Economistul: Proiectul Național de Modernizare Economică și Socială a României

Demersul AGER – căruia i-am consacrat anul trecut spații ample în revista noastră – se află, în momentul de față, într-o nouă fază: cea a dezbaterii temelor fundamentale ale proiectului național de modernizare economică și socială a româniei în vederea redactării unei prime forme a textului acestui document ce se dorește a prefigura viitorul țării, cel puțin până la finalul actualului deceniu.

Așa cum bine cunosc cititorii noștri, cele 23 de întâlniri care au avut loc în 2011 au oferit fundamentele proiectului național, ceea ce permite trecerea la „construcția” principalelor capitole. Pentru preconizatele dezbateri sintetice vom publica, începând din numărul de față, sugestiile redacției privind cele patru teme, care vor fi supuse atenției participanților, respectiv reindustrializarea, înscrierea agriculturii în procesul declanșat de politica agricolă comună (pac), regândirea politicii fiscal-bugetare, perspectivele valorificării potențialului turistic al țării.

REINDUSTRIALIZAREA, IMPERATIVUL PRIMORDIAL

Întrucât toate dezbaterile care au avut loc au identificat, în urma unor ample și profunde analize, drept ax al procesului de modernizare a României trecerea la conceperea și promovarea unei strategii a reindustrializării, propunem, în spiritul considerentelor expuse, să consacrăm prima dezbatere-sinteză acestui obiectiv. Se cer luate în considerare, înainte de toate, argumentele care ne pun în gardă în legătură cu posibilitatea unei interpretări eronate a ideii de reindustrializare. Nu este vorba de a relua, în noile condiții istorice, politicile care au dus la un exces de capacitate productivă și de stocuri, după cum este exclusă orice tentativă de a recurge la naționalizări. În această ordine de idei se urmărește să se definească, într-o manieră clară, neechivocă, concepția pe care o va promova Proiectul Național în ceea ce privește rolul statului în economie și, în special, în conceperea și promovarea politicilor industriale. Se impune, totodată, a se remarca faptul că o politică industrială, în sensul menționat, este imperativă în contextul în care România a renunțat la unele dintre pârghiile economico-financiare naționale în favoarea procesului de integrare europeană. Potrivit ideilor conturate, temele principale ar putea fi următoarele:

1. Cum poate fi valorificată, în interes național, experiența mondială în domeniul reindustrializării?

a) Politicile de reindustrializare în statele membre ale Uniunii Europene;

b) Procesul de reindustrializare în Statele Unite ale Americii;

c) Orientările țărilor membre ale BRIC în vederea modernizării propriilor baze industriale.

Avem în vedere „inventarierea” unor orientări strategice și a unor modalități practice de acțiune care pot constitui surse de inspirație pentru propriul nostru Proiect Național. Luarea în considerare a tot ce poate fi util și pentru țara noastră ține seama și de necesitatea alinierii la principalele tendințe ale proceselor de globalizare și de integrare. Evident, vor fi supuse analizei și învățămintele actualei crize globale în ceea ce privește conturarea unui model nou de dezvoltare economică la scară națională, regională, europeană și mondială.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.