Anul 2020 ar putea fi începutul unei etape a dezvoltării economiei mondiale după criza financiară internaţională (CFI) prelungită, izbucnită în toamna anului 2007.

Nu mai este un secret pentru nimeni că actuala pandemie reliefează în plan economic necesitatea adoptării unei terapii complexe care să aibă ca rezultat final ieşirea din actuala situaţie, pe cât posibil, cu pierderi cât mai mici pentru economie şi populaţie. Organismele internaţionale cunoscute în faptul că elaborează estimări şi prognoze cu marje mici de eroare, sunt acum în situaţia de a schimba frecvent cifrele, ca efect al existenţei unei mari necunoscute: durata şi amploarea pandemiei. Iar cifrele publicate de marile economii ale lumii, aflate în criză, precum SUA, China, Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, îngrijorează prin numărul record de şomeri sau persoane care sunt declarate temporar inactive, prin scăderea puternică a ritmului PIB în primul trimestru al anului în curs, şi prin estimări economice deloc optimiste pe termen scurt şi mediu.

Analiştii şi decidenţii se întreabă: cât timp vom putea continua în actualele condiţii?

Particularitatea principală a acestei crize este dependenţa de evoluţia pandemiei, în funcţie de care se va decide asupra reluării activităţii economice în statele lumii, cu acceptarea unor riscuri mai mari sau mai mici. Profesorul american Paul Krugman, laureat al premiului Nobel pentru economie în 2008, aprecia în cadrul unei emisiuni la CNN din aprilie 2020 că economia este în comă indusă. Cu această particularitate de inducere a stării de somnolenţă, nu ne-am mai confruntat vreodată în economia mondială.

S-au făcut o serie de comparaţii despre actuala criză cu Marea Criză din 1929-1933, precum şi cu criza financiară internaţională din 2008. Dacă primele două crize mondiale, cea din 1929-1933 şi cea din 2008, au izbucnit în SUA (prima putere economică a lumii), cea actuală a început în China (a doua mare putere economică a lumii). S-a mai comparat actuala criză pandemică cu o stare de război, dar în opinia mea, actuala situaţie este mai complicată, mai gravă, deoarece în timp de război există victime directe ale bombardamentelor care au loc, iar acum, în timp de pandemie, victimele coronavirusului produc alte victime, pericolul de contaminare fiind periculos de mare.

Cum trecem de criza actuală şi cât de rezilientă este economia mondială? Am văzut aproape peste tot în lume că s-a decis închiderea parţială a economiei, cu oferirea unor mari cantităţi de bani sub forme diverse în scopul supravieţuirii, fie că este vorba de populaţie sau de firme.

Indiferent de mărimea statului respectiv, fie că vorbim de SUA, Germania, Japonia, Marea Britanie, Franţa, este important să se ia în considerare abordarea planificată a alocării acestor resurse.

În mod clar că pentru a avea fonduri de alocat este necesară o redistribuire raţională a resurselor economice care să permită o asemenea abordare. Cu cât raportul dintre oferta şi cererea de fonduri financiare este mai mic, cu atât creşte vulnerabilitatea statului în cauză.

Orice amânare în trecerea la masa de lucru ne va costa, direct proporţional cu durata şi amploarea efectelor pandemiei asupra cererii şi ofertei, sub toate formele sub care se regăsesc acestea în plan economic.

Nu este benefic să aşteptam să treacă criza, ci, dimpotrivă, să fim pragmatici şi să valorificăm toate oportunităţile care există şi se pot dezvolta în viitor. Să păstrăm distanţa socială, dar să nu fim pasivi deoarece lipsa de acţiune ne costă.

În spatele deciziei macroeconomice, suntem de părere că ar trebui să existe scenarii elaborate de specialişti şi care să pornească de la următoarele trei ipoteze de bază:

  • persistenţa prăbuşirii economice şi sociale,
  • stagnarea declinului,
  • creşterea economică.

Avem multe necunoscute, dar cea mai importantă este durata şi amploarea pandemiei. Toate scenariile ar trebui să pornească de la un adevăr: nu putem evita recesiunea economică. Dar putem să estimăm costurile aferente variantelor, astfel încât să se alegaă soluţia optimă.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

DISTRIBUIȚI
Dr. Simona Moagăr Poladian este director al Institutului de Economie Mondială.