Economistul - Editorial: MODERNIZAREA GUVERNĂRII, NU RETUȘAREA GUVERNELOR, CONSTANTIN BOȘTINĂ

Este mai mult decât evident că o asemenea realitate dură vine în contradicție cu potențialul economic și social al țării noastre.

În statisticile Uniunii Europene, România figurează ca unul din statele cu un însemnat potențial în ceea ce privește baza de materii prime – cărbune, petrol, gaze naturale, masă lemnoasă, minereuri diverse, inclusiv aur și argint. Există un potențial ridicat al industriei prelucrătoare, al bazei energetice, inclusiv la resurse regenerabile, în agricultură și industria alimentară, dar și în alte domenii.

România dispune de un potențial uman important, de o populație activă numeroasă, cu un nivel de instrucție, educație și calificare profesională corespunzător. Atunci, față de o asemenea realitate, apare fireasca întrebarea: de ce un asemenea nivel scăzut al nivelului de trai al populației?

Evoc în acest context, pentru a fi mai bine accentuată realitatea plină de contrarii în care trăim, o mai veche expresie populară: „Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă”. Mai nou, și Marea Neagră completează potențialul energetic al României. Este de puterea evidenței că la noi la români ceva nu funcționează bine, ceva care vine din istorie și se continuă și azi: organizarea și funcționarea statului.

În secolul al XIX-lea, odată cu intrarea Europei în epoca industrializării, România a cunoscut și ea o transformare radicală, a parcurs etapa unei modernizări statale adevărate, apropiindu-se de celelalte state europene.

Acum, România, rămasă din multe puncte de vedere în urmă față de nivelul european, trebuie să accelereze mersul spre a doua etapă a modernizării sale. Încercări sunt de modernizare, dar ele se cantonează mai mult în planul intențiilor, iar măsurile care se iau de către guvernanți nu sunt totdeauna cele mai potrivite, nu sunt temeinic analizate și corect ancorate în realitățile românești.

Sunt multe state europene cu un potențial propriu economic mai scăzut decât al României, dar în care nivelul de trai material și spiritual al poporului este superior celui din țara noastră. Acest lucru s-a manifestat și mai vizibil cu deosebire după 1 ianuarie 2007, când România a devenit membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană.

Explicația trebuie căutată în modul în care este structurată și condusă organizarea politică și conducerea administrativă a statului român, adică în guvernarea țării.

După decembrie 1989, România a parcurs o perioadă inacceptabil de lungă pentru organizarea politică. Lupta pentru putere a partidelor politice chemate să unească capacitățile și energiile populației într-un program clar, vizionar, convingător, corelat cu realitățile românești și experiențele internaționale pozitive continuă și astăzi. Acest fenomen, cu efecte nocive pentru dezvoltarea economică și progres, a marcat și activitatea guvernelor care s-au succedat în administrarea țării. În ultimii 20 de ani, n-au fost promovate politici de creștere și dezvoltare economică a României. S-au irosit oportunități, s-au făcut privatizări care au ruinat potențialul economic al țării.

Este greu de explicat de către guvernele aflate la putere cum este posibil să ai ca țară posibilitatea de a înscrie în circuitul economic după 1 ianuarie 2007 cca. 30 miliarde euro fonduri europene și să ai în prezent un procent de absorție sub 10%?!?

Situația actuală economică și socială a țării, când după peste 20 ani de democrație, populația nemulțumită de incapacitatea clasei politice iese în stradă să ceară o schimbare radicală a modului în care este guvernată România, marchează un punct terminus, dovedește că așa nu se mai poate merge în continuare.

Se cere categoric un nou mod de a guverna, o nouă concepție de a forma guvernele. România are nevoie acum și în viitor de guverne capabile să elaboreze și să implementeze politici economico-sociale, să reglementeze, prin legislație modernă, adecvata societate în toate componentele ei.

Clasa politică în totalitatea ei trebuie să înțeleagă acest comandament.

Guvernarea țării trebuie făcută de către partidele politice cu profesioniști care au și capacitate de a înțelege politica, de personalități recunoscute pe plan național, cu puterea de a concepe, a înțelege, a reglementa și a implementa politici de construcție și dezvoltare și modernizare economico-socială a României, ca membră cu drepturi depline a Uniunii Europe.