Economistul: Mâine, 1 octombrie – Ziua Naţională a Republicii Populare Chineze

Consolidarea continuă a cooperării economice pragmatice corespunde țelurilor celor două națiuni

Interviu acordat de Excelenţa Sa, Liu ZENGWEN, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar în România, profesorului dr. Nicolae MAREŞ

„În ultimii ani, România, ca economie emergentă în Europa Centrală şi de Est, a atras atenţia multor investitori străini. România a devenit ţara cu cea mai mare investiţie chineză din Europa Centrală şi de Est”.

Nicolae Mareș: Cu bucurie, societatea românească constată, Excelenţă, că marele prieten şi partener chinez nu trece în etapa actuală, aşa cum se petrece cu majoritatea statelor lumii, printre care şi România, prin criza de proporţii şi de durată cu care ne confruntăm. Societatea românească se întreabă şi vă întreabă şi pe domnia voastră: oare „lecţia chineză”, ajutorul chinez sunt folosite de România, ţara prietenă în care sunteţi acreditat şi pe care o cunoaşteţi atât de bine?

Liu Zengwen: După părerea mea, în contextul globalizării, nicio ţară nu poate scăpa de criza financiară care s-a declanşat în SUA, apoi s-a extins, devenind o criză financiară mondială. Economia Chinei este, de asemenea, grav afectată. Îndeosebi zona din sudul Chinei, care se dezvoltă cu o mare viteză, bazându-se în special pe export, a suferit o lovitură extrem de dură. O mare parte dintre fabrici şi-au încetat activitatea, sute de mii de muncitori au fost disponibilizaţi, ceea ce a dus la o diminuare a creşterii economice. Datorită măsurilor eficace şi strategiilor speciale de dezvoltare economică pe care China le-a pus în aplicare potrivit propriilor realităţi sociale, ţara a reuşit, într-o scurtă perioadă de timp, să depăşească efectele crizei economice mondiale şi să menţină stabilitatea socială şi creşterea durabilă şi rapidă a economiei naţionale. China nu propune niciunei ţări sau regiuni să-i adopte modul de dezvoltare, ci este de părere că fiecare ţară trebuie să-şi aleagă propria cale de dezvoltare potrivit situaţiei interne, iar experienţa şi reuşitele altor state să reprezinte o sursă din care poate învăţa şi lua exemple în găsirea unor căi şi metode de soluţionare a problemelor interne.

N.M.: V-a fost solicitat vreodată de partea română vreun ajutor pe lângă autorităţile din ţara dumneavoastră în această direcţie?

L.Z.: De-a lungul timpului, China şi România, atât între cele două ţări cât şi între cele două popoare, au existat sentimente de simpatie şi sprijin reciproc, trecând împreună, în decursul istoriei, prin numeroase momente importante. În contextul în care perspectiva redresării economiei mondiale nu este prea clară, contribuţia fiecărei ţări la coordonarea şi colaborarea reciprocă este foarte importantă. În procesul de contracarare a efectelor crizei economice, situaţia fiecărei ţări este diferită. Există multe modalităţi de a trage sprijinul capitalului străin, iar alegerea uneia dintre ele, benefice propriei ţări, depinde de multe elemente. Faţă de ţările care i-au cerut ajutor, China este adepta principiului avantajului reciproc şi depune toate eforturile posibile. Ca partener al unei ample colaborări şi prietenii, China doreşte să depună eforturi comune împreună cu partea română, pentru a consolida şi a extinde rezultatele pozitive obţinute în lupta împotriva crizei financiare mondiale. De asemenea, China doreşte să intensifice cooperarea pentru a realiza avantaje şi câştiguri reciproce, în beneficiul ambelor ţări şi popoare.

N.M.: Cum se prezintă stadiul schimburilor economice bilaterale româno-chineze în comparaţie cu ale altor state din Europa Centrală?

L.Z.: Schimburile economice bilaterale reprezintă o componentă importantă a relaţiilor chino-române. Consolidarea continuă a cooperării comerciale pragmatice corespunde intereselor celor două ţări şi popoare. În ultimii ani, relaţiile comerciale chino-române au înregistrat progrese rapide. Valoarea schimburilor comerciale dintre cele două state a crescut anual cu 20%-30%, ajungând în 2007-2008 la 3-3,2 miliarde de dolari. În 2009 a suferit o mică scădere, ridicându-se totuşi la 2,81 miliarde de dolari. În primele 7 luni ale anului 2010, valoarea totală a schimburilor comerciale chino-române a ajuns la 1,6 miliarde de euro, crescând cu 40,8%, ceea ce înseamnă foarte mult. În România, în afară de ţările membre ale Uniunii Europene, China este prima ţară în ceea ce priveşte importurile. De menţionat este faptul că exportul României către China a crescut în 2009 cu 32,2%, iar în primele 7 luni ale anului 2010 a crescut cu 51,4%. Trebuie avut în vedere faptul că valoarea totală a schimburilor comerciale ale Chinei cu ţări din Europa Centrală şi de Est, precum Cehia, Ungaria şi Polonia, este în medie mai mare decât cea a schimburilor comerciale cu România. Sunt convins că potenţialul dezvoltării comerciale dintre China şi România este foarte mare. Prin eforturi comune şi intensificarea cooperării pragmatice, potenţialul dezvoltării comerciale al celor două ţări va cunoaşte o dezvoltare deplină şi eficace.

N.M.: Credeţi că între România şi China s-ar putea dezvolta cu succes o aşa-zisă „diplomaţie dinamică” la vârf, dat fiind că ţara dumneavoastră este un actor global de mare viitor? Se face ceva în această direcţie?

L.Z.: Eforturile Chinei de a lua parte în mod activ, alături de comunitatea internaţională, la soluţionarea diferitelor provocări la nivel internaţional, contribuie în mare măsură la promovarea păcii mondiale şi la menţinerea stabilităţii şi dezvoltării economiei globale. De-a lungul timpului, China şi România au adoptat aceleaşi poziţii faţă de mai multe probleme importante pe plan internaţional, cooperând cu succes în chestiuni globale. Am convingerea că, prin eforturile comune, cele două ţări vor colabora mai intens şi mai bine pe scena internaţională, ceea ce corespunde intereselor fundamentale şi pe termen lung ale celor două ţări şi popoare.

N.M.: Opinia publică românească consideră că investiţiile chineze în România sunt încă modeste faţă de potenţialul Chinei şi de nevoile României. Ce piedici stau în calea realizării unui salt în această direcţie? Vă rugăm să ne prezentaţi cu elemente concrete stadiul şi perspectivele de dezvoltare ale acestora.

L.Z.: În ultimii ani, România, ca economie emergentă în Europa Centrală şi de Est, a atras atenţia multor investitori străini. România a devenit ţara cu cea mai mare investiţie chineză din Europa Centrală şi de Est. Capitalul de înregistrare al firmelor chinezeşti a fost de aproape 400 de milioane de dolari, ocupând locul 16 ca valoare a investiţiei străine în România. Deşi acest volum de capital nu este suficient de mare, sunt încrezător în dezvoltarea perspectivei investiţionale chineze în România. În ultima vreme, investiţia industrială a întreprinderilor chineze în România arată o tendinţă de creştere. În momentul de faţă, câteva proiecte chineze de mare amploare se află în curs de desfăşurare pe teritoriul României, cu rezultate deja vizibile. Nu cu mult timp în urmă, Excelenţa Sa, Premierul României, domnul Emil Boc, şi cu mine, am participat la festivitatea de inaugurare a lucrărilor proiectului China Town în Bucureşti. Premierul Boc a menţionat că, în această perioadă, când România este grav afectată de criza economică, China a oferit un important sprijin, aducând o investiţie importantă în România, fapt care va consolida şi va intensifica relaţiile comerciale româno-chineze şi schimbul de persoane.

După părerea mea, un mediu administrativ şi investiţional propice reprezintă o atracţie deosebită pentru investitori, îndeosebi pentru cei cu proiecte mari. Proiectele investiţionale stabilite de comun acord trebuie să aducă avantaje şi câştiguri reciproce. Ambele părţi îşi dau silinţa pentru a crea condiţii favorabile schimburilor de persoane prin simplificarea formalităţilor de rigoare. Ambasada noastră a primit recent mesaje pe e-mail din partea unor firme chinezeşti care au ele însele viză Schengen, dar au nevoie de viză pentru România. Obţinerea vizei pentru România este însă chiar mai dificilă decât obţinerea celei Schengen, ceea ce le afectează planul de a veni aici să investească.

N.M.: Între România şi China au existat decenii de-a rândul relaţii de conlucrare şi ajutor, pe baza unor principii sănătoase, relaţii model. Ce ne lipseşte ca relaţiile de odinioară dintre ţările şi popoarele noastre să capete valenţe noi?

L.Z.: Prietenia dintre China şi România are o tradiţie îndelungată. În anul 2004, când E. S. Domnul Hu Jintao, preşedintele Chinei, a efectuat o vizită în România, relaţiile dintre cele două ţări s-au ridicat la nivelul unui parteneriat amplu de prietenie şi colaborare. Conducerea României a prezentat de multe ori că va depune eforturi pentru a dezvolta relaţiile mai strânse cu statul chinez. Consider că este extrem de important să menţinem în continuare acest parteneriat deosebit dintre cele două ţări şi să-l îmbogăţim cu noi conţinuturi. „Prietenia dintre state constă în apropierea dintre oamenii de rând”, cum spune un proverb chinezesc. Intensificarea susţinută a contactelor de la nivel înalt dintre cele două ţări şi consolidarea schimburilor şi cunoaşterii reciproce dintre cele două popoare au o importanţă deosebită. Noi suntem dispuşi în continuare să consolidăm cooperarea dintre cele două ţări în domeniile politic, economic, tehnico-ştiinţific, cultural, militar etc., să promovăm schimburile guvernamentale locale şi ale oraşelor înfrăţite, să intensificăm în mod susţinut schimburile sub diverse forme în aria intelectualităţii şi mass-media, construind un pod al înţelegerii şi prieteniei, să susţinem schimbul de tineri dintre cele două ţări, punând baze solide pentru continuitatea şi dezvoltarea sănătoasă a relaţiilor de prietenie şi colaborare dintre China şi România.

N.M.: Există un program articulat de colaborare în direcţia respectivă?

L.Z.: În momentul de faţă, tendinţa schimburilor şi cooperărilor dintre China şi România în domeniile de activitate politică, economică şi umană, este una favorabilă. Sperăm că prin eforturi comune, depuse de ambele părţi, bunele relaţii politice dintre cele două ţări vor juca un rol activ în promovarea extinderii colaborării pragmatice în domeniile economic şi comercial. Cele două ţări deja au înfiinţat sisteme guvernamentale de coordonare şi comunicare, cum ar fi Comisia Comună de Cooperare Economică. Camerele de Comerţ şi Industrie, Asociaţia Română de Prietenie cu R. P. Chineză şi oraşele înfrăţite joacă un rol în promovarea comercială, transmiţând informaţii şi având rol de mediator. Întreprinderile chineze doresc să intensifice cooperarea pragmatică cu partea română în domeniile infrastructurii, energiei, agriculturii, turismului etc. Ambele părţi au discutat în principiu unele proiecte la care pot colabora în viitor, dar necesită totuşi eforturi de promovare pentru materializarea lor. Cu această ocazie, doresc să menţionez faptul că partea chineză salută oamenii de afaceri din România care vor să investească în China, în special în partea vestică, aflată în curs de dezvoltare.