Priorități ale CE și starea Uniunii
Mare parte din ce a fost nu va mai fi! Tot ce va fi nu a mai fost. Politica Uniunii Europene se rescrie din mers și are o altă paradigmă. Epoca Juncker a apus. Brexitul este în curs de desfășurare, iar tocmai când era Von der Leyen dădea să răsară glorios, „călare” pe o nouă promisiune de bunăstare adresată cetățenilor europeni, noul coronavirus a venit să strice tot! Pactul Ecologic European (Green Deal) trebuia să fie umbrela amplă și extrem de ambițioasă sub care să se construiască și să se execute noua guvernanță europeană, dar și viitoarele politici naționale ale statelor membre.
Dar trebuia să fie și linia directoare care dădea cele mai mari bătăi de cap în negocierea bugetului european multianual. În ciuda eforturilor susținute la o primă rundă de negociere, cele 27 de state participante la reuniunea extraordinară a Consiliului European nu au putut ajunge la niciun rezultat privind bugetul multianual al Uniunii Europene pe fondul menținerii diferențelor de abordare. Unele țări solicitau un volum total al bugetului de 1% din venitul național brut, în timp ce altele pledau pentru un buget mai ambițios. Negocierile pentru bugetul multianual al UE, 2021-2027, estimat la 1.000 mld. euro, începuseră să se țină la o masă la care mărul discordiei era gaura de circa 90 de miliarde de euro lăsată în urmă de britanici odată cu plecarea din blocul comunitar.
Dar, cum spuneam în deschidere, nimic din ce a fost nu va mai fi la fel. Nici măcar proiectul de buget multianual. Editorul politic al Euronews, Darren McCaffrey, spunea recent că este cea mai dificilă dintre perioade pentru mulți din Europa. Zeci de mii de oameni au murit, sute de mii au fost infectați, milioane și-au pierdut locul de muncă și multe zeci de milioane au fost, în esență, limitați la casele lor. Bătălia împotriva sănătății este departe de a se termina. Unele părți din Europa au mai mult de o săptămână în urmă în ceea ce privește răspândirea virusului. În Regatul Unit, Irlanda și Suedia, cifrele continuă să crească. Însuși premierul britanic a petrecut o săptămână în spital. Și este clar că multe alte persoane de pe continent se vor infecta în continuare și unele, din păcate, vor muri. Iar la Bruxelles, atenția liderilor europeni se îndreaptă către o strategie de ieșire nu doar dintr-o situație de urgență pentru sănătate, ci și dintr-o profundă criză economică. Zona Euro este deja în recesiune. O recesiune profundă. Cifrele șomajului se ridică la valori maxime fără precedent, iar nivelul datoriei crește. Este o criză economică la scară care nu a fost văzută de la cel de-al doilea război mondial, poate de la Marea Depresiune din anii 1930.
După săptămâni de război, miniștrii finanțelor din UE au reușit să ajungă la un acord: un pachet de peste 500 de miliarde de euro, menit să ajute țările cel mai puternic afectate de pandemie. Ministrul francez al finanțelor, Bruno Le Maire, crede vom avea astfel cel mai important plan economic din istoria UE, iar omologul său italian, Roberto Gualtieri, a numit propunerea „ambițioasă”. Pe de altă parte, într-un interviu exclusiv pentru Euronews, vicepreședintele executiv al Comisiei Europene, Valdis Dombrovskis, susținea că „pachetul de salvare din zona euro nu va dezlănțui mai multă austeritate asupra Europei, iar unele dintre fonduri vor fi deschise țărilor UE din afara zonei monedei unice”, iar ceea ce Eurogrupul a convenit „este practic un alt set de măsuri imediate de reacție la criză. Dar, în același timp, au început discuții și în faza de recuperare”.
În ciuda sumei aparent mari, pachetul este mult mai mic decât ceruse Banca Centrală Europeană: o sumă de până la 1,5 trilioane de euro. Și, desigur, a rămas cumva în discuție deschisă ideea ca Zona Euro să împartă o datorie comună – acele așa-numite „coronabonduri” susținute de Spania și Italia. Spaniolul Pedro Sánchez spunea chiar că Europa are nevoie disperată de un nou Plan Marshall, dar acordul la care au ajuns liderii europeni este departe de a semăna cu planul istoric invocat.
Revenind la Green Deal, o analiză a fostului ministru de externe și vicecancelar german Joschka Fischer arăta recent că, pentru propriile sale interese economice (dar și pentru binele general, al planetei), sarcina actuală a Europei este să-și mențină și să-și extindă poziția de lider în ceea ce privește reducerea efectelor schimbării climatice. „Transformarea politică în derulare este impusă atât asupra integraționiștilor, cât și a interguvernamentaliștilor deopotrivă”, susține Fischer, considerând că marea provocare a mandatului Comisiei Von der Leyen este să transforme Europa într-o mare putere înainte să fie împiedicată „de forțe geopolitice și tehnologice mai mari”. Europa nu își poate permite luxul de a rămâne în urmă din punct de vedere tehnologic sau al puterii geopolitice și este evident că cea dintâi prioritate a Uniunii Europene este să devină o mare putere a politicii climatice.
GREEN DEAL
Transformarea Europei în primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050, dar și ocuparea de către UE a poziției de lider global în ceea ce privește politicile climatice și revoluția industrială 4.0 sunt astfel cele mai mari provocări și deopotrivă oportunități ale prezentului. Comisia Europeană a prezentat Pactul Ecologic European (Green Deal) – cel mai ambițios pachet de măsuri care ar trebui să le permită cetățenilor și companiilor din Europa să beneficieze de tranziția către o economie verde și durabilă. Pactul prevede un pachet de măsuri însoțite de o foaie de parcurs inițială a principalelor politici și care variază de la reducerea ambițioasă a emisiilor și investițiile în cercetarea și inovarea de vârf și până la conservarea mediului natural al Europei. Potrivit convingerilor exprimate de membrii noii Comisii Europene, pactul ecologic este de fapt noua strategie de creștere economică a UE, având în colateral măsuri de susținere de investiții în tehnologii ecologice, soluții de dezvoltare durabilă și de creare de noi întreprinderi. Dar succesul Green Deal nu este garantat de simpla prezentare publică a pactului; această amplă politică europeană va depinde într-o foarte mare măsură de modul în care Comisia va reuși să genereze implicarea și angajamentul publicului, dar și al tuturor guvernelor, autorităților, companiilor, organizațiilor europene.
Este evident că schimbările climatice și degradarea mediului afectează fiecare cetățean, din UE sau de aiurea, și tocmai de asta este necesară o soluție globală. Prin Green Deal, Uniunea Europeană vizează de fapt postul de lider global menționat de Joschka Fischer, prin care să reprezinte un model de urmat de către marile puteri economice și politice. Pentru asta trebuie să utilizeze diplomația, comerțul și cooperarea pentru dezvoltare pentru a promova acțiunile din domeniul climei, dar, așa cum susține Comisia Europeană, și „să stabilească standarde pentru o creștere durabilă în cadrul lanțurilor valorice globale”.
În frunte cu Green Deal, Comisia Europeană și-a definit șase priorități călăuzitoare pentru mandatul care se va finaliza în 2024: o economie în serviciul cetățenilor, o Europă pregătită pentru era digitală, un efort susținut de promovare a modului de viață european, o Europă mai puternică pe plan internațional și un nou elan pentru democrația europeană.
Economia în serviciul cetățenilor
Filosofia de la Bruxelles pleacă de la un enunț simplu dar ambițios: economia socială de piață a UE este unică. Ea permite economiilor să se dezvolte și să reducă sărăcia și inegalitatea. Cetățenii și firmele europene nu pot prospera decât dacă economia îi susține. Potrivit Comisiei Europene, când Europa este stabilă, economia poate răspunde pe deplin nevoilor cetățenilor ei. În acest sens, este esențial ca întreprinderile mici și mijlocii, care formează coloana vertebrală a economiei UE, să se dezvolte și mai mult, cu ajutorul CE. De asemenea, este esențial să se finalizeze uniunea piețelor de capital și să se aprofundeze uniunea economică și monetară. În această viitoare economie orientată spre cetățeni, un rol major l-ar avea uniunea economică și monetară, prin care politicile economice ale statelor membre sunt coordonate astfel încât să permită țărilor din UE să facă față unor eventuale noi crize, prin reforme economice și sociale și politici fiscal-bugetare responsabile, să se încurajeze investițiile și competitivitate, să se creeze/ocupe mai multe locuri de muncă și să se determine creșterea nivelului de trai. Comisia Von der Leyen dorește astfel o piață internă europeană „mai profundă și mai echitabilă”, în care accentul să fie pus pe impulsionarea investițiilor și crearea de noi locuri de muncă, iar firmele și consumatorii europeni să fie sprijiniți să facă tranziția către o utilizare mai durabilă a resurselor.
Dezechilibre în scădere
De altfel, chiar analiza din rapoartele de țară reflectă strategia anuală privind creșterea durabilă care a fost prezentată încă din decembrie 2019, axându-se pe durabilitatea competitivă cu scopul de a construi o economie în serviciul cetățenilor și benefică pentru planetă. Rapoartele evaluează, de asemenea, pentru fiecare stat membru, cum au pus în aplicare pilonul european al drepturilor sociale și ce rezultate au obținut în ceea ce privește tabloul de bord social care însoțește acest pilon. Rapoartele de țară se axează pe patru dimensiuni: durabilitatea mediului, creșterea productivității, echitatea și stabilitatea macroeconomică. Pentru prima dată, rapoartele evaluează progresele înregistrate de statele membre în vederea îndeplinirii obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale Organizației Națiunilor Unite, evidențiind politicile macroeconomice și de ocupare a forței de muncă care pot contribui la realizarea acestora. Rapoartele analizează, de asemenea, provocările și oportunitățile care decurg pentru fiecare țară din tranziția climatică și cea energetică. În aceeași ordine de idei, ele identifică domeniile prioritare care ar trebui să beneficieze de ajutor din partea așa-numitului „Fond pentru Tranziție Justă” (de fapt o reintitulare a fondurilor de investiții marca Juncker în anterioara administrație europeană). Valdis Dombrovskis, vicepreședintele executiv pentru o economie în serviciul cetățenilor, a declarat:
„Vestea bună e că dezechilibrele din UE sunt în scădere. Statele membre ar trebui să valorifice această tendință pozitivă și să continue reformele astfel încât economia noastră să fie viabilă pe termen lung. Ele trebuie să reducă nivelul datoriei, să stimuleze productivitatea și să facă investițiile adecvate pentru a asigura o tranziție justă către o economie durabilă și favorabilă incluziunii”.
La rândul său, Nicolas Schmit, comisarul pentru locuri de muncă și drepturi sociale, a declarat că, în ciuda faptului că rata de ocupare a forței de muncă în Europa este astăzi cea mai ridicată din istorie, inegalitățile persistă. „Trebuie să facem mai mult pentru a garanta o mai mare egalitate consolidând dimensiunea socială a semestrului european și punând integral în aplicare pilonul european al drepturilor sociale, luând măsuri precum propunerea unui cadru privind salariul minim echitabil, consolidarea agendei pentru competențe și îmbunătățirea garanției pentru tineret. Este o condiție de care depinde succesul tranziției noastre ecologice și digitale, în măsură să garanteze faptul că nimeni nu va fi lăsat în urmă”, a mai spus Nicolas Schmit. Și comisarul pentru economie, Paolo Gentiloni, a declarat: „Reducerea nivelurilor datoriei publice și private este inegală și, cu toate că deficitele de cont curent au fost în mare măsură corectate, excedentele mari rămân un motiv de îngrijorare”.
Starea Uniunii
Rapoartele de țară ale Comisiei Europene conțin o analiză consacrată aspectelor de durabilitate a mediului. Ele analizează evoluția reformelor și a nevoilor celor mai stringente în materie de investiții, în sectoare precum cel energetic, al transporturilor și al construcțiilor, iar concluziile lor pot ghida acțiunile de politică întreprinse de statele membre în concordanță cu această prioritate. Rapoartele de țară evidențiază faptul că, în ceea ce privește ratele șomajului, persistă diferențe semnificative de la un stat membru la altul, în timp ce rata sărăciei și a excluziunii sociale continuă să scadă pe fondul condițiilor bune de pe piața muncii. Prin urmare, va fi esențial să se pună în aplicare pilonul european al drepturilor sociale astfel încât tranziția climatică și cea digitală să fie juste și echitabile din punct de vedere social. Creșterea productivității rămâne problematică, mai ales în lumina schimbărilor demografice. Nivelul insuficient al investițiilor, îmbătrânirea forței de muncă, deficitul de personal calificat și neconcordanța dintre oferta și cererea de competențe frânează creșterea potențială. Persistă diferențe foarte mari între statele membre din punctul de vedere al situației datoriei și al provocărilor în materie de durabilitate. Deficitele publice ale țărilor din UE au început, în medie, să fie din nou în creștere, inversând tendința de scădere din ultimii ani. Nivelurile actuale ridicate ale datoriei publice reprezintă o sursă de vulnerabilitate în unele state membre.
Fondul pentru o Tranziție Justă
Tranziția către o economie durabilă și neutră din punct de vedere climatic trebuie să fie echitabilă și justă din perspectivă socială. Rapoartele de țară se concentrează asupra regiunilor și sectoarelor celor mai afectate de tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic. Ele includ o analiză a provocărilor cu care se confruntă statele membre în contextul tranziției și prezintă domeniile prioritare care ar trebui să beneficieze de sprijin din partea Fondului pentru o Tranziție Justă, astfel încât, în eforturile UE de a atinge obiectivul neutralității climatice, nimeni să nu fie lăsat în urmă.
Progresele la reforme
Perspectiva economică incertă subliniază importanța reformelor de consolidare a creșterii potențiale. Rapoartele de țară evaluează progresele înregistrate de statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a recomandărilor specifice adresate fiecărei țări (RST), care sunt orientări personalizate de politică pe care Comisia le oferă în fiecare an statelor membre. Concluziile rapoartelor de țară arată că, mai ales în domeniul serviciilor financiare și al politicilor active pe piața forței de muncă, recomandările adoptate în 2019 au fost în general puse în aplicare. Rata de implementare a reformelor s-a menținut la un nivel scăzut în sectoare precum concurența în domeniul serviciilor și asigurarea sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice. În ansamblu, statele membre au realizat cel puțin unele progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a aproximativ două treimi din recomandările formulate de când a fost lansat semestrul european, în 2011.
Riscuri pentru previziuni
Deși unele riscuri de evoluție negativă s-au estompat, au apărut altele noi, iar cele mai sumbre sunt legate de impactul economic profund negativ adus de pandemia de COVID-19. În ansamblu, bilanțul riscurilor continuă să fie orientat în sens descendent. „Faza Unu” a acordului comercial dintre SUA și China a contribuit, într-o oarecare măsură, la reducerea riscurilor de evoluție negativă, însă gradul ridicat de incertitudine cu privire la politica comercială a SUA rămâne o barieră în calea unei redresări mai ample a optimismului economic. Tulburările sociale din America Latină riscă să deraieze redresarea economică a regiunii. Tensiunile geopolitice accentuate din Orientul Mijlociu au sporit riscul de conflict în regiune. Deși există în prezent claritate în ceea ce privește relațiile comerciale dintre UE și Regatul Unit în cursul perioadei de tranziție, persistă o incertitudine considerabilă cu privire la viitorul noului parteneriat cu Regatul Unit. Epidemia cu noul coronavirus, care are implicații pentru sănătatea publică, pentru activitatea economică și pentru comerț, în UE și în întreaga lume, este un nou risc de evoluție descendentă. Ipoteza de bază este că epidemia va atinge culmea ei în primul semestru. Cu cât durează mai mult, cu atât este mai dur efectul de domino asupra mediului economic și a condițiilor de finanțare globală. Riscurile legate de schimbările climatice, deși în principal cu efecte pe termen lung, nu pot fi excluse pe termen scurt.
La final, Brexitul
„Va trebui să reconstruim un parteneriat cu Regatul Unit, o țară minunată care ne va rămâne prieten, aliat și vecin”, spunea negociatorul UE, Michel Barnier. Dar, având în vedere că relațiile viitoare dintre UE și Regatul Unit nu sunt încă clare, previziunile pentru 2021 se bazează pe o ipoteză pur tehnică de menținere a situației actuale în ceea ce privește relațiile lor comerciale. Ea este utilizată doar în scop de prognozare și nu reflectă nicio anticipare sau previziune a rezultatelor negocierilor dintre UE și Regatul Unit cu privire la relațiile lor viitoare. Relația dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit s-a schimbat, acesta fiind acum țară terță. Cu toate acestea, părțile urmăresc să stabilească un viitor parteneriat ambițios, care să reflecte proximitatea politică și geografică și interdependența economică dintre UE și Regatul Unit. Acest viitor parteneriat va include dispoziții de interes direct pentru cetățeni și întreprinderi în domenii precum transporturile, lanțurile industriale de aprovizionare, produsele agricole, pescuitul, serviciile, protecția datelor, condițiile de concurență echitabile, mobilitatea cetățenilor, combaterea infracționalității, spălarea banilor și terorismul, politica externă și de securitate.
