Economistul: Proiectul Naţional de Modernizare Economică şi Socială a României. Dimensiunea demografică a viziunii strategice

TEODOR BRATEŞ

Moderatorul dezbaterii, prof. univ. dr. Marin Dinu, a subliniat că tema supusă atenţiei participanţilor vizează un element esenţial al procesului de elaborare a Proiectului Naţional întrucât starea demografică previzibilă pentru orizontul de timp care face obiectul proiecţiei strategice reprezintă chiar fundamentul demersului ştiinţific iniţiat de AGER.

Prin respectiva temă se întregeşte cadrul conceptual şi operaţional prin care se poate defini procesul de modernizare sau de înscriere în modernitate a vieţii economice şi sociale româneşti. Dezbaterea contextului extern, cu precădere a celui caracteristic Uniunii Europene şi a potenţialului de aliniere a României la principalele procese şi tendinţe din lumea contemporană, a ajutat şi ajută la mai buna înţelegere a modalităţilor prin care Proiectul Naţional poate da un răspuns bine argumentat la ceea ce ne-am angajat să realizăm, ca imperativ al timpului nostru.

SURSA UNOR ÎNGRIJORĂRI LEGITIME. La începutul expunerii sale, prof. univ. dr. Alexandru Isaic-Maniu a subliniat că anul 2010 a adus în discuţie un subiect care ţine de valoarea şi demnitatea fiecărui om: „Fiecare contează”. Pentru ca fiecare dintre noi să conteze, trebuie ca fiecare dintre noi să fie luat în calcul – deci, recenzat. Principalul obiectiv al recensământului este de a asigura datele statistice pentru caracterizarea schimbărilor produse în numărul şi structura populaţiei, a gospodăriilor, locuinţelor, a resurselor şi forţei de muncă, de a asigura o bază riguroasă pentru calculele specifice în domeniul demografic şi al forţei de muncă.

După ce a trecut în revistă evoluţia populaţiei, începând cu anul 1860, vorbitorul s-a referit, în special, la perioada tranziţiei, relevând că elementul nou de după 1989 constă în migraţia externă (aproximativ 2-3 milioane de români se află legal peste hotare, iar numărul celor emigraţi ilegal este necunoscut şi, în consecinţă, nu a fost înregistrat la recensământ).

În ceea ce priveşte îmbătrânirea populaţiei, a atras atenţia că avem de-a face cu un fenomen european. Conform proiecţiilor Comisiei Europene, rata fertilităţii riscă să se menţină la un nivel scăzut şi chiar, în anumite ţări, să scadă. Într-un raport elaborat sub egida Comisiei se spune: „...se poate ca indivizii să fie mulţumiţi de a nu avea copii sau de a nu avea decât doi. Societatea, deopotrivă, are nevoie de a asigura solidaritatea şi continuitatea între generaţii, ceea ce reclamă o importantă proporţie de familii mai numeroase”. Un caz particular îl reprezintă evoluţiile din Europa de Est, unde s-a înregistrat un declin brutal al fertilităţii ca urmare a schimbărilor intervenite după căderea comunismului.

România înregistrează un nivel mediu (european) al ratei mortalităţii şi o creştere modestă a speranţei de viaţă, ceea ce determină îmbătrânirea populaţiei. În prezent, din cele 21,5-21,6 milioane de locuitori, 10,5 milioane sunt adulţi, 5 milioane – tineri şi copii şi 6 milioane vârstnici.

Peste 50 de ani, tabloul demografic va arăta complet diferit: pensionarii vor reprezenta mai mult de jumătate din populaţia ţării, va scădea numărul adulţilor şi copiilor, piramida vârstelor îngustându-şi semnificativ baza. O altă serie de date statistice a vizat rata brută a natalităţii, rata totală a fertilităţii, naşterile, decesele, a împărţirii populaţiei pe sexe, diferenţele dintre mediul rural şi cel urban, precum şi o serie de caracteristici teritoriale.

Îmbătrânirea populaţiei reprezintă un fenomen european. Într-un raport oficial se spune: «...se poate ca indivizii să fie mulţumiţi de a nu avea copii sau de a nu avea decât doi. Societatea, deopotrivă, are nevoie de a asigura solidaritatea şi continuitatea între generaţii, ceea ce reclamă o importantă proporţie de familii mai numeroase».

CORELAŢIA DINTR EDUCAŢIE ŞI... FERTILITATE. În continuare, expunerea a relevat că ridicarea nivelului de educaţie, la femei, în primul rând, a majorat vârsta la căsătorie şi la naşterea copilului. O educaţie ridicată înseamnă şi emanciparea femeii, o participare mai mare la activităţi economice în afara gospodăriei, independenţa economică a acesteia, cu impact direct asupra numărului de copii. Ponderea născuţilor proveniţi de la femei cu studii superioare era de numai 8% în anul 2002, dar a ajuns la dublu în 2009, respectiv peste 17%.

Introducerea în 2003 a concediului şi indemnizaţiei de creştere a copilului la femeile salariate a avut efecte pozitive: s-a înregistrat o creştere moderată a numărului de copii născuţi de femei salariate, ceea ce a compensat continuarea declinului de la femeile nesalariate, din mediul rural, în special; a crescut frecvenţa deciziilor de a avea al doilea copil la un număr semnificativ de femei salariate.

Un spaţiu amplu a fost rezervat în expunere migraţiei externe, relevându-se că actuala migraţie temporară (euronavetismul) pentru muncă a avut şi are efecte economice pozitive. Numărul celor care s-au întors acasă la instalarea crizei (în ţările vestice) este nesemnificativ. Dacă tendinţa către emigrare va reveni odată cu trecerea crizei, există riscul unei pierderi umane a cărei dimensiune nu poate fi estimată astăzi. Ar fi o pierdere umană directă, dar şi indirectă, prin copiii pe care tinerii migraţi îi vor aduce pe lume acolo şi nu aici.

În anul 2000, populaţia de peste 60 de ani a ajuns să depăşească populaţia de sub 15 ani. Există mari dezechilibre în structura pe vârste a populaţiei între mediile urban şi rural. Sistemul actual de pensii, caracterizat printr-o rată mare de dependenţă, nu mai poate – potrivit datelor existente – susţine corespunzător populaţia vârstnică.

[...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.