MOHAMED A. EL-ERIAN
Președinte al Colegiului Queens, Universitatea din Cambridge
Pentru oamenii din întreaga lume, probabil cea mai mare speranță este că 2021 va fi un an de transformare benefică: economii cu redresare rapidă, firme dornice să treacă la atac cu modele de afaceri „redimensionate” și guvernele care să vorbească despre „o mai bună reconstruire”. Riscul, deocamdată insuficient evaluat, este ca factorii de decizie să ajungă să petreacă cea mai mare parte a anului (și prea mult) pentru a face față atât pagubelor existente, cât și celor noi produse de șocul COVID-19.
Există patru motive întemeiate de a fi optimiști în privința anului 2021. În primul rând, oamenii de știință și companiile farmaceutice au lucrat frenetic la dezvoltarea unui vaccin anti-COVID-19, adesea susținuți de fonduri guvernamentale directe și indirecte considerabile. Există semne că sunt câteva vaccinuri care ar putea fi aprobate în curând, deschizând astfel calea către imunizarea colectivă necesară pentru ca interacțiunile economice și sociale să revină la normal.
În al doilea rând, o parte substanțială a sectorului privat – susținută de piețe de capital larg deschise care oferă o finanțare amplă la prețuri reduse – a fost ocupată cu gândirea și planificarea de strategii pentru lumea postpandemie. Firmele caută să iasă din criză cu un echilibru mai bun între reziliență și eficiență, precum și cu o agilitate operațională sporită și o receptivitate la nou pe care le-au putut dobândi doar atunci când au fost forțate să acționeze într-o paradigmă extrem de incertă și inegală de gestionare a crizelor.
În al treilea rând, dificultățile inerente ale managementului în timpul pandemiei au evidențiat nenumărate deficiențe de conducere în companii și guvernele locale și naționale. Șocul COVID a devoalat, de asemenea, eșecuri majore de coordonare la nivel mondial și regional și a impulsionat o evaluare mai bună și mai amplă a probabilității scăzute și a impactului ridicat al „evenimentelor imprevizibile”. Toate acestea ar trebui să fie utilizate pentru a accelera adaptarea atât de necesară a structurilor de guvernanță de ieri la realitățile mai fluide de astăzi.
În cele din urmă, diferitele experimente naturale forțate asupra multor țări și segmente ale societăților în timpul pandemiei au favorizat o recunoaștere mult mai mare a importanței durabilității, a diversității cognitive și a responsabilității sociale. Această reprofilare poate permite, la rândul său, o schimbare atât de necesară a modelelor implicite de operare economică în multe domenii. În loc să ne împrumutăm continuu din viitor, putem și trebuie să facem mult mai mult în prezent pentru a asigura resurse mai mari pentru generațiile viitoare, astfel încât și ele să trăiască mai bine decât părinții și bunicii lor.
Mi-e teamă că aceste patru posibilități sunt zădărnicite de incapacitatea noastră de a depăși în mod decisiv pagubele provocate de pandemie. Un astfel de rezultat cu siguranță nu ar reprezenta prima dată când o călătorie imperfectă împiedică economiile să ajungă la o destinație promițătoare.
După criza financiară din 2008, de exemplu, mulți factori de decizie politică s-au grăbit atât de repede să celebreze victoria asupra amenințării reale a unei crize globale multianuale încât și-au luat ochii de pe minge atunci când a fost nevoie să asigure o creștere robustă, cuprinzătoare și durabilă pe termen lung, în consecință. În special în țările bogate, această delăsare a agravat fragilitățile structurale de toate tipurile – economice, financiare, instituționale, politice și sociale – și a secat potențialul de redresare.
Pentru a evita repetarea acestei greșeli în 2021, pe măsură ce lumea iese din pandemie, factorii de decizie politică trebuie să acționeze devreme și decisiv în trei domenii.
În primul rând, trebuie să ne asigurăm că putem trăi mai bine cu COVID-19. Chiar dacă un vaccin este aprobat în curând, producerea și diseminarea acestuia vor dura câteva luni. Mai mult, nu sunt garantate rate de adoptare ridicate și nici de eficacitate durabilă. Prin urmare, este posibil să nu atingem un nivel adecvat de imunitate colectivă până în a doua jumătate a anului 2021, acest calendar fiind unul optimist. Multe economii avansate au nevoie urgentă de a ține sub control ratele de infecție cu COVID-19 în timp ce construiesc rapid capabilități de testare și urmărire critice, îmbunătățirea terapiei și îmbunătățirea comunicării. În special guvernele și organismele de sănătate publică trebuie să facă mult mai mult pentru a consolida mesajul conform căruia deși maniera de abordare a COVID-19 implică greutăți și sacrificii, este singura modalitate de a ne proteja pe noi, familia noastră și comunitatea din care facem parte.
În al doilea rând, guvernele trebuie să ia măsuri acum (cum ar fi modernizarea infrastructurii, investiții în economia verde, recalificarea și reconfigurarea forței de muncă și reforma fiscală) pentru a contracara presiunile crescânde pe termen lung asupra creșterii potențiale. Dacă nu vor acționa rapid, lumea postpandemie va fi plină de falimente corporative și șomaj prelungit. Concentrarea întreprinderilor va fi mai înaltă, globalizarea va scădea, competitivitatea se va diminua și inegalitatea veniturilor, a bogăției și a oportunităților se va amplifica. Economia globală va fi mai puțin productivă și mai fragmentată, cu mai puțină participare și acces, împreună cu un grad mai ridicat de insecuritate financiară a gospodăriilor. Toate acestea ar putea duce, atât din partea cererii, cât și a ofertei, la obstacole structurale prelungite, greu de depășit, în calea redresării economice.
În al treilea rând, factorii de decizie politică trebuie să abordeze decuplarea finanțelor de economia reală, care a devenit atât de severă încât bunăstarea economică viitoare este în pericol. Ultimul lucru de care economia globală are nevoie este un val de reducere a gradului de îndatorare financiară dezordonată, în care desfășurarea riscurilor excesive ale instituțiilor financiare nebancare din ultimii ani subminează sau chiar descurajează redresarea economică, oricât de slabă ar fi ea.
Eșecul de a acționa rapid asupra acestor trei imperative va crește semnificativ riscul ca economia globală postpandemie să rămână blocată într-o paradigmă de creștere insuficientă, inegalități excesive, rupturi sociale în creștere și crize periodice de volatilitate financiară. Deja prea mulți oameni sunt expuși riscului transferurilor economice permanente din cauza moștenirilor legate de pandemie și a schimbărilor structurale de lungă durată. Un răspuns lent al politicii va influența negativ energia, ingeniozitatea și participarea comunității, necesare pentru a asigura o tranziție lină către noi oportunități productive, bine plătite.
Instrumentarea unei mari reveniri economice în 2021 și menținerea unei creșteri puternice și durabile după aceea vor necesita mult mai mult decât un vaccin anti-COVID-19. Dar cu măsuri îndrăznețe, leadership inspirațional și un pic de noroc, factorii de decizie politică pot sprijini orientarea economiei globale pe drumul cel bun.
Mohamed A. El-Erian, consilier economic șef la Allianz și președinte al Colegiului Queens, Universitatea din Cambridge, a fost președinte al Consiliului de Dezvoltare Globală al președintelui american Barack Obama. El este autorul cărții „The Only Game in Town: Central Banks, Instability, and Avoiding the Next Collapse”, cea mai recentă lucrare a sa.
