O analiză complexă a datoriilor suverane: datoria albastră vs. datoria roşie

Economistul nr. 3 (serie nouă), 30 Ianuarie 2012

      NICU MARCU

      Datoria albastră va deveni rivala pieţei datoriei publice americane în preajma marilor investitori mondiali (băncile centrale asiatice, în special). Datoria albastră îi va permite zonei euro să conteste (şi să partajeze) privilegiul actual al dolarului ca monedă de rezervă internaţională.      

      Datoria publică a devenit problema Zonei Euro. Având la bază analizele economiştilor Jakob von Weizäcker şi Jacques Delpha, s-a născut un mecanism revoluţionar. Acesta constă în a diviza din punct de vedere juridic această datorie publică a fiecărei ţări în două părţi: datoria albastră şi datoria roşie. O ţară va putea să înceteze să-şi ramburseze datoria roşie, continuând să-şi ramburseze datoria albastră, în timp ce nerespectarea unei singure obligaţii antrenează astăzi nerespectarea ansamblului datoriei publice a ţării – finanţiştii ar spune că datoria albastră este seniorul, în timp ce datoria roşie este juniorul.

      Datoria albastră ar fi constituită până la 60% din PIB-ul fiecărei ţări (mai puţin pentru ţările din Zona Euro fără prea multă credibilitate). Aceasta este partea cea mai sigură din impozitele ridicate în Europa şi ar putea fi notată cu AAAA. Restul datoriei publice, dincolo de 60% din PIB, ar fi cea roşie şi ar privi riscul de deficit al fiecărei ţări. Participarea la acest mecanism poate fi voluntară. Propunem fuzionarea tuturor datoriilor publice albastre (seniori) din Zona Euro, păstrând datoriile roşii (juniorii) la nivel naţional.

      Pentru ca această datorie albastră fuzionată să fie considerată de către investitori ca fiind la fel de bună ca şi datoria actuală nemţească, ea va fi acompaniată de o clauză juridică de responsabilitate comună şi solidară: fiecare ţară participantă va garanta ansamblul datoriei publice albastre a altor ţări emise în anul următor, cu un vot garantat de ansamblul Parlamentelor în fiecare an. O agenţie a datoriei din Zona Euro (sau un consorţiu de agenţii naţionale ale datoriei) ar emite această datorie albastră fuzionată şi ar retroceda fondurile în funcţie de o repartizare cunoscută de toţi. Pieţele vor cumpăra „datorie albastră Zona Euro” fără a distinge dacă provine din Germania sau Italia.

      [...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.

Fiţi prima persoană care comentează acest articol!