Economistul nr. 5 (serie nouă), 21 Februarie 2011
OVIDIU NICOLESCU
Principalele contribuţii ale lui Virgil Madgearu în domeniul managementului întreprinderilor.
Aşa cum a reieşit din elementele prezentate, preocupările şi rezultatele sale în domeniul teoriei şi tehnicii conducerii întreprinderii sunt ample ca volum şi deosebit de cuprinzătoare şi diverse din punctul de vedere al conţinutului. În consecinţă, încercarea de a evalua fie şi succint aceste aspecte majore ale activităţii sale ştiinţifice şi didactice nu poate fi decât concomitent foarte solicitantă şi riscantă.
Fără a avea pretenţia unei evaluări în adevăratul sens al acestui concept, în continuare vom releva câteva din elementele mai importante desprinse ca urmare a examinării unei părţi din opera lui Madgearu, ce uşurează perceperea şi corelarea mai adecvată a contribuţiilor sale la constituirea şi dezvoltarea ştiinţei conducerii întreprinderii în România.
1. Profesorul Virgil Madgearu este un deschizător de drumuri în ştiinţa economică românească, în conducerea întreprinderilor, fiind un pionier în acest domeniu atât de vast, complex şi important al ştiinţei şi practicii economico-sociale. De aici decurg o serie de atuuri şi implicit de limite tipice pentru orice deschizător de drumuri într-un domeniu major al ştiinţei şi învăţământului superior.
Prin conceperea şi realizarea primului curs universitar de teorie şi tehnică a întreprinderii din România în cadrul Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale s-au pus bazele atât ale acestei ştiinţe, cât şi ale pregătirii moderne a economiştilor şi conducătorilor în domeniul conducerii microeconomice. De remarcat că, în această parte a Europei, cursul profesorului Virgil Madgearu a fost primul, iar prin studierea sa de către numeroşi studenţi străini, în special din ţările limitrofe, care frecventau Academia, a avut o influenţă marcantă asupra evoluţiei teoriei întreprinderii şi în cadrul ţărilor acestora.
2. Întreaga operă ştiinţifică şi didactică denotă o temeinică cunoaştere a istoriei doctrinelor economice, ceea ce se reflectă pozitiv în conţinutul său de idei şi în modul de tratare în special a aspectelor teoretice ale conducerii întreprinderii. În scrierile sale se fac numeroase referiri la economişti bine cunoscuţi, care au trăit în secolele XVIII-XIX, Adam Smith, David Ricardo, Anne Robers, Jacques Turgot, Jean-Baptiste Say, James Mill, Karl Bucher ş.a.
3. Fără excepţie, în toate lucrările consacrate întreprinderii se apelează frecvent la o vastă literatură de specialitate, ceea ce demonstrează accentul pe care-l acordă informării şi documentării ştiinţifice. Se citează numeroase lucrări de prestigiu editate în Germania, Franţa, Anglia şi SUA. Faptul că şi-a făcut studiile în Germania se reflectă în preponderenţa literaturii din această ţară. Sunt prezentate, adaptate şi, uneori, criticate idei ale unor reputaţi specialişti în domeniu, cum ar fi: Max Weber, Friedrich Schaer, Heinrich Nicklish ş.a. Merită să evidenţiem şi faptul că, în special în scrierile de după anul 1920, face apel frecvent şi la contribuţiile lui Frederick Taylor, unul dintre întemeietorii ştiinţei conducerii întreprinderii.
4. Tratarea analitică a problematicii managementului întreprinderii, cu numeroase demersuri riguroase ştiinţific şi realiste, constituie o altă trăsătură definitorie a operei lui Virgil Madgearu. În prezentarea şi analiza majorităţii problemelor de conducere a întreprinderii abordarea logică se îmbină armonios cu cea istorică, punând un accent deosebit pe descoperirea cauzelor care generează situaţiile analizate, pe identificarea influenţelor acestora, pe reliefarea avantajelor şi limitelor aspectelor analizate. Un exemplu concludent în această privinţă este studiul consacrat participării personalului la beneficii. Atunci când analizele îl duc la concluzii diferite de cele consacrate în literatura de specialitate mondială, nu se sfieşte să demonstreze netemeinicia acestora. Este cazul, de exemplu, al analizei privind scopurile întreprinderii, când demonstrează inexactitatea tezei lui Schaer, al cărui adept este în numeroase probleme ale conducerii.
5. Tratarea echilibrată a aspectelor conceptuale cu cele metodologice şi a elementelor teoretice cu cele aplicative ale conducerii întreprinderii se regăsesc atât în cursul predat la Academie, cât şi în majoritatea celorlalte studii. Această trăsătură este cu atât mai merituoasă cu cât numeroase lucrări de specialitate publicate peste hotare în acea perioadă alunecau fie spre un pragmatism îngust, fie spre o teoretizare excesivă, adesea sterilă din punct de vedere ştiinţific şi didactic.
Abordarea majorităţii componentelor principale ale teoriei managementului întreprinderii este însoţită de cele mai multe ori şi de prezentarea principalelor elemente metodologice de aplicare (vezi, de exemplu, abordarea riscurilor decizionale ale conducerii, uneori cu situaţii semnificative din întreprinderile româneşti de prestigiu).
6. Folosirea metodei studiului de caz în management. Putem afirma fără teamă de a greşi că Virgil Madgearu foloseşte într-o anumită formă metoda cazului (de exemplu, pentru evaluarea cursului acţiunilor la Banca Marmorosh Blank), devenită faimoasă ulterior ca urmare a utilizării sale la Universitatea Harvard. Mai mult decât atât, profesorul Virgil Madgearu preconiza ca o direcţie principală de acţiune pentru dezvoltarea managementului realizarea unei arhive a întreprinderilor din România, „în care vom aduna bilanţuri, dări de seamă, copii de acte privitoare la falimente, proiecte de emisiune, colecţii de documente, formulare, care vor fi un material preţios ce se va prelucra cu dumneavoastră”.
7. Abordarea contextuală, de tip holistic, a principalelor aspecte ale conducerii întreprinderii reprezintă, fără îndoială, un alt merit al lui Virgil Madgearu. Reflectare a concepţiei potrivit căreia între economia naţională şi întreprinderi există multiple interdependenţe, această abordare contextuală contribuie la înţelegerea mai complexă a problemelor majore ale conducerii microeconomice şi la conturarea unor elemente metodologice de orientare şi desfăşurare a activităţilor întreprinderii în condiţiile luării în considerare a unor evoluţii importante ale mediului înconjurător. Abordarea contextuală a întreprinderii şi conducerii ei, frapantă prin dimensiuni pentru epoca respectivă, este mai pregnantă decât la unii din reputaţii specialişti în domeniu ai vremii, cum ar fi, de exemplu, F. Taylor. Explicaţia constă, după opinia noastră, gradul în care stăpânea metoda dialectică şi în rigurozitatea şi perseverenţa demersurilor ştiinţifice pe care le efectua.
8. În sfârşit, o altă trăsătură definitorie o constituie situarea în primul plan a obiectivului de a realiza o teorie şi o tehnică a conducerii întreprinderii româneşti, la a cărui îndeplinire contribuie de altfel decisiv. Încă din prelegerea introductivă la deschiderea cursului de teoria şi practica întreprinderii, Virgil Madgearu a pus accentul pe rolul determinant al conducerii pentru supravieţuirea, dezvoltarea şi creşterea competitivităţii întreprinderilor româneşti, pe necesitatea dezvoltării unui „spirit de întreprindere românească”. Ulterior, în cadrul întregii sale activităţi ştiinţifice şi didactice, explicit şi implicit, a acţionat în acest sens, ceea ce a avut marcante şi multiple efecte pozitive propagate. Tot realizării acestui obiectiv se subsumează şi activitatea asiduă depusă de Madgearu pentru înfiinţarea primei instituţii de cercetare ştiinţifică în domeniul conducerii – Institutul român de organizare ştiinţifică (IROM), în 1927 – al cărui membru fondator a fost împreună cu D. Gusti, Ş. Ţiţeica ş.a. – şi ulterior pentru organizarea şi desfăşurarea altor acţiuni de promovare a elementelor de conducere ştiinţifică.
Sintetizând, considerăm că se poate afirma fără teama de a greşi că Virgil Madgearu a fost: • primul profesor de management din România; • omul de ştiinţă fondator al ştiinţei managementului în România; • un manager profesionist de excepţie în economia românească. Toate aceste elemente ne îndreptăţesc să concluzionăm că Virgil Madgearu este ctitorul managementului modern în România.
Bibliografie
1. Madgearu V., Curs de economie politică, ICE, Bucureşti, 1944
2. Madgearu V., Evoluţia economiei româneşti după războiul mondial, în Independenţa economică, Bucureşti, 1940
3. Madgearu V., Lecţia de deschidere a cursului, Studiul practic al întreprinderilor comerciale şi industriale, în Curs de economie politică, Institutul de cercetări economice Profesor V. N. Madgearu, Bucureşti, 1944
4. Madgearu V., Participarea la beneficiu, Reforma socială, Bucureşti, 1919
5. Madgearu V şi Mladenatz Gr., Politica întreprinderilor economice în epoca fluctuaţiilor valutare
6. Madgearu V., Studiul întreprinderilor comerciale şi industriale, Institutul de cercetări economice Profesor V. N. Madgearu, Bucureşti, 1944
7. Madgearu V., Studiul practic al întreprinderilor comerciale şi industriale, Tipografia profesională, Dim C. Ionescu, Bucureşti, 1916
8. Nicolescu O., Consideraţii ale lui Virgil Madgearu cu privire la conducerea întreprinderii, în xxx Profesorul Virgil Madgearu. Evocări. Studii, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1987
9. xxx Profesorul Virgil Madgearu, Evocări. Studii, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1987
ANALITIC 
FINANCIAR-BANCAR
