Realități și percepții comunitare

Economistul nr. 2 (serie nouă), 23 Ianuarie 2012

      VASILE PUȘCAȘ

      Din păcate, în materie de accesare a fondurilor nerambursabile, s-au înregistrat numeroase carenţe, precum birocratizarea, neutilizarea competenţelor, suspiciuni de fraudă şi corupţie, neonorarea angajamentelor în ceea ce priveşte reformarea justiţiei etc..      

      Împlinirea a cinci ani de când România a devenit stat membru al Uniunii Europene nu s-a „bucurat” – în țară – de atenția cuvenită nici în evaluările oficiale și nici în mass-media. Din acest motiv, în rândurile care urmează, îmi propun să relev câteva dintre lecțiile învățate și neînvățate în procesul aderării. Din perspectiva autorităților de la Bruxelles, extinderea din 2004-2007 a însemnat un uriaş pas istoric pentru Uniune, deoarece a pus capăt divizării Europei, a sprijinit consolidarea democraţiei şi a generat beneficii economice pentru toate statele membre, în termeni de competitivitate, creştere şi creare de locuri de muncă. Cel mai important avantaj perceput de cetăţeni a fost creşterea posibilităţii de mişcare şi călătorie (UE27 – 92%, România – 92% ); favorizarea creşterii şi modernizării economice (UE27 – 76%, România – 67% fiind la coada clasamentului, împreună cu Ungaria, Lituania şi Bulgaria); extinderea valorilor democraţiei şi îmbunătăţirea drepturilor omului (UE27 – 73%, România – 73%).

      Între consecinţele negative, s-au înscris sporirea dificultăţii gestionării UE (UE27 – 65%, România – 42%, adică pe locul 26); pierderea locurilor de muncă în propria ţară (UE27 – 56%, România – 70%, pe locul al cincilea); probleme cauzate de diferenţe culturale (UE27 – 54%, România – 35%, deci locul 27); creşterea sentimentului insecurităţii în Europa (UE27 – 50%, România – 56%).

      [...]

Pentru acces complet la articol vă rugăm să vă abonaţi.

Fiţi prima persoană care comentează acest articol!