Economistul nr. 3 (serie nouă), 30 Ianuarie 2012
În numerele care au apărut de la începutul anului am informat cititorii în legătură cu noua fază a procesului de elaborare a Proiectului Național de Modernizare Economică și Socială a României, respectiv organizarea unor dezbateri-sinteză premergătoare redactării unei prime variante a documentului inițiat de AGER. În vederea desfășurării acestei faze am prezentat o schiță tematică pentru două dezbateri-sinteză. Una consacrată reindustrializării României și cealaltă relansării agriculturii și industriei alimentare. Continuăm acest demers în numărul de față.
SUSTENABILITATEA FINANȚELOR PUBLICE. În urma amplei confruntări de opinii care a avut loc anul trecut, pe baza unei profunde analize a prof. univ. dr. Ioan Talpoș, s-au conturat o serie de soluții care ar putea să reprezinte baza discuțiilor la cea de-a treia dezbatere-sinteză. Înainte de toate, s-a relevat că, pe termen scurt, în România nu există riscuri majore privind sustenabilitatea finanţelor publice, însă pe termen mediu şi lung situația se poate agrava considerabil. Ritmul de creștere a datoriei publice este periculos în lipsa unor măsuri de consolidare fiscală, problema principală constituind-o nivelul deficitului bugetar consolidat. De asemenea, o mai bună corelaţie între indicatorii macroeconomici fundamentali, incluzându-se aici și presiunile care vin din partea instituţiilor financiare internaţionale, va fi necesară pentru a se asigura sustenabilitatea datoriei sectorului public, credibilitatea economiei româneşti. Asigurarea sustenabilității datoriei publice poate fi realizată – în viziunea celor care au participat la dezbaterile de până acum – printr-un mix de politici fiscale și bugetare, care să urmărească reducerea deficitelor și creșterea surplusurilor primare și de măsuri în vederea asigurării stabilității monetare.
În condiţiile în care potenţialul de creştere a veniturilor bugetare pe seama majorării fiscalităţii indirecte a fost epuizat (prin ridicarea a cotei de TVA şi a accizelor), iar o mărire a poverii fiscale directe ar avea un efect nefast asupra economiei, se impun mai multe soluții între care:
- îmbunătăţirea gradului de colectare a veniturilor fiscale (analiza realizată la dezbateri indicând mari deficienţe în procesul de administrare a acestor venituri);
- combaterea eficientă a evaziunii fiscale. Estimările recente realizate de Consiliul fiscal indică un nivel al evaziunii fiscale semnificativ. Dacă autorităţile guvernamentale ar reuşi colectarea integrală a prelevărilor obligatorii existente conform legislaţiei actuale, încasările bugetare s-ar situa la un nivel foarte aproapiat de media europeană;
- creşterea bazei de impozitare şi reducerea/eliminarea excepţiilor/scutirilor de la plata prelevărilor fiscale, pentru a se limita posibilităţile de eludare din partea contribuabililor;
- eficientizarea procedurilor birocratice implicate de conformarea fiscală a contribuabililor, creşterea veniturilor nefiscale (în special a celor de tipul redevenţelor);
- menţinerea neschimbată (cel puţin pe termen mediu) a legislaţiei fiscale, pentru a asigura predictibilitate şi stabilitate;
- majorarea impozitului pe venit, concomitent cu extinderea deducerilor fiscale. Impozitul pe venit datorat de persoanele fizice ar trebui să constituie un pilon important al fiscalității;
- promovarea sistemului actual al cotei unice şi, eventual, trecerea la o impozitare progresivă a veniturilor. Dincolo de încărcătura politică a acestui subiect, efectele economice şi sociale s-ar putea dovedi benefice în condiţiile stabilirii unor cote moderate şi a unor tranşe de venit impozabil bine fundamentate.
[...]
Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.
ANALITIC 
FINANCIAR-BANCAR
