clasificări, metode de estimare), cât și de natură practică, legate de aplicarea efectivă a respectivelor cunoștințe.
Suplimentar, problema în cauză este accentuată de mențiunea că unicitatea absolută a punctelor de vedere manifestată în plan instituțional – statistic este în aproape egală măsură specifică și mediului academic, având în vedere că și la acest nivel, majoritatea covârșitoare a celor implicați, se circumscriu unui singur curent dominant, reprezentat de prof. Friedrich Schneider și alcătuit din numeroșii săi colaboratori și terți adepți ai conceptului de economie din umbră și ai metodelor indirecte de estimare a acesteia.
CONCLUZII
Contrar aspectelor menționate, nu există motive de pesimism exacerbat pentru că, în mod cert, s-a acumulat deja masa critică de cunoștințe necesare și, prin contribuții similare celei a prof. E.L. Feige, sunt creionate unele direcții de acțiune viitoare și chiar primii pași necesari a fi efectuați în continuare, între altele, cu privire la:
– intervenția teoreticienilor economiști care, dispunând deja de suficiente argumente și de suportul documentar specific, necesar a fi sintetizate, să procedeze la includerea studiului fenomenelor analizate în manualele de economie generală, ca obiect de preocupare în continuare în mediul academic și, mai apoi, al viitorilor specialiști din domeniul economic și nu numai;
– clarificarea conținutului, a locului și rolului economiei din umbră în raport cu terminologia utilizată în domeniul statistic și, pe această bază, aprecierea cu privire la justețea și oportunitatea folosirii pe mai departe a respectivului termen;
– formularea de răspunsuri și explicații concrete la observațiile formulate de prof. E.L. Feige, în primul rând din partea prof. Friedrich Schneider, dar și a celorlalți colaboratori și susținători ai concepției acestuia, inclusiv indirect, în cadrul viitoarelor lor contribuții legate de subiectul în discuție;
– folosirea separată a modelului MIMIC pentru fiecare componentă a economiei neobservate, creând astfel posibilitatea de a individualiza pentru fiecare caz în parte indicatorii și factorii cauzei optimi a fi utilizați;
– realizarea de raportări statistice mai ample, mai numeroase și cu caracter periodic, precum și asigurarea unui grad sporit de transparență, dar și de coerență și corelare a procedurilor specifice de estimare folosite în diferitele țări care le aplică. Pe aceeași linie se înscrie și prevederea anumitor marje aferente de eroare care să reflecte gradul de incertitudine asociat metodelor de estimare utilizate;
– sporirea preocupărilor individuale legate de evidențierea și explicitarea cât mai detaliată și riguros argumentată a aspectele apreciate de noutate și superioritate calitativă intervenite comparativ cu demersurile similare anterioare, dar și a dificultăților întâmpinate și a modalităților de depășire a acestora.
