La un deceniu distanță de la căderea Lehman Brothers se poate spune că lumea s-a preocupat insistent pentru ca viitorul să fie mai bine pregătit și stabilitatea financiară să fie protejată. Mai bine nu este și echivalentul unui scut de netrecut. Istoria economică a lumii a relevat că motorul declanșării unei crize nu este mereu același și, de fiecare dată, ceea ce este mai sofisticat, mai în vogă, poartă cu sine și declanșatorul crizei. Christine Lagarde atrăgea atenția (septembrie 2018) asupra complexelor legături dintre sectorul financiar și economia reală, un aspect pe care cei mai mulți politicieni contemporani crizei l-au ignorat, lipsa lor de reacție determinând creșterea facturii acesteia. Reglementarea sistemului financiar urmărește o țintă mișcătoare, determinată atât de faptul că progresul tehnologic mută relațiile financiare în alte sfere, cât și de faptul că societatea își schimbă criteriile valorice.
Preocupărilor față de administrarea sistemului financiar global și susținerea cooperării internaționale pentru a progresa și a ne proteja împreună le este opusă teama de globalizare, vinovații de serviciu fiind comerțul (deschiderea pieței mărfurilor și serviciilor) și sectorul financiar-bancar (deschiderea pieței capitalului), dându-se deoparte impresionanta creștere a bunăstării globale, extinderea ofertei de locuri de muncă și avansul tehnologic prin cooperare realizate în ultimele șapte decenii: deja peste 50% din populația globului se înscrie în standardul de clasă mijlocie și bogată, cu perspectiva ca în 2030 numărul acesteia să fie de 5,6 miliarde persoane (în creștere cu 1,8 miliarde persoane față de prezent), comparativ cu 2,7 miliarde încă expuși vulnerabilităților (H. Kharas, K. Hamel – A Global Tipping Point: Half the World is Now Middle Class or Wealthier, The Brookings Institution, 2018).
Numeroși lideri nu mai doresc un sistem bazat pe interacțiune și responsabilitate comună, fiind dezinteresați de răspunderile globale. Donald Trump excelează prin desconsiderarea multilateralismului. Extinderea participanților la procesul globalizării și complexitatea comunicării dintre aceștia au crescut gradul de permeabilitate a frontierelor, astfel încât dorințele de încetinire sau recul al globalizării nu vor putea duce la întoarcerea sistemului financiar la un moment din trecut, ci doar îl vor canaliza către alte segmente ale pieței, suscitând mereu căutarea de norme destinate asigurării prudențialității și protejării stabilității dobândite.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament