Într-un articol, publicat relativ recent pe o platformă de informații juridice, se afirmă că limita actuală de garantare a depozitelor bancare în România (stabilită la nivelul de 100.000 euro pe deponent garantat și pe bancă), precum și sfera de aplicare a protecției depozitelor au un caracter discriminatoriu. În rândurile următoare voi analiza în ce măsură afirmațiile respective sunt justificate.

Acuzațiile de discriminare

Potrivit articolului mai sus amintit, „instituirea acestei limite de despăgubire, de 100.000 euro, este discriminatorie, nimic nefiind de natură a justifica diferența de tratament juridic între un particular și o persoană juridică…, între un particular și un fond de pensii sau de asigurări de sănătate de care depind milioane de particulari, sau între un particular care deține în bancă economii de sub 100.000 euro și altul care a reușit să adune mai mult de 101.000 euro și să îi țină în depozit la bancă, în loc să îi păstreze acasă, în pericol permanent de furt sau tâlhărie”.

Garantarea depozitelor: avantaje…

Înainte de a comenta în privința acuzațiilor de discriminare, se impune să facem o mică incursiune teoretică. Conceptul ce stă la baza schemelor de garantare a depozitelor bancare, ca aranjamente instituționale ce urmăresc menținerea stabilității financiare, este ușor de înțeles: o entitate (statul, industria bancară, etc.) garantează valoarea depozitelor depuse la bănci, deci ea va restitui, parțial sau în totalitate, aceste instrumente financiare în cazul falimentelor bancare.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament