Economistul: O rezonanţă la dimensiune planetară: „Luna plantării arborilor”

EMIL CIULEI

Convorbire cu Marian Stoicescu, preşedintele Federaţiei pentru Apărarea Pădurilor

În data de 2 februarie 2011, într-o sesiune specială a Forumului pentru Păduri al Organizaţiei Naţiunilor Unite, secretarul general al ONU, Ban Ki-Moon, a declarat oficial Anul 2011 - Anul Internaţional al Pădurilor.

Declararea de către Organizaţia Naţiunilor Unite a anului 2011 ca An Internaţional al Pădurilor se doreşte a fi o oportunitate de creştere a nivelului de conştientizare a întregii lumi privind rolul şi importanţa pădurilor şi de a determina crearea şi întărirea angajamentului politic pentru realizarea gestionării durabile a pădurilor în toate ţările lumii.

Emil Ciulei: În calitate de preşedinte al FAP, domnule Marian Stoicescu, recent aţi participat – în cadrul delegaţiei române – la inaugurarea Anului Internaţional al Pădurilor, organizat sub egida ONU. Succint, v-aş invita să comentaţi despre semnificaţia evenimentului, în contextul când iată – în sfârşit – organismele internaţionale s-au reunit pentru a dezbate o temă stringentă de actualilitate pentru existenţa planetei.

Marian Stoicescu: În data de 3 februarie 2011, miniştrii de resort au adoptat, la cea de-a noua sesiune a Forumului pentru Păduri al Organizaţiei Naţiunilor Unite, o Declaraţie Ministerială prin care subliniau rolul pădurilor în dezvoltarea economică şi socială, eradicarea sărăciei, durabilitatea mediului, asigurarea resurselor alternative de energie, menţinerea resurselor de apă, atenuarea schimbărilor climatice, combaterea deşertificării şi a degradării terenurilor, conservarea biodiversităţii, protejarea bazinelor de apă şi reducerea riscurilor de dezastre naturale.

Declaraţia Ministerială a Forumului pentru Păduri reprezintă o contribuţie la pregătirea Conferinţei Naţiunilor Unite pe tema dezvoltării durabile din 2012. De altfel, toţi miniştrii prezenţi la acest forum au adoptat Declaraţia, angajându-se, totodată, să implementeze politici de integrare a gestiunii durabile a pădurilor prin planuri de dezvoltare şi programe naţionale şi să creeze condiţiile necesare gospodăririi durabile a pădurilor. La nivelul fiecărei ţări membre a Organizaţiei Naţiunilor Unite, Anul Internaţional al Pădurilor va fi celebrat prin manifestări dedicate pădurii, cuprinse într-un program naţional.

EC: În ce fel delegaţia României şi-a onorat prezenţa, avansând, presupun, acţiunile care vor marca evenimentul?

MS: Până în prezent, în România nu a fost lansat un program naţional privind acţiunile şi manifestările dedicate Anului Internaţional al Pădurilor, dar au existat iniţiative dedicate acestui an din partea unor organizaţii non-guvernamentale, cum este Federaţia pentru Apărarea Pădurilor, a altor instituţii, cum ar fi Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, Academia Română, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, Confederaţia Consilva sau a unor complexe muzeale de ştiinţele naturii.

Federaţia pentru Apărarea Pădurilor va organiza, în perioada 24-27 august 2011, Festivalul Internaţional al Forestierilor, va participa la seminariile şi simpozioanele pe această temă organizate de Academia Română şi de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice şi la acţiunile organizate de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva privind „Luna Plantării Arborilor”.

La nivelul României, Anul Internaţional al Pădurilor are o semnificaţie deosebită. Pădurile, indiferent de proprietarul lor, trebuie gestionate durabil, astfel încât să se evite distrugerea lor. Una din cauzele importante privind distrugerea pădurilor o constituie retrocedarea abuzivă a acestora. Din cele constatate până în prezent, pădurile retrocedate abuziv, în scurt timp de la obţinerea lor, sunt tăiate de aşa-zişii proprietari sau vândute pentru a fi tăiate.

EC: Agresiunea împotriva pădurii a căpătat dimensiuni alarmante. Faptul ar trebui să îngrijoreze factorii decizionali, în calitatea pe care o aveţi, sperăm că aveţi o statistică a tăierilor ilegale. Câteva exemple mai semnificative.

MS: Din datele care au fost prezentate de mass-media, o pagubă majoră privind retrocedarea pădurilor s-ar putea crea statului prin acordarea unei suprafeţe de peste 166.000 ha unei fundaţii de drept privat care este constituită din 22 de persoane. În componenţa fundaţiei nu intră Biserica Ortodoxă Română şi nici Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, dar unii membri fondatori ocupă diferite poziţii în ierarhia Bisericii, ceea ce creează confuzia că solicitarea vine din partea Bisericii Ortodoxe Române.

În prezent sunt discuţii cum o persoană juridică de drept privat poate să fie continuatoarea unei persoane juridice de drept public, Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, ce avea drept numai de folosinţă a acestor păduri, şi cum terenurile forestiere solicitate pot face obiectul retrocedărilor, atât timp cât sunt în proprietatea statului încă din secolul XVIII. De asemenea, sunt semne de întrebare privind constituirea fundaţiei.

O altă pagubă majoră ce s-ar putea crea statului ar fi prin retrocedarea ilegală a peste 130.000 ha de păduri în judeţele din centrul ţării. În timpul sau imediat după primul şi al doilea război mondial, statul român, aplicând legislaţia din perioada respectivă, a preluat, iniţial în administrare şi apoi în proprietate, bunurile mobile şi imobile ale celor care s-au făcut vinovaţi de crime împotriva populaţiei româneşti ori s-au refugiat în ţările cu care România era în stare de război sau în alte ţări. În anul 1945, în plină perioadă de război, România, prin Legea nr. 187, pregăteşte reforma agrară, preluând terenurile celor care s-au refugiat în alte ţări, iar pentru administrarea acestora, prin Legea nr. 91 din 9 februarie 1945, se înfiinţează Casa de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice.

Prin Decretul nr. 228/1948 se desfiinţează Casa de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice şi se dă termen de 60 de zile foştilor proprietari să-şi revendice proprietăţile, în caz contrar acestea urmând să fie naţionalizate. Astfel de măsuri, de confiscare şi naţionalizare determinate de starea de război, s-au luat de toate statele beligerante, inclusiv de România şi nu pot fi atribuite schimbării de regim politic pe care ţara noastră a suferit-o. În prezent, contrar evidenţei faptelor prezentate, există solicitări ale urmaşilor grofilor de retrocedare a acestor păduri, care sunt, din anii 1921 şi 1945, proprietate a statului.