Economistul nr. 2 (serie nouă), 23 Ianuarie 2012
MAREA PROVOCARE. Astăzi, ne propunem să procedăm în același mod și în cazul celei de a doua dezbateri-sinteză pe care intenționăm să o dedicăm exclusiv relansării agriculturii și industriei agroalimentare. După toate probabilitățile, această temă va fi tratată în trei reuniuni, date fiind vastitatea și complexitatea aspectelor care se cer luate în considerare.
Precizăm că punctajul pentru care am optat a fost inspirat de mai multe întâlniri care au avut loc în cursul anului 2011 și urmează – în linii esențiale – structura sugerată de studiile prof. univ. dr. Marin Dinu și conf. univ. dr. Cristian Socol. Din toate acestea a rezultat cât se poate de clar că marea provocare o constituie restructurarea sectorului agricol. De aceea, pentru reușita reformelor structurale, o politică industrială activă se cere însoțită de creșterea competitivității la nivelel sectorului agricol.
În vederea determinării convergenței reale a agriculturii românești cu cea a Uniunii Europene, s-a sugerat întocmirea unei matrice SWOT (puncte tari, puncte slabe, riscuri și oportunități).
Punctele tari ale agriculturii românești ar fi următoarele: - al doilea mare producător agricol din Europa Centrală și de Est, după Polonia (suprafața agricolă de 14,8 milioane de hectare); - clima și solul sunt favorabile dezvoltării agriculturii ecologice; - folosirea unor metode tradiționale și nonintensive.
Puncte slabe ale agriculturii românești ar consta în: - rolul de „plasă de siguranță” pentru persoanele care nu-și pot găsi de lucru în alte domenii; - agricultori de subzistență: preponderența fermelor mici, familiale; - ponderea mare a autoconsumului; - piața agricolă este puțin funcțională; - scăderea ponderii producției agricole în PIB a fost însoțită de o creștere importantă a ponderii populației agricole în totalul populației civile ocupate.
OBIECTIVE CHEIE. România dorește ca, prin integrarea în Uniunea Europeană, să obțină sau să consolideze: - stabilitatea economică; - investiții mari din fonduri structurale; - venituri mai mari pentru fermieri; - accesul la piața unică pentru produsele lor (piața Uniunii Europene, de 375 de milioane de consumatori, plus 100 de milioane de consumatori piața țărilor central și est-europene – ECE); - o cerere sporită pentru produsele cu valoare adăugată mare.
[...]
Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.