Anul 2016 a avut evenimente ce au modificat dinamici mari (așa-numite „game-changers”): Brexit, alegerile din SUA, referendumul din Italia, succesiunea de atacuri teroriste, criza provocată de imigrație masivă; acordul între Rusia, Turcia și Iran privind Siria (fără implicare a puterilor occidentale!). Urmează în acest an alegeri parlamentare în Olanda, Franța, Germania, probabil scrutin anticipat în Italia, de care depinde soarta Uniunii.
Este nevoie de o ieșire din impas ținând cont de realități sociale și politice. Uniunea trebuie salvată, fiind un bun public european care a ajutat refacerea economică postbelică și menținerea păcii pe Continent, revenirea la democrație în Europa Centrală și de Răsărit. Totodată, ranforsarea unor prerogative naționale înăuntrul UE pare inevitabilă fiindcă cetățenii cer, mai ales de la guvernele naționale, să fie apărați de amenințări. Ce se întâmplă cu NATO contează nu mai puțin având în vedere afirmații ale președintelui ales american, relația cu Rusia, situația foarte încordată din Turcia etc.
Economia noastră este sub incidența situației foarte complicate din Europa. Zona Euro suferă în continuare, deși o revenire economică are loc, sprijinită fiind de măsurile non-standard ale BCE. Există tendințe protecționiste în extindere. Tensiunile geopolitice măresc incertitudinile. Ordinea geopolitică, într-o lume multipolară, este mai neclară. Intervine aici ascensiunea Chinei, care devine pentru America, în secolul XXI, ceea ce a fost URSS ca rival geopolitic în secolul XX. Dacă 2017 va lovi în plus coeziunea UE, efectele pentru economia noastră vor fi rele. Sunt pericole majore pentru economia autohtonă ce vin din exterior. Dar nu trebuie neglijată nevoia de a evita imprudențe în guvernarea internă, de a proteja echilibrele macro. Este de notat aici declarația ministrului de Finanțe că deficitul bugetar pentru acest an nu va depăși 3%; esențială este și construcția bugetului, care, între altele, trebuie să atenueze exodul de capital uman. Este nevoie de consolidare bugetară în anii următori și cadență în reformele structurale.
Alegerile din SUA au adus un președinte cu abordări pentru mulți surprinzătoare: dincolo de numiri în poziții cheie unde apar militari de rang foarte înalt și oameni din business (care duc cu gândul la ceea ce președintele Dwight Eisenhower a numit complexul militaro-industrial) este bine să așteptăm măsuri concrete ale noii administrații. „Making America great again” poate fi interpretată în mai multe feluri. Într-o logică geopolitică, poate semnifica preocuparea de a menține supremația SUA în lume pe plan economic, militar, tehnologic – un statut erodat în ultimele decenii; preocuparea de a face față la pericole neconvenționale. Este de văzut ce mijloace și cum vor fi utilizate în acest scop. În măsura în care ar exprima continuarea unui angajament pentru un regim internațional deschis, este favorabil pentru Uniune. Acesta ar fi o apreciere a cadrului general de analiză, fiindcă totul este de nuanțat într-o lume atât de complicată și perturbată. Avem relația bilaterală, care înseamnă parteneriatul strategic, relații în cadrul NATO și alte instanțe internaționale de decizie.
O nouă „doctrină” economică și militară a SUA, admițând că se va putea vorbi de așa ceva, dacă va fi îmbibată cu pragmatismul specific americanilor, ar trebui să țină cont de istoria secolului XX, de necesitatea ca Europa să nu redevină teren de rivalități „istorice”, să nu fie reînviați strigoi ai trecutului. În Europa avem nevoie de aranjamente de securitate clare în condițiile în care Rusia este în resurecție militară (geopolitică), iar rolul NATO este decisiv în acest sens. Este nerealist să credem că UE ar putea avea forța militară comună relevantă în viitorul prefigurabil. Pașii către o asemenea capacitate militară și de securitate depind de „doctrina” militară a administrației Trump. Un divorț de catifea între UE și Regatul Unit ar limita stricăciunile pentru toți în Europa și ar ajuta colaborarea în domeniul militar și de securitate.
Vremurile pe care le trăim, care includ conflicte, războaie neconvenționale/hibride (cibernetice, informaționale/manipulare a opiniei publice), cer eforturi de creștere a robusteții economiei naționale, de apărare a centrilor nervoși autohtoni, a infrastructurilor de bază. Un stat cu instituții slabe își reduce șansele de a face față la asemenea pericole, care nu sunt ipotetice; unele se concretizează deja fățiș, altele sunt mai puțin vizibile. Dar consecințe se simt și se vor simți. n
(Articol preluat de pe www.opiniibnr.ro)
