Proiectul Naţional de Modernizare Economică şi Socială a României. România, în faţa provocărilor globale

Economistul nr. 43 (serie nouă), 21 Noiembrie 2011

      TEODOR BRATEŞ

      Moderatorul dezbaterii, prof. univ. dr. Marin Dinu, a informat participanţii asupra stadiului în care se află procesul de concepere a Proiectului Naţional de Modernizare Economică şi Socială a României. Dezbaterea desfăşurată marţi, 15 noiembrie a.c., şi cea programată pentru mâine, 22 noiembrie a.c., încheie faza examinării principalelor teme tratate în textul care urmează să sintetizeze punctele de vedere exprimate în cursul a peste 20 de reuniuni.      

      Ultimele patru întâlniri au permis să se formuleze concluzii importante în domenii care privesc însăşi esenţa proiectului, respectiv contextul regional, cel din UE şi cel mondial şi modul în care realităţile româneşti se „poziţionează faţă de principalele procese şi tendinţe din lumea contemporană. Dezbaterea finală va avea ca temă înseşi fundamentele economiei ţării, şi anume structura acesteia.

      Decuplarea economiei reale de sectorul financiar. Întreaga desfăşurare a dezbaterii a avut la bază o incitantă expunere a prof. univ. dr. Nicolae Dănilă, expunere intitulată „Criza financiară şi economică actuală, o etapă plină de provocări pentru România”. Vorbitorul a precizat că aduce la întâlnire câteva teme de reflecţie, care pot fi incluse în Proiectul Naţional pentru Modernizarea Economică şi Socială a României. Astfel, a subliniat că economia globală a intrat într-o fază periculoasă şi nesigură, în care se manifestă adâncirea rupturii, a decuplării dintre economia reală şi sectorul financiar. În lipsa unor măsuri şi politici hotărâte, adecvate noii situaţii, există pericolul de a se ajunge la dezvoltarea şi propagarea, în spirală, a incertitudinilor, a neîncrederii, a instabilităţii financiare şi – în cele din urmă – la colapsul cererii globale. Această apreciere a fost motivată, înainte de toate, prin faptul că ţările dezvoltate sunt în centrul adâncirii crizei actuale, lor revenindu-le sarcina principală de a contribui la reinstaurarea ÎNCREDERII ŞI CREŞTERII ECONOMICE la nivel GLOBAL, fapt atestat de măsurile şi recomandările UE, ale liderilor Zonei Euro şi G20, respectiv cele stabilite la reuniunile din 26 octombrie şi 3 noiembrie 2011. Vorbitorul a arătat că, în condiţiile în care Uniunea Europeană va reintra în recesiune, se estimează că încă 23 de milioane de locuitori de pe toate continentele vor fi afectaţi de sărăcie.

      În partea a doua a expunerii s-a subliniat că ROMÂNIA TREBUIE SĂ-ŞI CLARIFICE POLITICA PROPRIE, o politică menită să integreze ţara în efortul general al omenirii, în special în cel al UE, îndreptat spre realizarea unei reveniri economice PUTERNICE, SUSTENABILE ŞI ECHILIBRATE. Profesorul Nicolae Dănilă a apreciat că în acest demers trebuie să se găsească echilibrul necesar între politicile fiscale şi monetare, astfel încât să se promoveze stabilitatea şi creşterea. Cu alte cuvinte, să continue implementarea politicilor şi programelor de reforme structurale care să determine creşterea competitivităţii ţării, crearea de locuri de muncă şi, în acelaşi timp, să întărească reglementarea şi supravegherea financiară pentru a se ajunge la un sistem financiar mai sigur şi mai stabil, capabil să se întoarcă la misiunea lui de bază, aceea de a sprijini economia reală. Vorbitorul a considerat că este imperios necesar să se pună în mişcare toate motoarele interne care să determine creşterea economică, o creştere care trebuie să includă în structura ei dimensiunea socială, adică să fie INCLUSIVĂ, să creeze locuri de muncă. S-a arătat că atunci când inflaţia pune presiuni mari şi aşteptările inflaţioniste sunt puternice, se poate spune că se acceptă o politică monetară restrictivă, prudentă. În perioadele când inflaţia este în mare măsură „sub control” atât sub aspectul realizării unor ţinte, cât şi al aşteptărilor, dar – în acelaşi timp – ţara se confruntă cu acumulări negative pe toate palierele şi, în plus, este expusă unor pericole regionale şi globale mari, se poate pune în aplicare o politică monetară mai puţin restrictivă, chiar acomodativă. Este o cale de a reuşi reducerea deficitelor şi datoriilor publice şi private care au atins un nivel ce se apropie de cel nesustenabil.

      Regimul celor trei „D”. În contextul evocat, putem conceptualiza dezvoltările din lumea de astăzi, vorbind despre perioada modernă a activităţii unei bănci centrale, perioadă în care predomină REGIMUL CELOR TREI „D” (datorii, deficite, dezintermediere bancară), exact motoarele principale ale deciziilor şi măsurilor din domeniile economiei şi politicilor curente, perioadă numită generic a „DOMINANŢEI FISCALE”. În context, s-a relevat că obiectivele băncii centrale includ: stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiară; procesul de integrare a Politicii Monetare şi a Politicilor de Stabilitate Financiară. S-a vorbit, în continuare, despre un plan de acţiune care să sprijine demersul României spre reluarea creşterii economice, ţinându-se cont de recentele recomandări ale G20: ţările cu surplus şi creştere economică să majoreze consumul intern şi cererea (ceea ce readuce în atenţie perspectivele exporturilor româneşti), ţările cu deficit bugetar şi datorii să le ajusteze şi să se consolideze, făcându-le sustenabile. Este vorba despre noi orientări în politica externă în corelare cu noile dimensiuni şi orizonturi care se deschid comerţului exterior românesc în condiţiile evocate.

      Partea a treia a expunerii a fost consacrată viitorului băncilor din Zona Euro şi pe ansamblul UE, prin prisma a ceea ce poate afecta şi România. Profesorul Dănilă a plecat în analiza sa de la CONCEPTUL CENTRALITĂŢII SISTEMULUI BANCAR EUROPEAN, cu alte cuvinte, de la realitatea că băncile europene sunt mai mult centrate pe procesul şi angrenajul de funcţionare a economiilor UE.

      [...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.

Fiţi prima persoană care comentează acest articol!