Economistul: Mai multă pâine, mai puțin unt (Scrisori din Rusia)

CORNEL ALMĂȘAN

De multă vreme, încă din anii puterii sovietice, situația din agricultură constituie o problemă preocupantă pentru marea țară est-europeană, care, în pofida întinselor sale terenuri propice cultivării, nu reușește să facă față necesității de a asigura populației cantități îndestulătoare de produse alimentare. De pe cele 12.781.000 ha de terenuri cultivate cu cereale, reprezentând 9 la sută din suprafața cultivată pe glob, se obțin doar 5 la sută din recolta mondială, adică puțin.

La perpetuarea acestei stări de lucruri au concurat o serie de factori, dar cei mai importanți nu au fost condițiile climaterice deseori nefavorabile sau calitatea necorespunzătoare a mașinilor și utilajelor, ci carențele organizatorice ale sistemelor de exploatare, lipsa de cointeresare a lucrătorilor pământului. Odată cu renunțarea la rânduielile de sorginte socialist-totalitară și trecerea la economia de piață, agricultura Rusiei a apucat, și ea, pe un făgaș nou, trecând, în prealabil, printr-o etapă de puternic recul și tatonări prudente. După un deceniu și ceva de experiențe și insuccese, constatând că transformările pozitive, așteptate din partea inițiativei private, întârzie prea mult, guvernanții Rusiei au decis să intervină mai autoritar, în scopul accelerării procesului de reorganizare și eficientizare a sectorului.

La baza măsurilor întreprinse în agricultură a fost pusă o politică de stat pe termen lung, riguros finanțată de la bugetul federației. Ea și-a găsit expresie înt-o serie de legi, cum sunt Doctrina securității alimentare, Legea agriculturii sau Dezvoltarea complexului agro-industrial, adoptate, în 2006, și consolidate, în 2008, într-un program cincinal de stat privind direcțiile și metodele de acțiune. Numai în 2011, prin Banca Agricolă și Banca de Leasing Agricol, au fost puse la dispoziția regiunilor administrative 35 miliarde ruble (3,5 miliarde lei), pentru subvenții și creditări ale fermierilor. Rezultatele au început, deja, să se arate. Profitând și de condiții climaterice favorabile, în 2008 s-a obținut o recoltă de cereale record, de 108 milioane tone, iar în 2011, după doi ani de secetă, o recoltă de peste 90 milioane tone. Din 2006 până în prezent, producția de carne de pasăre s-a dublat, iar cea de carne de porc a crescut cu 50 la sută.

Realizările obținute sunt, însă, modeste în raport cu obiectivele urmărite de guvernanți. Se preconizează modernizarea sectorului agricol până la un nivel capabil să asigure recolte de cereale anuale de peste 140 milioane tone, indiferent de variația factorilor naturali, în așa fel încât pentru fiecare locuitor al țării să se producă o tonă. Desigur, consumul intern este mult mai mic, de 70-80 milioane tone, dar, așa cum sublinia, recent, viceprim-ministrul V.A. Zubkov, se dorește ca Rusia să redevină un mare exportator (vezi „Rossiiskaia Gazeta”, nr. 221, din 4 octombrie 2011).

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.