În anul 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza decidea să facă ordine în finanțele țării și, prin decret domnesc, înființa Cassa de Depuneri și Consemnațiuni (CDC), strămoșul actualului CEC. Banca desfășura operațiuni similare trezoreriei statului.
Sarcina tipăririi biletelor ipotecare și a controlului tuturor operațiunilor legate de emisiunea lor a fost, în 1877, încredințată Casei de Depuneri și Consemnațiuni. Realizatorul desenelor de pe biletele ipotecare a fost pictorul Nicolae Grigorescu.
Regele Carol I, ca fondator al primei case de economii naționale, a participat personal la deschiderea primului ghișeu al instituției, la 1 aprilie 1881. Carol I a semnat „manu propria” prima cerere de libret, devenind primul depunător și deținător al unui libret de economii românesc. În libret a fost înscrisă suma de 300 de lei, maximum de depunere dintr-o dată în acea vreme.
În 8 iunie 1897 a fost pusă piatra de temelie a Palatului CEC, în prezența Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta, dar și a membrilor guvernului Sturza, printre care Ion C. Brătianu și G. Cantacuzino. Planurile clădirii au fost elaborate de arhitectul Paul Gottereau, iar de construcția propriu-zisă s-a ocupat arhitectul Ion Socolescu.
Între anii 1907 și 1909, Spiru Haret, marele reformator al școlii românești, a încurajat organizarea în școlile românești a caselor de economii școlare.
Nesiguranța care domina în țară în perioada 1917-1918 a dus la retragerea administrației țării la Iași și a determinat strămutarea tezaurului Băncii Naționale a României, al Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie și al altor instituții publice și particulare la Moscova. Casetele au fost depuse în Palatul Armurilor din Kremlin, într-un compartiment de rezervă al sucursalei Băncii de Stat din Moscova.
Separația Casei de Economie de corpul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economii a avut loc în 1930. Noul proiect de lege organiza Casa de Economie după modelul caselor de economii poștale din Europa, unde funcționau încă din a doua jumătate a secolului XIX.
Titulatura Casei Generale de Economii s-a schimbat în Casa Națională de Economii și Cecuri Poștale (abreviat CEC, de la Casa – Economii – Cecuri).
Începând cu anul 1937, banca a câștigat o experiență bogată în organizarea Zilei Mondiale a Economiei. De exemplu, la 31 octombrie 1937 a fost inaugurată o frumoasă tradiție – libretul cadou pentru nou-născuți.
Casa Națională de Economii și Cecuri Poștale a dăruit copiilor din municipiile București și Cluj născuți în această zi câte un libret de economie cu o depunere de 100 de lei. În anul următor, Consiliul Superior al Economiei a decis să extindă, tot de Ziua Mondială a Economiei, această formulă de promovare a economisirii pentru toți născuții din 31 octombrie din cele 10 capitale de ținuturi.
Știați că:
Dobânda era fixată la 5%, iar termenul dobânzilor curgea după 61 de zile de la data depunerilor. Restituirile se făceau în cel mult 30 zile de la data cererii de retragere a banilor.
Restituirea depunerilor voluntare se făcea în baza titlului respectiv, fără nicio altă formalitate.
Pentru a populariza în rândul populației spiritul economisirii, Casa Națională de Economii și Cecuri Poștale a organizat conferințe la principalele întreprinderi din București și în școli, unde s-au distribuit buletinul educativ, pușculița muncitorului în 100.000 de exemplare, 30.000 de orare, 14.000 de caiete și 15.000 de sugative, precum și manualul „Probleme de economie”, tipărit în 50.000 de exemplare pentru școlile primare.
La 15 martie 1939, izbucnirea crizei cehoslovace a răsturnat brusc evoluția depunerilor, sub influența zvonurilor de mobilizare și război. Punctul culminant al crizei a fost atins la 22 martie, când într-o singură zi depunerile au scăzut cu 172 de milioane de lei. În această zi au fost înregistrate 3.713 operațiuni de restituire la ghișeele Casieriei Centrale, ceea ce însemna 619 operațiuni pe oră. În medie, un casier servea un depunător în doar un minut și patru secunde.
Până la 1 noiembrie 1939, Cassa de Depuneri a fost administrată pe temeiul legii din 1864 și dacă direcțiunea Cassei nu ar fi înțeles s-o adapteze la nevoile actuale, activitatea Cassei ar fi fost cu mult stânjenită.
Casa Națională de Economii și Cecuri Poștale a devenit, la începutul anilor ’40, cea mai mare bancă de depozite a sistemului bancar românesc. În acest an, banca a înființat case de economii muncitorești în cadrul unor societăți comerciale și mari întreprinderi, precum Malaxa – secția Knor, Arsenalul Armatei, Rudolf Schmidt, Casa Mercur, Pirotehnia Armatei, Cehoslovaca, Unirea sau Phoenix.
Casa Națională de Economii și Cecuri Poștale a lansat, în 1946, un nou produs bancar, carnetul contului de cec la purtător. Clientela avea astfel posibilitatea ca, prin ordine permanente, să poată participa la operațiunile Loteriei de Stat, printr-un oficiu deschis în cadrul serviciului de conturi curente de cecuri poștale al băncii.
Una dintre acțiunile cele mai importante ale anilor 1945 și 1946 a fost aceea a obținerii de către funcționari a dreptului de a contracta credite de la bancă pentru achiziționarea de locuințe proprii.
Principala categorie de depunători, în 1947, era alcătuită din elevi, numărul depunătorilor elevi crescând de la 86.400 în 1938 la 271.823 în 1945 și la 312.600 la 15 august 1947. Dacă în 1938 elevii reprezentau aproape 27% din numărul total al depunătorilor, în 1947 au ajuns să reprezinte peste 43%. Creșterea numărului de depunători în rândurile elevilor se datora campaniei intense de promovare a economisirii în școli.
Începând cu anul 1949, instituția a cunoscut o dezvoltare explozivă a rețelei teritoriale. Casa de Economii, Cecuri și Consemnațiuni a înființat 409 unități, dintre care 63 de sucursale, 38 de agenții cu local propriu, 308 agenții fără local propriu, dar care lucrau pe lângă agențiile Băncii de Stat și 2.100 de ghișee.
Casa de Economii și Consemnațiuni, ca și populația de altfel au fost grav afectate în urma aplicării reformei bănești din 1952. Prin raporturile de preschimbare stabilite, de 20 de lei vechi la 1 leu nou, disponibilitățile în numerar și economiile populației la Casa de Economii și Consemnațiuni au fost reduse în mod substanțial.
1970 este anul în care s-a făcut trecerea la etapa de consolidare și maximă dezvoltare a băncii, când efectele produse de procesele de reorganizare de la sfârșitul anilor ’40 și ’50 și ale reformelor bănești, cu influență negativă în procesul economisirii și în mentalul colectiv, au fost definitiv eliminate.
Anul 1981 înregistrează un eveniment important – aplicarea în totalitate a principiului autofinanțării în activitatea Casei de Economii și Consemnațiuni.
Prin Legea nr. 250 publicată în „Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 516 din 30 decembrie 1998, Casa de Economii și Consemnațiuni a devenit persoană juridică de drept privat și i s-au adus modificări însemnate în privința obiectului de activitate.
În perioada următoare, Casa de Economii și Consemnațiuni a început activitatea de creditare a persoanelor juridice, prin acordarea de credite în baza programului KFW, iar în ultimul trimestru al anului 1999 a acordat întreprinderilor mici și mijlocii credite din resurse proprii și în baza programului PHARE RO 9711. De asemenea, la sfârșitul anului 2001 a început și creditarea autorităților administrației publice locale.
Începând cu 1999, Casa de Economii și Consemnațiuni este membră a Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication – SWIFT. În acest an, CEC avea 7 milioane de clienți și gestiona circa 11.000 de miliarde de lei vechi, adică aproape o treime din economiile depuse la bănci de populație.
În 1930, din inițiativa Institutului Economic Românesc, sărbătorirea anuală a Zilei Mondiale a Economiei – 31 octombrie – intră și în tradiția țării noastre. Casa Generală de Economii a oferit, în primul an al sărbătoririi evenimentului, premii pentru conducătorii a 160 de case de economii școlare din București în valoare de 78.303 de lei.
În cursul anului 2008, în acord cu strategia de dezvoltare, banca a demarat un amplu proces de rebranding, care a însemnat, pe lângă lansarea noului brand, CEC Bank, și transformarea ghișeului CEC într-o unitate bancară modernă, oameni instruiți mai bine, sedii atrăgătoare și confortabile, un portofoliu nou de servicii și produse.
În prezent, CEC Bank se regăsește în grupul băncilor de elită din România, fiind o bancă comercială universală și competitivă. Clienții băncii au la dispoziție peste 1.000 de unități teritoriale, din care circa 500 sunt amplasate în mediul rural. Conform misiunii asumate, în perioada viitoare banca va susține cu precădere IMM-urile, agricultura și populația. Obiectivul declarat al CEC Bank este de a ajunge în top 5 bănci din România, atât prin creștere organică, cât și prin demararea unei noi etape în procesul de dezvoltare, bazată pe schimbarea modalităților de procesare, dezvoltarea sistemelor tehnologice și digitalizare.
