Economistul nr. 5 (serie nouă), 13 Februarie 2012
În urma sugestiilor primite de la numeroși colegi, se conturează tot mai clar ideea potrivit căreia un capitol distinct al Proiectului Național de Modernizare Economică și Socială a României s-ar cuvenit să fie consacrat obiectivelor strategice din domeniul educației. Redacția consideră că această propunere este viabilă și, în consecință, supune atenției tuturor care vor să se implice în demersul inițiat de AGER câteva teme care ar putea structura o dezbatere-sinteză, care să prefațeze faza de redactare a unei prime forme a Proiectului Național.
FUNDAMENTELE ECONOMICO-SOCIALE ALE EDUCAȚIEI. Cu toate că în schimburile de vederi desfășurate în cursul anului trecut nu a fost examinată separat tema educației, ea a fost prezentă în numeroase intervenții între care cele referitoare la evoluțiile demografice, la proiecția resurselor umane pe termen mediu și lung, la prioritățile rezultate din procesul de reindustrializare a României, de relansare a agriculturii și industriei agroalimentare, de echilibrare a dezvoltării în profil teritorial, de racordare la principalele orientări și tendințe la scara Uniunii Europene.
Din toate aceste elemente se poate contura o viziune a proceselor educative subordonată țintelor economice și sociale pe care Proiectul Național urmează să le indice, cu o solidă argumentare științifică.
În context, se cere luat în considerare raportul dintre cerere și ofertă de pe piața muncii, raport determinat – la rândul lui – de ceea ce va fi economia românească, cel puțin la orizontul finalului acestui deceniu. În acest sens, o sursă esențială de inspirație o va constitui Strategia „Europa 2020”. Conceptul de „creștere economică inteligentă” are darul să sintetizeze locul și rolul pe care factorul uman îl va avea în asigurarea condițiilor strict necesare pentru progresul general al societății, atât la nivel național, cât și la cel comunitar. Propunerea redacției constă în concretizarea fiecărui obiectiv din Strategia „Europa 2020” care are legătură cu educația, pentru a fi posibilă o conexiune firească, logică, organică a ceea ce prezintă interesul național cu țintele stabilite de Uniunea Europeană.
În esență, este vorba despre surprinderea – într-o formulă adecvată documentului ce va fi elaborat pe baza dezbaterii-sinteză – a impactului pe care îl va avea progresul în știință, tehnologie și comunicare, progres ce se materializează în procesele și fenomenele specifice trecerii de la societatea industrială la cea întemeiată pe cunoaștere, competență, valori. De aici, cerința de a se defini direcțiile principale ale tranziției la noua societate, prin luarea în considerare, în cel mai înalt grad, a vitezei cu care se înnoiesc cunoștințele, cu care acestea sunt difuzate și utilizate în practică.
În mod deosebit se impune a se ține seama de evoluția profesiilor din zona activităților predominant fizice în cea a activităților intelectualizate, în domenii de interes indisciplinar legate îndeosebi de om, în calitate de capital uman și de relațiile complexe pe care le are cu mediul natural și social. De fapt, se impune a trage toate concluziile din realitatea potrivit căreia produsele anterioare ale cunoașterii devin elemente componente ale unui salt calitativ în domeniul educației. Accentul se va pune pe învățarea continuă și cercetarea științifică efectuată astfel încât să se asigure, înainte de toate, progresul în om și prin om. Specializarea, inevitabilă în condițiile date, nu va putea fi potențată decât printr-o cultură interdisciplinară integratoare. Și de aici rezultă importanța strategică a investițiilor în educație și cercetarea științifică.
[...]
Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.
ANALITIC 
FINANCIAR-BANCAR
