Procentul scăzut al absorbției fondurilor europene în România poate fi corectat printr-o serie de măsuri care presupun noi reglementări interne cu impact în mai multe domenii.
Nu poate fi negat faptul că a existat o preocupare permanentă de creștere a gradului de absorbție a fondurilor europene în rândul tuturor factorilor implicați, mai ales după aderarea la UE. Cu toate acestea, pentru perioada 2014-2020 situația în acest domeniu este chiar alarmantă, România fiind la coada statelor membre, existând un risc major de dezangajare a banilor europeni. Explicațiile sunt de natură diversă începând cu lipsa sprijinului aplicanților de către autoritățile centrale și locale și terminând cu controale excesive, făcute de diverse organe, pe criterii legate mai mult sau mai puțin de folosirea fondurilor europene și soldate cu acuzații, de multe ori neîntemeiate, de evaziune sau fraudă fiscală. Această situație afectează toți operatorii economici, inclusiv întreprinderile mici și micro întreprinderile. De asemenea, când se discută de măsurile ce trebuie luate pentru creșterea absorbției, în afară de declarații de intenție se propun rezolvări care au, în majoritatea cazurilor, doar un rol formal sau limitat. Conform părerii eurodeputatului José Manuel Fernandes, coordonator al Grupului PPE în Comisia pentru bugete a Parlamentului European și fost raportor al Parlamentului European pentru Bugetul UE 2016 și pentru Fondul European pentru Investiții Strategice, România ar putea absorbi mai multe fonduri europene dacă ar face legislația în funcție de proiectele sale prioritare și nu invers. „Există reguli la nivel european și acorduri de parteneriat cu UE. Noi dăm banii autorităților la nivel național și regional, iar acestea încearcă să facă proiecte, dar se blochează în legislația națională sau regională. De multe ori, beneficiarii se trezesc în situația de a adăuga părți de care nu au nevoie unor proiecte bune și de a le strica, doar pentru a fi adaptate la legislația națională rigidă”, spune eurodeputatul. „Ca stat nu poți schimba regulile la nivel european decât foarte greu. Dar le poți schimba cu ușurință pe cele naționale, astfel încât să poți finanța fără probleme proiectele importante”, a afirmat Fernandes. Deci o primă cauză a slabei absorbții este de natură legislativă, la care se adaugă și latura organizatorică. Astfel, conform eurodeputatului român Siegfried Mureșan, „România ar trebui să aibă 10 autorități de management acreditate de Uniunea Europeană. În acest moment avem doar două. Polonia, spre exemplu, are 24 din 25 cerute”. O altă cauză ar reprezenta-o, conform opiniei dlor Pierre Moscovici și Valdis Dombrovskis, din raportul de țară al României pe 2015, corupția. Desigur că există corupție în România, care, însă, nu se compară ca dimensiuni cu multe dintre țările occidentale. N-o să mă convingă nimeni, de exemplu, că Mafia nu are nicio „contribuție” la absorbția fondurilor europene în regiunile din sudul Italiei. Toate aceste afirmații despre România au condus la o proliferare, fără egal în lume, a instituțiilor însărcinate cu combaterea corupției. N-ar fi lipsit de interes să se facă o evaluare a eficienței acestor instituții comparând cheltuielile pentru activitatea lor cu sumele aduse la buget în urma anchetelor efectuate. În România, prin aplicarea excesivă a acestei politici, s-a ajuns la o situație care afectează efectiv absorbția fondurilor europene întrucât oricărui angajat din organismele implicate în această activitate îi este teamă să semneze orice document pentru a nu fi acuzat de fapte de natură penală. În Polonia, care ne este dată ca exemplu, în cazul suspicionării unor nereguli cu utilizarea fondurilor europene are loc mai întâi o anchetă a factorilor de răspundere din instituțiile care gestionează aceste fonduri și numai în cazul în care aceste instituții recomandă intervin organele de cercetare penală. Aici, într-adevăr, ar trebui statuate niște norme în legislația noastră. O altă cauză semnalată de Comisia Europeană privind absorbția necorespunzătoare a fondurilor din România este și slaba capacitate instituțională alături de lipsa de coordonare între diferitele instituții și departamente implicate. Conform aprecierii Comisiei Europene, din cauza unei pregătiri insuficiente și întârziate a unei liste de proiecte, dificultăți de implementare vor apărea și în perioada de programare 2014-2020. Revenind la declarațiile eurodeputatului José Manuel Fernandes, ca principal remediu, ar fi identificarea proiectelor prioritare la nivel național, urmată de o modificare și adaptare a legislației naționale la acestea.
Desigur că schimbarea legislației este o necesitate, dar asta presupune un proces complicat care privește mai multe domenii de activitate (procesul accesării fondurilor, fiscalitatea, achizițiile publice, standardele în ce privește competențele etc). După cum consideră președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Fluture, un prim pas în această direcție l-ar reprezenta simplificarea ghidurilor și asanarea lor de prevederi nerealiste sau chiar aberante.
Deși sunt utile, totuși, astfel de măsuri nu favorizează decât într-o mică proporție micro întreprinderile și întreprinderile mici în absorbția de fonduri.
La ora actuală majoritatea micro întreprinderilor și întreprinderilor mici nu pot aplica pentru finanțări nerambursabile fie pentru că au conturile blocate din cauza imposibilității achitării datoriilor restante, mai ales datorită penalizărilor și dobânzilor, fie că li s-a retras codul fiscal, fie că înregistrează pierderi sau nu dispun de contribuția necesară. Dacă se dorește ca acestea să poată accesa fonduri europene, trebuie modificată în primul rând legislația fiscală în sensul obligării lor doar la plata datoriilor restante, eliminând penalizările și recalculând dobânzile cu rata plătită de ANAF pentru întârzierea rambursărilor. Este necesară, de asemenea, modificarea prevederii conform căreia dacă timp de un semestru contribuabilul înregistrat în scopuri de TVA nu a realizat achiziții sau livrări/prestări, i se retrage codul de TVA, prelungind acest termen la un an, ținând cont că multe întreprinderi au activitate sezonieră. Actualele prevederi nu numai că blochează participarea la finanțarea din fondurile europene, dar împing micii întreprinzători către evaziune fiscală ceea ce provoacă pierderi mai mari decât veniturile ipotetice din dobânzi si penalizări estimate de organele fiscale. Un alt aspect care trebuie avut în vedere este scrierea proiectelor (și completarea cererii de finanțare). Întrucât micii întreprinzători nu au nici experiența și nici cunoștințele necesare, aceștia apelează la firme de consultanță pe care le plătesc anticipat diminuându-și sumele pentru contribuția proprie la finanțarea proiectelor. O posibilitate ar fi ca plata consultanților să fie făcută de băncile cu capital de stat sau de autoritățile de management numai pentru proiectele aprobate, după anunțarea aprobării. O astfel de măsură ar stimula și competiția dintre firmele de consultanță. Finanțatorii își vor putea recupera sumele avansate, la rambursarea fondurilor europene alocate proiectului, cu dobânda acordată de bănci la depozite.
Un rol important revine și Ministerului Fondurilor Europene care, în propunerile de programe trimise Comisiei Europene, ar trebui să prevadă competențe lărgite pentru autoritățile de management privind termenele și condițiile rambursării cheltuielilor operatorilor economici. Un exemplu în această privință este Republica Cehă, unde, ca și la noi, procedura de rambursare a cheltuielilor are la bază cererea depusă de operatorul economic. Diferența constă în forma de rambursare care poate fi ex-post (rambursarea în funcție de performanță) sau ex-ante (ca urmare a îndeplinirii condițiilor înaintea realizării proiectului), decizia aparținând autorității de management. Sistemul de rambursare se bazează pe principiul prefinanțării (plăți în avans), partea provenind din bugetul european (până la 85%), fiind acoperită inițial de stat și ulterior încasată de către stat de la Comisia Europeană.
Deși în actuala perioadă (2014-2020) nu mai putem modifica termenele de rambursare, autoritățile de management ar putea totuși să încheie aranjamente cu băncile cu capital majoritar de stat, ca și celelalte bănci dacă se aliniază acestui principiu, prin care să fie creditați aplicanții cu dobânda folosită la depozite plus comisionul băncii. Din păcate nu ne putem compara cu Polonia unde cei care accesau fondurile europene erau în majoritatea covârșitoare societăți străine. Totuși această orientare a provocat un puternic protest în rândul întreprinzătorilor polonezi, cu repercusiuni asupra absorbției fondurilor europene pentru perioada 2014-2020.
Un aspect aparte îl constituie finanțările prin POCU unde rezultatele înregistrate până în prezent sunt contestate de Comisia Europeană în multe cazuri (nu numai în ce privește România). În acest domeniu s-ar impune o orientare cu precădere a finanțării operatorilor economici implicați în diferite activități. Principiul este simplu și fără discriminări. Se anunță astfel o licitație de proiecte cu obligația câștigătorului de a angaja minimum 10% din absolvenții cursurilor de specializare urmate în cadrul firmei operatorului economic. Spre exemplu, se acordă fonduri pentru școlarizarea a 20 de șomeri într-o anumită profesie de către un operator economic, urmând ca la finele cursului să fie angajate cel puțin două persoane, în caz contrar fiind rambursați banii primiți. S-ar putea ca aceasta să fie o soluție și pentru pregătirea de cadre calificate în domeniile deficitare.
Ar fi util ca toate aceste propuneri să facă obiectul unei dezbateri publice pentru a fi completate sau corectate.
