Procentul scăzut al absorbției fondurilor europene în România poate fi corectat printr-o serie de măsuri care presupun noi reglementări interne cu impact în mai multe domenii.

Nu poate fi negat faptul că a existat o preocupare permanentă de creștere a gradului de absorbție a fondurilor europene în rândul tuturor factorilor implicați, mai ales după aderarea la UE. Cu toate acestea, pentru perioada 2014-2020 situația în acest domeniu este chiar alarmantă, România fiind la coada statelor membre, existând un risc major de dezangajare a banilor europeni. Explicațiile sunt de natură diversă începând cu lipsa sprijinului aplicanților de către autoritățile centrale și locale și terminând cu controale excesive, făcute de diverse organe, pe criterii legate mai mult sau mai puțin de folosirea fondurilor europene și soldate cu acuzații, de multe ori neîntemeiate, de evaziune sau fraudă fiscală. Această situație afectează toți operatorii economici, inclusiv întreprinderile mici și micro întreprinderile. De asemenea, când se discută de măsurile ce trebuie luate pentru creșterea absorbției, în afară de declarații de intenție se propun rezolvări care au, în majoritatea cazurilor, doar un rol formal sau limitat. Conform părerii eurodeputatului José Manuel Fernandes, coordonator al Grupului PPE în Comisia pentru bugete a Parlamentului European și fost raportor al Parlamentului European pentru Bugetul UE 2016 și pentru Fondul European pentru Investiții Strategice, România ar putea absorbi mai multe fonduri europene dacă ar face legislația în funcție de proiectele sale prioritare și nu invers. „Există reguli la nivel european și acorduri de parteneriat cu UE. Noi dăm banii autorităților la nivel național și regional, iar acestea încearcă să facă proiecte, dar se blochează în legislația națională sau regională. De multe ori, beneficiarii se trezesc în situația de a adăuga părți de care nu au nevoie unor proiecte bune și de a le strica, doar pentru a fi adaptate la legislația națională rigidă”, spune eurodeputatul. „Ca stat nu poți schimba regulile la nivel european decât foarte greu. Dar le poți schimba cu ușurință pe cele naționale, astfel încât să poți finanța fără probleme proiectele importante”, a afirmat Fernandes. Deci o primă cauză a slabei absorbții este de natură legislativă, la care se adaugă și latura organizatorică. Astfel, conform eurodeputatului român Siegfried Mureșan, „România ar trebui să aibă 10 autorități de management acreditate de Uniunea Europeană. În acest moment avem doar două. Polonia, spre exemplu, are 24 din 25 cerute”. O altă cauză ar reprezenta-o, conform opiniei dlor Pierre Moscovici și Valdis Dombrovskis, din raportul de țară al României pe 2015, corupția. Desigur că există corupție în România, care, însă, nu se compară ca dimensiuni cu multe dintre țările occidentale. N-o să mă convingă nimeni, de exemplu, că Mafia nu are nicio „contribuție” la absorbția fondurilor europene în regiunile din sudul Italiei. Toate aceste afirmații despre România au condus la o proliferare, fără egal în lume, a instituțiilor însărcinate cu combaterea corupției. N-ar fi lipsit de interes să se facă o evaluare a eficienței acestor instituții comparând cheltuielile pentru activitatea lor cu sumele aduse la buget în urma anchetelor efectuate. În România, prin aplicarea excesivă a acestei politici, s-a ajuns la o situație care afectează efectiv absorbția fondurilor europene întrucât oricărui angajat din organismele implicate în această activitate îi este teamă să semneze orice document pentru a nu fi acuzat de fapte de natură penală. În Polonia, care ne este dată ca exemplu, în cazul suspicionării unor nereguli cu utilizarea fondurilor europene are loc mai întâi o anchetă a factorilor de răspundere din instituțiile care gestionează aceste fonduri și numai în cazul în care aceste instituții recomandă intervin organele de cercetare penală. Aici, într-adevăr, ar trebui statuate niște norme în legislația noastră. O altă cauză semnalată de Comisia Europeană privind absorbția necorespunzătoare a fondurilor din România este și slaba capacitate instituțională alături de lipsa de coordonare între diferitele instituții și departamente implicate. Conform aprecierii Comisiei Europene, din cauza unei pregătiri insuficiente și întârziate a unei liste de proiecte, dificultăți de implementare vor apărea și în perioada de programare 2014-2020. Revenind la declarațiile eurodeputatului José Manuel Fernandes, ca principal remediu, ar fi identificarea proiectelor prioritare la nivel național, urmată de o modificare și adaptare a legislației naționale la acestea.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament