Interviu cu Călin Rangu, director Supraveghere Intermediari și Reguli de Conduită în cadrul ASF
Vă propunem o întâlnire cu Călin Rangu, director Supraveghere Intermediari și Reguli de Conduită în cadrul ASF. Pornim de la sintagma conduită, pentru că îți revine domeniul acesta de reglementare, reguli de conduită la nivelul intermediarilor, adică la nivelul brokerilor din asigurări.
Regulile de conduită de aplică la nivelul întregii piețe de fapt. Noua legislație europeană se referă foarte mult la distribuție și a apărut directiva de distribuție în asigurări care acoperă în primul rând brokerii, dar și asiguratorii, iar conduita se referă la tot ce poate fi în detrimentul consumatorului. Acesta este conceptul nou cu care vine directiva europeană. Trebuie să prevenim orice fenomen, orice practică incorectă care ar afecta consumatorul. Deci regulile de conduită business-contact în engleză, de fapt este o versiune superioară a protecției consumatorului. Dacă înainte protecția consumatorului se făcea punctual, în momentul acesta trebuie să se facă structurat plecând de la cum sunt organizate firmele de asigurări, cum sunt organizați brokerii, cum se evită conflictele de interese, cum sunt create produsele.
Ai făcut trimitere la protecția consumatorului unde există o autoritate publică de resort. Nu există o diminuare a rolului acesteia? Unde vă completați și unde vine ASF să ridice problema la un nivel superior?
ASF-ul întotdeauna a avut atribuții în protecția consumatorilor, protecția asiguraților, a păgubiților, a celor din piața de capital, a investitorilor sau a beneficiarilor de pensii private. Cooperarea cu ANPC-ul este foarte bună, avem un protocol de colaborare. Orice se întâmplă pe domeniul pieței financiare nebancare automat este în sarcina ASF-ului să rezolve aceste probleme. Noi aplicăm și principiile generale și legislația generală la nivelul României privind protecția consumatorului, legea consumului, practicile incorecte, publicitatea înșelătoare. Deci, într-o analiză pe care o facem pe conduită inclusiv analizăm aceste elemente, dar mai ales intrăm pe zona specifică sectorului financiar nebancar. De exemplu, în zona asigurărilor, în momentul în care un constatator constată în trei zile sau în mai multe zile este o problemă de conformitate a legii, dar modul, calitatea cum se realizează această constatare. Dacă drepturile consumatorului sunt respectate prin coroborarea legislației generale cu cea specifică, aici intră ASF-ul pe zona de conduită în mod anume.
Care este obligația ASF în momentul în care constată un anume comportament, o anumită conduită în businessul pe care-l reglementează?
Practic legislația română se înlocuiește cu legislația europeană. Deci directiva aceasta de distribuție în asigurări urmează acum să ajungă la Parlament pentru a fi votată. Din fericire, într-un fel, aplicarea s-a amânat pentru octombrie 2018, deci avem timp să treacă prin Parlament, să fie aprobată, astfel încât din octombrie 2018 să fie în vigoare. Legea de bază a asigurărilor în România nr. 237/2015 transpune o altă directivă europeană, Directiva Solvency 2 – solvabilitate 2 –, care stabilește cadrul general de reglementare. În momentul în care, de exemplu, Legea IDD va fi aprobată de către Parlament, se va anula legea privind brokerajul în România. Legea 32/2000, care este o lege veche, a fost bună, dar este înlocuită. Au apărut niște regulamente delegate în aplicarea IDD-ului care se aplică automat, practic nu se mai transpun. Deci noi acum suntem în faza de migrare de la legislația națională la legislația europeană, cu provocările aferente. De exemplu, conceptul de freedom of services, freedom of establishment în care toată lumea poate circula în Europa, se pot cumpăra asigurări vândute din altă țară, brokerii accesează și distribuie pe teritoriul României produse ale altor asiguratori sau asiguratorii români se duc în străinătate, brokerii români se duc în străinătate. Ridică un alt nivel de competență al autorităților pentru a putea să prevină până la urmă iarăși acest consumer detriment, problemele la nivelul consumatorilor.
În ce măsură această migrație legislativă, de la cadrul de reglementare autohton la cadrul de reglementare european, va produce mutații și impact semnificativ în piața autohtonă?
Mutațiile vor fi radicale pentru că vor putea să intre noi jucători, inclusiv jucători inovativi. În cadrul autorității europene în care activez, în două grupuri noile produse vor fi lansate de către cei care se vor denumi manufacturieri în viitor. IDD-ul vine cu acest concept în care nu mai este neapărat asiguratorul sau brokerul, ci fiecare dintre ei pot să se suplinească și să vină cu produse noi inovative. Un broker care vine cu un produs, normal trebuie să aibă un asigurator în spate pentru a gestiona riscurile aferente, riscurile mai mari peste anumite limite. Dar piața se schimbă. Cum și în domeniul bancar lucrurile tranzitează către centre de servicii, la fel și asigurările. Tendința este să se treacă din ce în ce mai mult de la asigurarea ca produs la asigurarea ca un serviciu și acest serviciu să fie apelat de cetățeni în momente de viață când au nevoie de asigurări. Nu-ți mai iei un CASCO un an de zile chiar dacă mergi, chiar dacă nu mergi cu mașina. Poate îți iei un CASCO numai două-trei ore cât ești cu mașina în oraș la un anumit moment. Deci acesta este un exemplu de adaptare la tendințele internaționale.
În ce măsură consideri că această migrare către legislația europeană, cu mutațiile radicale pe care ai anunțat că le va suferi piața românească de asigurări, va aduce cu sine o transformare și din altă perspectivă? Cum se vor împăca aceste mutații și această migrare cu nivelul de educație al consumatorului, generic vorbind?
Educația este un proces continuu care trebuie să se realizeze la toate vârstele. Din acest motiv, ASF-ul a demarat încă de acum trei ani campanii efective de amploare pe zona de educație financiară. Dar este un mix de factori. Nu numai educația în sine poate să rezolve problemele sistemului. Trebuie să vină și toți participanții sistemului, dinspre consumatori, companii, brokeri. Până la urmă, conform ultimelor rapoarte și a tendințelor, brokerii sunt cei care vor face jocul într-un fel pe piața asigurărilor, pentru că ei sunt interfața cu consumatorul. Ei nu vor mai vinde doar RCA, ci îi vor face pe oameni să înțeleagă de fapt care este rolul asigurării, faptul că pot să-și protejeze binele familial până la urmă luând o asigurare de casă, de sănătate, de viață. Educația generală are rolul ei, dar practic nu poate să înlocuiască interacțiunea între om și client. Mașina, calculatorul vor înlocui această interacțiune într-o proporție mare pentru produsele de bază. Este foarte clar, RCA-ul poate să-l vândă oricine, poate să-l cumpere oricine, nu trebuie să ai o interfață. Este până la urmă un produs pe care trebuie să-l iei, are un caracter social, este obligatoriu, poți să-l iei de pe internet fără nici o problemă. Nu-ți trebuie un dialog prea elaborat cu o persoană, dar restul asigurărilor au nevoie de consultanță. Și legislația aceasta europeană pune accent foarte mult pe zona de calitate a consultanței, ca aceasta să fie eficientă. În Occident, legislația a fost generată de statele din vestul Europei datorită produselor de asigurări cu componentă investițională în care lumea a pierdut bani într-un moment sau altul al existenței ciclului de viață al acelui produs, tocmai pentru că nu porneau bine de la început. Va veni și momentul în care și România se va dezvolta. Din fericire se va dezvolta deja pe o legislație care-i va proteja pe oameni, iar vânzătorii nu vor mai fi doar vânzători, vor fi mai mult consultanți.
Când vom trăi acest moment?
Momentele acestea sunt disruptive în general. Deci trebuie să se întâmple un click, să se întâmple ceva care să ducă piața într-o direcție sau alta. Un fenomen economic, un manifest care să fie lansat și să fie pe limbajul oamenilor. De exemplu, noi avem acum reacții favorabile de câteva luni de zile. Vorbim de asigurările acestea la cerere în momentul în care omul nu ar mai trebui să-și ia o asigurare, inclusiv de RCA, într-un fel la aceeași valoare, indiferent dacă merge mult sau puțin cu mașina. Teoretic, se individualizează riscul și se individualizează pe profilul omului. Iar reacția este foarte pozitivă. Oamenii își dau seama că în momentul acela asigurarea este în beneficiul lor. Trebuie să mutăm într-un fel focusul de la asigurare ca ceva de care ai nevoie – dar dacă nu te împinge cineva nu o iei – la a avea nevoie și a simți nevoia asigurării. Și aici intervin oamenii și intervin brokerii foarte mult.
În ce măsură această creativitate poate să atragă cu sine o sumă întreagă de riscuri într-o piață care paradoxal este construită să ne protejeze în fața riscurilor?
Aceste riscuri vor trebui să fie minimizate de autorități. Aici este rolul până la urmă și al ASF-ului sau a tuturor autorităților de a proteja consumatorii pentru aceste devieri, datorită sistemului capitalist până la urmă. Pentru că lumea urmărește profitul, dorește să intre pe piață cât mai mult, cât mai repede, cu produse care să fie simple, dar de multe ori pot să fie înșelătoare. Am fost acum trei săptămâni în cadrul acestui grup al acelui comitet Insurtech de la Iopath la centrul FinTech, cartierul de tehnologii financiare al Frankfurtului, unde am avut plăcerea să discut cu mai multe companii. Unele din companii lansează produse și vorbesc de autorități chiar la mod anarhic, în sensul în care nu ai nevoie de autoritate, „uite, eu știu ce să fac, pe on-line pot să fac orice, autoritatea îmi ridică costurile, legislația îmi ridică costurile”. În momentul în care ai un interlocutor de felul acesta este rolul autorității să-i spună „ok, dar nu protejezi consumatorul?”. Autoritățile au rolul de a reglementa la minimum necesar o piață pentru a proteja consumatorii, pentru că este o diferență foarte clară de informare. Vorbeam de educație. Este o asimetrie între puterea de negociere, de înțelegere a unui om obișnuit, a consumatorului, și a celui care îți vinde. Și aici intervin autoritățile, care trebuie să regleze momentul unor disfuncționalități. Dar tot autoritățile trebuie să și favorizeze. De exemplu, la nivel european este acum un concept, sandbox, concept în care permiți inovația financiară într-un mod controlat. Controlat de către autoritate în afara unui cadru care să fie foarte încărcător pentru costuri, cu reglementări birocratice pentru cel care vrea să inoveze.
Cum legăm inovația financiară și inovația pieței de asigurări, generic vorbind, de inovația tehnologică?
Noi deja suntem racordați la această structură, având în vedere că și în cadrul ASF-ului s-a creat un grup de Fintech în asigurări în Insuretech de la Insurance și participarea noastră în grupul de la IOPA. În acest moment, avem un grup extern format din mai multe companii care doresc să dezvolte, iar noi le dăm consultanța necesară pentru a putea dezvolta controlat și de a înțelege mai bine fenomenul. Este un gap communicational între cei care vor să inoveze – de exemplu un soft-ist care știe ce are de făcut are o idee – și realitatea pieței financiare din perspectivă financiară și care sunt reglementările, care sunt cu o cupolă peste cele două aspecte. Și atunci intervine autoritatea sau intervin autoritățile europene care dezvoltă astfel de competențe pentru a susține această inovație într-un mod controlat, dar să fie în avantajul consumatorului, să-i fie viața mai ușoară și să reducă prețurile.
Care sunt pașii critici pe care piața asigurărilor trebuie să-i facă anul acesta?
Pașii legislativi în primul rând. Transpunerea noii legislații. Dar întotdeauna pașii țin de oameni, de mentalitate, de schimbarea proceselor, a modului de lucru. Procesele și oamenii, mentalitățile se schimbă foarte greu.
