Economistul: Pentatlonist pentru o sută de zile

VLAD ROŞCA

«Onoarea este mare, responsabilitatea şi mai mare. Nu sunt politician, dar mi-am dedicat cea mai mare parte a vieţii politicilor economice din Europa şi din Grecia.» Lucas Papademos

Apele tulburi din jurul Greciei s-au mai liniştit, însă doar pentru puţin timp. De fapt, au dispărut valurile puternice din regimul Papandreou, dar vor începe altele, sub conducerea lui Lucas Papademos, noul ministru al Greciei. Turbulenţa se păstrează. Obiectivul la fel: reducerea instabilităţii. De eliminare nici nu poate fi vorba, dar acţiunile se vor îndrepta către stabilizare.

Lupta lui Papademos cu moneda euro pare a fi mai grea decât întreg dodecatlonul lui Hercule. Dacă cel din urmă a prins cerberul viu, Papademos ar trebui să spere că va prinde, printre altele, şi şansa. Eventual să spere într-o minune a Tycheei, zeiţa spiritului şi a norocului. Căci Papademos va trebui să implementeze programe de economisire, să apere axele Bruxelles şi Washington, care asigură ajutoarele financiare pentru Atena, şi să implementeze reforme. Deja un triatlon şi pentru el. Apoi, va trebui să facă faţă opiniei publice şi maselor care nu vor renunţa, probabil, să iasă în stradă, deloc uşor într-un stat fără multă răbdare. Şi să organizeze noi alegeri. Pentatlon pentru Papademos, care îşi face intrarea în arenă destul de abrupt.

De ce ar spera grecii în Papademos, chiar dacă pe termen scurt? Măcar pentru numele său, care înseamnă „Tatăl poporului”. Desigur, nu tatăl, adică grecul, bărbatul. El are să se lupte cu o rată a şomajului de peste 16%, fiind ocupat să-şi găsească un loc de muncă. Este vorba de Tatăl de ceva mai de sus decât muritorul de rând, băutor de ouzo.

Dacă economia va continua să nu funcţioneze, Biserica va rămâne un refugiu pentru greci. La fel ca tavernele ce nu par a fi afectate de criză. Doar că sunt băncile, o altă instituţie, probabil că nu la fel de importantă precum Biserica sau taverna... căci nu vorbim aici de City-ul londonez, ci de Plaka ateniană. Iar dacă băncile vor scârţâi mai rău decât un bouzouki dezacordat, s-ar putea să scârţâie şi tavernele. Însă nu cu mult, să fie înţeles, altfel kir Giorgos şi kira Gianna s-ar plictisi de moarte. Chiar şi în acel caz, nu ar fi rost de îngrijorări, pentru că Biserica ar rămâne neclintită şi ar face ce ar avea de făcut.

Şi, totuşi, grecii şi-ar putea pune speranţe în Lucas Papademos, a cărui calificare ar trebui să le aducă speranţe că nu va conduce după acordurile fine ale vreunei rebetika, tip de muzică îndrăgită, ci după legile pieţei. Doctor în economie al Massachusetts Institute of Technology, apoi cadru didactic şi profesor la Columbia University, Papademos s-a întors în Grecia în anul 1985, nu înainte de a lucra la filiala din Boston a FED. Din postura de şef al Băncii Centrale a Greciei, Papademos a avut un cuvânt greu de spus în înlocuirea drahmei cu moneda unică europeană, în anul 2002. Acum, obiectivul principal va fi aplicarea deciziilor luate la summit-ul european din 26 octombrie a.c.

Noul premier nu s-a ferit să afirme că ţara sa se află la răscruce de drumuri. Dacă Hercule va rămâne cel mai mare erou al Greciei, rămâne de văzut. Papademos are propriile încercări, mai mult politice, mai puţin olimpice.

Deşi Atena 2004 nu este chiar basma curată. Are partea sa de „vină” în situaţia actuală a Greciei. Poate influenţa nu a fost la fel de mare precum cea a altor evenimente economice sau politice, dar Jocurile Olimpice au fost petrecerea pe care Grecia a dat-o, la care şi-a chemat o mulţime de prieteni din lume, la care a cheltuit mai mult emoţional decât raţional. Mai contează câţi bani au fost „aruncaţi”? Important era să-şi cinstească invitaţii de la petrecere şi la finalul căreia a realizat că, de fapt, petrecerile nu produc profit, ci doar cheltuieli. Şi hedonism... ceea ce probabil i-a făcut fericiţi.

Pentru îndeplinirea celor douăsprezece munci, Hercule a primit darul imortalităţii de la Zeus. Oare ce va primi Papademos? Cursa contracronometru a început. Primele zile dintr-o sută, cât durează interimatul, s-au scurs deja.