O inițiativă parlamentară de a repatria de la Londra aurul din rezervele internaționale ale BNR face valuri. În prezent, BNR ține la Bank of England 61 din cele 103 tone de aur pe care le are, adică 59%.
Conform inițiativei, BNR va putea ține cel mult 5% din rezervele de aur în străinătate. De asemenea, în textul inițiativei se menționează: „Nimic din situația economică a României nu mai justifică păstrarea unei asemenea cantități de aur ca rezervă în străinătate, cu costuri aferente deloc de neglijat, în condițiile în care această rezervă poate fi păstrată și suplimentată, în mod corespunzător, în depozite din țară”.
Din păcate o astfel de explicație trece în viteză pe lângă subiect. Deoarece păstrarea rezervelor de aur ale unei țări la Bank of England nu are nimic de-a face cu situația economică. Ea are de-a face cu credibilitatea crescută a rezervelor unei bănci centrale atunci când aurul pe care îl deține este numărat de alții, nu de ea însăși. Iar prestigiul unei astfel de instituții vechi de peste 320 de ani face multe bănci centrale, chiar din țări dezvoltate și care au bănci centrale cu o reputație extrem de solidă, să își dorească să beneficieze de pe urma prestigiului Bank of England.
Pentru că în demersul parlamentarilor români a fost invocat exemplul Germaniei, haideți să vedem care a fost decizia pe care a luat-o această țară și de ce. Un al articol BBC ne informa la începutul lui 2013 că Bundesbank a hotărât să repatrieze 700 de tone din aurul pe care îl ținea la New York și Paris. Stocurile de la Paris urma să fie transferate integral, cele de la New York urma să scadă de la 45% la 37% din total, iar cele ținute la Bank of England urma să rămână neatinse.
Iar articolul explica: „Aurul a fost transferat din Germania în exterior de teama unei invazii a Uniunii Sovietice”. Ceea ce ne duce la al doilea motiv pentru care o țară ar putea prefera să își țină aurul afară. Mai ales dacă este o țară la frontiera NATO, așa cum era Germania la un moment dat. Nu situația economică este argumentul, ci situația geopolitică… În tumultuoasa sa istorie, România și-a văzut amenințate nu doar o dată rezervele de aur, continuând să reclame și astăzi fără succes o parte din acestea. Din acest motiv, o repatriere a lor din extremitatea vestică a Europei în extremitatea sa estică pare ca o asumare inutilă de riscuri.
Deci cât de absurd este să îți ții aurul la Bank of England? Putem să tragem singuri concluziile privind la o parte din țările care foloseau Bank of England ca un custode al lingourilor lor, conform unei analize realizate la sfârșitul lui 2015 (cea mai recentă pe care am găsit-o).
Graficul arată țările care își țineau aurul la Bank of England, precum și cantitățile plasate la această bancă centrală. Pe de altă parte, un clasament al ponderilor estimate din total rezerve de aur ținute la Bank of England, pentru o parte din aceste țări, ar arăta în felul următor:
Coreea de Sud 100%;
Australia 99%;
Polonia 99%;
Austria 80%;
Finlanda 51%;
Suedia 49%;
Portugalia 49%;
Elveția 20%;
Germania 13%.
Privind la numele de mai sus, cât de absurdă vi se mai pare opțiunea BNR de a-și ține o parte din aur la Bank of England?
Un weekend plăcut!
P.S. Pe tema acuzației că BNR ar trebui să-și împrumute aurul cu dobândă, puteți citi și „Despre aurul BNR – V-ați împrumuta bijuteriile?”
